Mitul PCR (aka pile, cunostinte, relatii, atentii, spaga etc)
‘The ladder of success is never crowded at the top.’
Napoleon Hill, autor motivational, 1883-1970
‘Pe scara succesului nu este niciodata inghesuiala in varf.’
De multe ori mi se intampla sa discut cu anumite persoane sau si mai des intalnesc pe forumuri problema ‘pilelor’, adica a fenomenului intalnit in anumite organizatii de a recruta personal mai degraba pe baza relatiilor personale, decat a valorii profesionale. Am pus cuvantul ‘pile’ intre ghilimele, deoarece consider ca este o falsa problema, mai mult de atat, doar un pretext.
Intalnesc vorbe de genul ‘Daca nu ai “pile”, nu ai cum sa reusesti, nu te baga nimeni in seama.’Astfel de afirmatii, posibil uneori facute din frustrari justificabile, nu sunt de cele mai multe ori altceva decat izbucnirile celor ce esueaza si gasesc aceasta scuza lamentabila si neverificabila pentru a-si camufla propriile incompetente si impotente.
Mitul acesta PCR (pile, cunostinte, relatii) se bazeaza intr-adevar pe un sambure de adevar, avand un suport istoric real in ultimii 20 de ani in Romania. Dar lucrurile s-au schimbat mult de atunci, iar azi acest mit este intretinut si mult exagerat doar de cei care nu sunt in stare sa isi gaseasca un job pe masura, iar ca aparare inventeaza aceasta scuza jalnica, care ii absolva de prezumtia de incompetenta.
Un studiu din 2008 al companiei Manpower a aratat ca Romania este pe locul intai in lume la deficitul de personal, astfel ca 73% dintre companiile romanesti declara ca intampina dificultati majore la recrutarea de personal calificat. Urmeaza Japonia (63%), Hong Kong (61%), Singapore (57%) si Australia (52%).
In ciuda crizei, in studiul din 2009 se releva faptul ca 62% dintre companiile romanesti declara ca intampina dificultati majore la recrutarea de personal calificat. [asta demonstreaza ca desi sunt multi cei ce isi cauta un job, prea putini sunt calificati si instruiti suficient de bine pentru a face fata cerintelor].
Nu poti sa afirmi intr-o piata a fortei de munca in care este penurie de oameni calificati ca tu esti un foarte bun profesionist, dar nu ai obtinut un post din cauza ca a venit altul mai slab pregatit si mai putin competent, dar cu recomandari de tip pile.
Adio, mitul PCR a ajuns la apus si nu pot sa-i zic decat R.I.P. ‘odihneasca-se in pace’, bun venit in era meritocratiei, care, desi la noi in tara este inca in leagan, creste intr-un an cat altii in zece.
Repet, inca mai exista asemenea cazuri, se practica in multe locuri sistemul pe pile, relatii, cunostinte, atentii, mita sau spaga, dar nu in asa mare masura cum si-ar dori unii ca sa le justifice insuccesele.
Tu sa nu incerci niciodata sa invoci aceasta scuza, chiar daca banuiesti ca acesta este motivul pentru care ti s-a refuzat un anumit job. Crede-ma, cel mai pacalit vei fi tu, nu cei in fata carora incerci astfel sa te disculpi.
Cunosc multe persoane care la randul lor au lucrat in tara asta, la aceleasi firme. Niciodata nu au avut pile si totusi au ajuns departe, iar asta pentru ca in loc sa se vaicareasca si sa astepte sa le rezolve altcineva problemele, au luat taurul de coarne, au muncit mai mult, au invatat mai mult, s-au straduit mai mult. Stiau ca o fac pentru ei, nu pentru altii.
Cat timp o sa te plangi, in loc sa faci ceva pentru tine, rezultatul va fi acelasi: te vei simti ca un ratat (si chiar vei fi).
Asa ca redreseaza-te si abordeaza o atitudine pozitiva, constructiva si intra in clubul select al invingatorilor, unde iti este locul cu adevarat. Nu poti mereu spune ca ‘nu se face nimic!’ sau ‘de ce nu se face ceva?!’ etc etc; mai intreaba-te si ‘de ce eu nu fac nimic pentru mine?’, ‘de ce dau mereu vina pe altii (pe sistem, pe patroni, pe guvern etc)?’, ‘daca eu nu ma ajut, oare merit ca altii sa ma ajute?’. Nu trebuie mereu sa astepti ca altii sa faca ceva pentru tine. In primul rand, fa tu ceva pentru tine!
Perseverenta este cheia succesului… – desigur, trebuie sa fii si competent, deci invata permanent si dezvolta-ti in continuu abilitatile profesionale – asa ca nu dispera, ci cu cat iti este mai greu, cu atat incarca-te mai intens cu energie si lupta cu mai multa vointa, hotarare si determinare.
Asta nu este doar teorie, nu sunt vorbe in vant, nu este o predica desarta: asta inseamna realitate, asta inseamna obtinerea succesului in viata! Nu lamentarile, vaicarelile, plansetele, ci indarjirea, vointa, perseverenta, optimismul, ambitia, puterea, energia, entuziasmul, dinamismul, actiunea!
Succes 
Sper ca acest post sa aiba cat mai multi cititori
Ca o completare la ce ai spus mai sus: multi oameni confunda “pile” cu “recomandari”.
O persoana recomandata de cineva din cadrul companiei va parcurge aceleasi etape ale procesului de recrutare ca si ceilalti candidati pentru post si candidatura sa va fi analizata luand in considerare aceleasi criterii de selectie.
Recomandarea devine “pila” in momentul in care candidatul respectiv are parte de un tratament special, acest “tratament special” fiind deseori cauzat de abuzul de putere/influenta a persoanei care a facut recomandarea.
networkingul profesional si recomandarea pe baza de merit este cu totul altceva si am scris despre asta aici
atunci cand relatia personala devine criteriu mai important decat competenta profesionala, avem de-a face cu PCR-ul
succes
Exact asta am vrut si eu sa spun. Insa genul de persoana despre care vorbeai mai sus (care prefera sa se victimizeze in loc sa actioneze) va confunda foarte usor aceste doua lucruri.
[...] link is being shared on Twitter right now. @dansandu said ai vrut sa scrii felatii sau ralatii?:))RT [...]
Este foarte adevarat, dar mentalitatile la noi sunt foarte greu de schimbat… eu am un serviciu foarte lejer acum, in mare parte pt. ca in primii doi ani am muncit pe branci (stand si cate 48 de ore la munca uneori, fara sa cer bani in plus, ci pt. ca imi placea si credeam in ceea ce fac, lucru pe care inca l-as mai face, dar e nevoie din ce in ce mai rar de asta in situatia mea). TOTI cunoscutii mei imi spun ca sunt “norocoasa” sa am asa un job lejer… uitand ca norocul ti-l faci doar tu. Am pornit de jos, am ajuns sus, si lumea vede “norocul”, nu munca. Si as vrea sa zic ceva ca adaugire la ultimele paragrafe ale articolului dvs.:
Multa lume spune “vreau bani”, “vreau un job bun” etc. Dar nu face nimic pe tema asta. Si eu “vreau” sa slabesc, dar nu intr-atat incat sa nu mai mananc, daca e sa aleg intre “vreau sa slabesc” si “vreau sa mananc”, nu aleg primul “vreau”. Asa ca DE FAPT, NU VREAU, adica nu atat de tare incat sa fac si eforturile necesare. “AS VREA” este mai corect, as in…. as vrea sa imi pice bani din cer, dar nu vreau sa muncesc. A vrea este un verb extrem de nedreptatit, si diferenta dintre “as vrea” si “vreau” este adesea pasul ala mic care te face sa te ridici dracu de pe scaun sa faci bani, in loc sa te uiti cu jind la aia care chiar
muncesc.
Si e interesant ca forma asta cu “as vrea” se numeste sugetiv: conditional OPTATIV, de la “a opta, a decide”: http://en.wikipedia.org/wiki/Optative_mood )
@JustMe
problema e complexa, zic eu. adica sunt domenii unde e clar ca PCRul e destul de in floare. ganditi-va la avocatura, notariat si inca cateva unde, parerea mea, este o clasa a privilegiatilor din toate punctele de vedere (munca, rasplata, concurenta, pozitie sociala), iar meritele si etica nu sunt nici pe departe la acelasi nivel! (adica un soi de capitalism salbatic…)
). iar alt aspect, atat timp canbd chiar patrnul/actionarul te angajeaza, banui ca poate alege oricum ca doar el va suferi (PCRul merge doar daca il practica cineva care nu este decat sef sau influent). insa eu n-am fost interesat de oferta la momentul respectiv..
chestia cu PCRul e destul de raspandita totusi in organizatiile mai mari fiindca cineva a povestit de curand ca altcineva “s-a rezolvat” ca si sef de ag. bancara cu o masina premium sh spaga;)
nu stiu daca in firmele mici PCRul e asa important fiindca acolo se cauta oameni de incredere, recomandati sau cunoscuti. asa am avut si eu o oferta pe ceva din afara domeniului meu doar din simplu motiva ca isi cauta om in care sa aiba incredere ca poate face treaba (sper ca nu s-a inteles ca ma laud
acum experienta personala: n-am fost angajat niciodata cu pile, desi pot spune ca am ajuns si cu recomandari la interviuri. aaaa…la limita a fost jobul avut la stat unde am fost chemat tocmai fiindca nimeni nu vedea la concurs datorita banilor foarte putini relativ la privat. dar nu cred ca se pune, nu-i asa?
adevarul e intotdeuna la mijloc fiindca suntem oameni. adica si angajatii si angajatorii au pretentii exagerate asupra celorlalti in cele mai multe cazuri. de aici si frustrarea…
PS: nici in scoala n-am dat bani sa trec mai departe, desi am inteles ca se practica. doar ca eu n-am trait si nici n-am fost conditionat
scuze pentru greselile de tastare/formulare. graba …
Daca nu se mai practica pilele si relatiile explica-mi si mie de ce din 5 firme pe care le cunosc bine ,(firme de talie nationala) 90% din angajati sunt prieteni sau vecini si doar 10% sunt “parveniti”(fara suparare ca si eu ma numar printre cei 10%)nu zic ca sa folosit acest tip de angajare ,dar este un fenomen care se vede peste tot.Eu nu cred in pile,si nu am gasit un loc de munca prin aceasta metoda, dar de obicei un loc de nunca bun,chiar daca nu se da spaga ,este asigurat de o persoana din interior care afla primul de acesta si spune mai departe.mai este si norocul fiecaruia.
@vali,
nu am spus ca nu se mai practica pilele, am spus doar ca invocarea pilelor ca pretext ca nu ai fost angajat lucreaza impotriva ta, la fel cum daca pornesti in cariera cu convingerea ca `oricum fara pile nu reusesti` tot impotriva ta lucreaza
iar dumneata esti cea mai buna dovada ca se poate reusi si fara pile
citez din articol: “Repet, inca mai exista asemenea cazuri, se practica in multe locuri sistemul pe pile, relatii, cunostinte, atentii, mita sau spaga, dar nu in asa mare masura cum si-ar dori unii ca sa le justifice insuccesele.”
succes
Eu sunt una dintre persoanele care a ales sa lucreze afara.
Din experienta personala pot sa va spun ca si aici se practica angajarile pe “relatii” si “cunostiinte”, insa asta nu inseamna ca outsiderii nu au un loc. Trebuie doar sa demonstrezi ca poti face mai bine decat o “cunostiinta” jobul pentru care mergi la interviu.
Bafta.
De-acord cu tot post-ul.
Cam asta or facut toti care or ajuns sus. Singura diferenta intre ei si cei de jos de acelasi calibru ii ce ai zis mai sus.
[...] metoda (PCR), iar ea nu constituie subiectul sau obiectul acestui blog – pentru detalii vezi articolul Mitul PCR. As avea o singura mentiune, anume ca multe firme iau in considerare recomandarile din partea unor [...]
[...] impresia că numai aspectul te ajută în carieră.Greşit!Din vremuri imemoriabile te ajută PCR-ul, că doar nu competenţa. Probabil şi aspectul are partea lui, te [...]
1)prea putini sunt calificati si instruiti suficient de bine pentru a face fata cerintelor].
2)Nu poti sa afirmi intr-o piata a fortei de munca in care este penurie de oameni calificati ca tu esti un foarte bun profesionist, dar nu ai obtinut un post din cauza ca a venit altul mai slab pregatit si mai putin competent, dar cu recomandari de tip pile.
1)In contextul actual nu pot sa fiu de acord cu tine.Eu as pune intrebarea:Cat de corecte sunt cerintele?cat pastreaza ele din fisa postului al carei titlu este scos la concurs?cat sunt remunerate toate extra cerintele ca sa te fortezi sa le faci fata?In stilul caracteristic o sa spui ca sunt multi plangaretzi, dar cat sa rabzi la un job, doar sa il pastrezi, numai ca sa considere piata ca esti calificat?
2.ba exista.chiar prea mult.Mi s-a intamplat acum 2 sapt.am fost la un interviu la o firma destul de cunoscuta, am trecut testele, si asteptam sa mi se comunice cand incep.si nimic.am aflat ca dupa 2-3 zile, venise pila sefilor.si mai prost pregatit, si fara teste, si fara multe.Deci e in viatza practica.Si te contrazic.Per total articolul tau priveste numai angajatii, sau potentialii, dar nu si angajatorii.Oferta, conditii, impuneri,cerinte.si mai ales ca de, ‘e criza’.taci si suporti.ca sa nu te desconsidere piatza… sau cei ca tine….TE CONTRAZIC.
nu ma contrazici
“Repet, inca mai exista asemenea cazuri, se practica in multe locuri sistemul pe pile, relatii, cunostinte, atentii, mita sau spaga, dar nu in asa mare masura cum si-ar dori unii ca sa le justifice insuccesele.”
vorbesti ca sa n-adormi
Domnule.
Ceea ce ai spus tu in acest blog este absolut neadevarat. Din toate punctele de vedere. Eu din cauza acestui sistem am plecat in strainatate. Am stat 5 ani, in care mi-a mers excelent. M-am intors dintr-o greseala. Am pus familia inaintea dezvoltarii mele profesionale. Si de un an si jumatate nu gasesc NIMIC de facut. NIMIC. Nu am luat un eurocent din tara asta, tot strainii ma platesc. Si ma lovesc de aceleasi tehnici si de acelasi folclor “stii cati stau la coada pt postul asta?”"astept sa mori de foame, apoi poti sa vii la mine” etc…Am un CV de cinci pagini, totul pe bune, fara nici o buba, si NIMENI, dar absolut NIMENI nu se uita la el. Si sa-ti mai spun ceva: o tipa care s-a intors din strainatate odata cu mine, a fost trimisa acolo pe o bursa guvernamentala luata pe pile, si-a gasit tot pe pile un post in 2 saptamani, si nu oriunde, ci in minister. Asta pentru ca cunostea pe cine trebuie. Asa ca te rog sa nu vinzi matale castraveti gradinarului. Nu sunt frustrat, traiesc cu demnitate si nu am luat un eurocent nemuncit. Insa problema pe care o expui dumneata o expui prost. N-ai de unde sa stii ce au facut cei care “au reusit” in viziunea ta. Nu-ti vor spune niciodata.
@andrei
nu incerc sa te conving ca am dreptate si oricum nu prea conteaza, deoarece totul este o problema de atitudine
atitudine? expicati-mi, va rog. daca este ceva de invatat, as vrea sa invat, in cadrul unor explicatii pertinente si clare din partea dvs. Daca eu gresesc, am toata disponibilitatea sa invat si sa ma schimb. Dar cred ca trebuie sa imi explicati, o simpla propozitie: Atitudinea este de vina!, fara explicatii, pentru mine nu are nici o valoare. Aud zilnic propozitii de genul asta, care se incadreaza in gama lipsei de progres logic, si servesc unui singur scop: ascunderii anumitor lucruri.
@andrei
imi cer scuze ca scriu mai rar si f expeditiv, dar sunt in concediu si apuc mai rar la calculator
ca sa fiu mai explicit: nimeni nu poate nega ca ai dreptate (exista nepotism, angajari pe pile samd), insa ceea ce poti face nu este sa schimbi intreg sistemul (cel putin nu peste noapte), ci sa te adaptezi si sa te schimbi intai chiar dumneata
schimbarea incepe cu atitudinea proactiva
daca vrei un trai mai bun trebuie sa cauti si sa descifrezi singur sensul acestor cuvinte
succes!
Proactiv = PROACTÍV, -Ă, proactívi, -e, adj. (Psih.) Care are efect asupra unui alt lucru. ♦ (Despre inhibiție) Care duce la uitare, care este exercitată cu cunoștințele actuale asupra celor ce urmează să fie recepționate. (cf. fr. proactif).
Eu inteleg ca dumneavoastra folositi proactiv in sensul de a ma supune sistemului. SAu macar de a imi creea pilele si relatiile proprii. Asta se ascunde in spatele “atitudinii proactive” pe care mi-o propuneti.
Multumesc.
schimbare la mine = supunere. de ce m-as supune doar pt a fi “proactiv” unui sistem care NU functioneaza si NU produce rezultate? Sa traiesc intr-o iluzie? Asta e ceea ce imi propuneti?
Va multumesc pentru raspunsuri, nu voi mai comenta pe blogul dvs, m-am invatat minte. Sa aveti numai “succes” in sensul in care il vreti dumneavostra.
“Mitul acesta PCR (pile, cunostinte, relatii) se bazeaza intr-adevar pe un sambure de adevar, avand un suport istoric real in ultimii 20 de ani in Romania. Dar lucrurile s-au schimbat mult de atunci, iar azi acest mit este intretinut si mult exagerat doar de cei care nu sunt in stare sa isi gaseasca un job pe masura, iar ca aparare inventeaza aceasta scuza jalnica, care ii absolva de prezumtia de incompetenta.”
Asta ati spus dvs in articolul pe care l-ati publicat.
“ca sa fiu mai explicit: nimeni nu poate nega ca ai dreptate (exista nepotism, angajari pe pile samd)”
Asta imi explicati mie, contrazicandu-va fara drept de apel.
Da, aceasta este o atitudine proactiva. Felicitari. Eu numesc aceasta tactica sarpelui.
@andrei
vrei sa reusesti? fa ceva! nu te mai plange! e atat de simplu
succes!
Nu cred ca mi-ati citit cu atentie postarile. nici un moment nu m-am plans, am descris doar realitatea. Am reusit deja. Am facut deja. Mai mult decat au facut mult altii. Mult mai mult. Destul incat sa fiu marginalizat si hulit. ( Stiti, invidiosii sunt si fuduli si rai ). Dati un search Andrei-Cezar sau Giacomo Lion pe Google. Sau vizitati website-ul http://www.andreigeorgescu.com/demo. Poate o sa va dati seama de ce in Romania nu se uita nimeni la CV-ul meu.
@andrei
vrei sa vezi oameni marginalizati? voi publica in curand un articol pe aceasta tema… oameni cu dizabilitati si probleme REALE, care au fost marginalizati toata viata si care NU AU PERMIS sa traisca asa toata viata
PS: felicitari pt realizari!
Domnule Murgeanu,
Multumesc pentru feicitari, daca sunt sincere. Insa realizarile mele, marginalizarea sau nu, sau oamenii aceia cu dizabilitati nu schimba ceea ce ati postat dumneavoastra aici, despre PCR. Nu evitati problema. Aceasta problema exista, si felicitarile dumneavoastra, sau articoele dumneavoastra despre persoanele cu dizabilitati nu VOR rezolva si nu au rezolvat niciodata problema pe care o discutam aici. Poate, daca acest sistem jegos s-ar schimba, ar avea o sansa oricine. Intelegeti? Asa ca nu inteleg legatura cu ceea ce se discuta aici. E offtopic.
Imi cer scuze pentru lipsa l-ului din anumite cuvinte, am probleme cu tastatura. Si inca ceva. Imi cer scuze pentru ca mi-am publicat website-ul pe blogul dvs. Nu am avut si nu am intentia sa imi fac publicitate, asa ca va rog, daca considerati impropriu, sa stergeti mesajul meu precedent. Multumesc.
[...] precum acesta m-au determinat să scriu un astfel de articol, despre ce înseamnă să fii marginalizat în [...]