Despre orele suplimentare
‘The man who does more than he is paid for will soon be paid for more than he does.’
Napoleon Hill, autor motivational, 1883-1970
‘Cel care munceste mai mult decat este platit va fi curand platit mai mult decat munceste.’
Orele suplimentare reprezinta un topic sensibil in Romania, neexistand pe internet nici un forum de discutii in jurul temei muncii, fara a fi atinsa si aceasta problema. Economia romaneasca se afla intr-o situatie aparte, caracterizata nu doar de eterna tranzitie de la sistemul falimentar socialist la unul capitalist mai eficient, ci si de numeroase modificari de natura legislativa, politica, economica si sociala, rezultatele fiind numeroase convulsiuni si confuzii in randul populatiei. Aceasta instabilitate permite proliferarea unui fenomen nedorit, dar inevitabil: abuzul a numeroase companii indreptat impotriva angajatilor. Abuz ce se manifesta prin exploatarea imorala a acestora si nerespectarea unor drepturi elementare.
Desi nu este un fenomen general, este foarte raspandit inca in randul a numeroase organizatii. Una din cele mai simple explicatii este si lipsa de educatie a angajatilor, care, necunoscandu-si drepturile, tolereaza asemenea stari de fapt ca pe un lucru normal, fara a incerca sa ia nici un fel de masuri pentru indreptarea situatiei.
Desigur, nu toate companiile isi exploateaza nemilos angajatii. Incep si in Romania sa se miste lucrurile si sa se schimbe mentalitatile, iar organele de stat abilitate (in special Inspectia Muncii) au inceput sa ia masuri si sa devina mai operative si mai eficiente in aplicarea legilor si in combaterea unor astfel de fenomene.
Intr-adevar, orele suplimentare reprezinta o problema, dar macar atata timp cat esti in primii ani de cariera, iar pe plan personal inca nu ai multe responsabilitati si obligatii, poti sa accepti acest compromis, in limita bunului simt, bineinteles, si cu conditia sa ai grija ca in acesti primi ani sa lucrezi la o firma de unde chiar sa ai ce invata si sa poti acumula experienta suficienta pentru o cariera de succes.
Astfel, poate ca ar trebui sa te intrebi si ce ai de castigat, nu doar de pierdut, atunci cand vine vorba de orele suplimentare. Trebuie sa realizezi ca muncesti in plus pentru tine, nu pentru o companie sau un sef care te exploateaza sau nu te apreciaza.
Eu, la primul loc de munca, in urma cu multi ani, imediat dupa absolvirea facultatii, am muncit intr-adevar foarte mult, realizand pana la 170 de ore suplimentare lunar. Munceam cate 11-16 ore pe zi, iar de 2-3 ori pe saptamana lucram si noaptea. Munceam inclusiv in fiecare sambata si tot a doua duminica, timp de peste 2 ani. Doi ani in care am avut parte in total de vreo 8 zile de concediu de odihna si nici o zi pentru alte motive (boala, studii etc). Dar pot sa iti spun ca a meritat: am invatat foarte mult, mi-am facut foarte multe relatii de care m-am putut folosi ulterior, iar cel mai important avantaj: acum nu mi se mai pare nimic greu de facut, iar cand ii aud pe unii ca se plang ca stau uneori cate o ora doua peste program, pur si simplu zambesc – acesti oameni sunt fericitii care nu stiu ce inseamna sa stai cu adevarat peste program.
Desigur, la vremea respectiva, eram tanar, plin de entuziasm si energie, fara obligatii si manat de vise si planuri marete. Nu este un stil de viata si de munca pe care sa il recomand pe termen lung.
Azi mai stau uneori peste program la serviciu, dar asta numai pentru ca am o functie destul de importanta, cu mai multi oameni in subordine, iar impreuna cu acestia avem multe sarcini si multe proiecte de finalizat. Dar la sfarsit de saptamana nu lucrez niciodata (poate accidental de 2-3 ori pe an, dar nu are relevanta) si beneficiez de toate avantajele functiei: auto, telefon mobil, laptop, internet, abonament la sala de fitness, vizite medicale gratuite, asigurari, bonusuri, program flexibil, delegatii / excursii in tara si in strainatate, traininguri, etc. Fiecare weekend, aproape fara exceptie, il petrec la munte sau la mare cu familia.
Asa ca iata: la vremea respectiva, eu am muncit in plus pentru mine, nu pentru altii. In loc sa imi plang de mila, am muncit si am invatat cat mai mult. Consider acea perioada de inceput una benefica pentru cariera mea, fiind cu adevarat o rampa de lansare, iar acum stiu si simt ca am muncit pe rupte pentru mine si nu (doar) pentru o companie, un sef sau un patron. Faptul ca si altii au beneficiat de pe urma muncii mele este doar un efect secundar, eu am facut totul pentru cariera mea.
Daca deja la primul loc de munca te deranjeaza munca in plus si nu consideri asta o oportunitate pentru tine, ar trebui sa te mai gandesti: profita de ocazie si invata cat de mult. Ulterior, cand deja ai experienta si simti o anumita siguranta pe plan profesional, deja altfel se va pune problema. Atunci vei incerca sa respecti programul de 8 ore, saptamana de lucru de 5 zile si concediile de odihna. Si este normal sa fie asa, cu totii meritam o viata linistita, un job placut si bine platit care sa ne permita sa petrecem timp cu familia si cu prietenii. Dar la inceput trebuie sa investesti in tine, iar timpul petrecut la serviciu inseamna o investitie serioasa, care va fi rasplatita mai tarziu. Chiar daca asta presupune sa faci ore suplimentare, fii constient ca o faci numai si numai pentru tine.
Succes 
Din experienta personala pot spune,ca la primul meu job orele suplimentare pe care le prestam erau expresia directa a faptului ca nu reuseam aproape niciodata sa-mi gestionez f.bine programul normal de lucru,nu eram organizata,nu aveam un plan de bataie zilnic,cu prioritati si termene,asa ca la 16.00,cand colegii mei ma salutau ,eu intram in “prelungiri” pentru ca pretentiile erau mari si eu trebuia sa-mi termin lucrarile la termenul impus.
Dupa ceva timp,cand am observat ca incepuse si seful sa ma ia la ochi,am inteles ca trebuie sa schimb ceva si ca nu reprezinta normalitate sa fac zilnic cateva ore peste program,asa ca mi-am deschis o agenda zilnica de prioritati,in care la prima ora imi treceam absolut tot ce trebuia sa realizez in cele 8 ore,dupa realizare puneam un bif pe fiecare obiectiv propus si realizat si nu iti inchipui ce satisfactie am simtit cand la finalul zilei aveam bifate ca si realizate toate obiectivele si puteam sa plec si eu odata cu toti ceilalti colegi.
[...] ‘The man who does more than he is paid for will soon be paid for more than he does.’ [...]