Generatia Y fata cu reactiunea (piata muncii)
Citeam in presa despre generatia Y (18-35 de ani) si socul trait de acestia in urma schimbarilor radicale din piata muncii in ultimele 12 luni, datorita recesiunii. Raportul de forte s-a schimbat drastic, astfel ca, daca pana acum angajatii/candidatii `dictau` salariile si conditiile de angajare, acest fapt s-a schimbat, acum angajatorii fiind la putere.
Nu stiu daca eu, la 33 de ani, fac parte din generatia X (35-48 de ani) sau Y, nici nu ma intereseaza, stiu ca am cel putin trei atuuri puternice in fata oricarui soc: profesionalismul, experienta si flexibilitatea. Cei mai multi din generatia Y au doar flexibilitatea, deocamdata.
Si nu pot sa inchei fara sa fac trimitere la acest articol, in care foarte frumos explica Cristian Orgonas de ce am fi mult mai castigati daca ne-am cunoaste mai bine lungul nasului (aka valoarea pe piata fortei de munca).
Succes 
Bine, dar noi nu avem gen X, si gen Y fiindca nu suntem in state, premiza articolului e luata dintr-o alta publicatie, probabil, si s-a incercat sa se glocalizeze subiectul, aplicandu-l la crash-ul suferit de pachetul oferit de angajatorii din privat (salariu & perks) in urma recesiunii. Pachet care de-abia incepuse sa se indrepte catre un nivel normal (comparativ cu media e.u.)
Intotdeauna va exista o lupta intre generatii pe piata de munca, fiecare incercand sa-si promoveze “atu-urile” – un angajat tanar are mai mult de oferit decat “flexibilitate” si mana de lucru ieftina.
bineinteles ca au mai mult de oferit, intrebarea este CE?
succes
Dispun de potential si talent cu siguranta, dar pe care trebuie sa fie dispusi sa si-l valorifice singuri nu sa astepte sa gaseasca “angajatorul ideal” care sa-l descopere.
Pentru asta e nevoie de multa rabdare si setarea unor asteptari realiste, iar un plus de maturitate cu siguranta nu ar strica, desi se spune ca vine si ea odata cu trecerea timpului