Protectia sociala dauneaza!
Prea multa protectie sociala strica. Oamenii devin dependenti, amorfi si incapabili sa mai aiba grija de ei. Nu spun ca nu avem nevoie deloc de protectie sociala, dar sa nu exageram. Nu trebuie sa avem senzatia ca orice s-ar intampla, statul va avea mereu grija de noi.
Si impotriva aparentelor, de data asta nu vorbesc despre Romania, ci iau drept exemplu Franta. Poate ati auzit de recentul val de sinucideri din France Telecom. Ei bine, poate aveti impresia ca aceste sinucideri ar fi fost provocate de pierderea locurilor de munca in urma privatizarii si restructurarii companiei, dar nu este nici pe departe asa. Saptamana trecuta am fost la Paris la un bun prieten, care, intamplator, lucreaza de cativa ani la France Telecom (Orange) si mi-a povestit cum sta situatia.
In primul si in primul rand, angajatul este atat de protejat in Franta de catre legislatie, incat odata cu privatizarea, conducerea France Telecom nici nu s-a gandit la disponibilizari, restructurarea constand doar in modificari interne de natura sa eficientizeze activitatea departamentelor si sa gaseasca locul potrivit pentru fiecare angajat, in functie de competentele fiecaruia.
Ei bine, v-ati putea intreba, dar atunci de ce s-au sinucis (sau au incercat) peste 20 de angajati ai France Telecom in ultimii nici 2 ani?! Pentru ca, asemeni vremurilor apuse de la noi, oamenii (ma refer la angajatii France Telecom si ai altor mari companii de stat) erau obisnuiti sa se angajeze intr-o intreprindere, sa nu isi asume prea mari responsabilitati si sa nu isi faca prea multe griji privind (ne)siguranta jobului si, cu mare probabilitate, sa se pensioneze de acolo. Toti s-au sinucis (sau au incercat) pentru ca s-au produs modificari de natura: transfer in alt departament, reevaluare profesionala si, culmea culmilor, un caz ce s-a petrecut chiar cand ma aflam acolo, o angajata s-a sinucis pentru ca i s-a schimbat seful de departament.
Fiind excesiv (si de multe ori inutil) protejati de stat, angajatii devin niste zombie incapabili sa mai faca altceva decat rutina de zi cu zi si care ajung sa trateze probleme minore drept niste catastrofe.
De accea spun si sustin ca protectia sociala exagerata dauneaza. Ar trebui sa existe o protectie foarte puternica a copiilor, batranilor, bolnavilor si persoanelor cu dizabilitati, o sustinere temporara (maximum 3-6 luni) a celor ce si-au pierdut locul de munca din motive independente de vointa si competenta personala si o incurajare a gravidelor/mamelor care sunt si au fost angajate (nu a parazitilor, ca tigancile de la noi).
In rest, toata lumea pe cont propriu. Daca nu inveti sa te ajuti singur, vei fi toata viata o victima si un asistat, nu vei realiza nimic si viata ta va fi un sir etern de esecuri si frustrari.
Succes 
Social comments and analytics for this post…
This post was mentioned on Twitter by stmurgeanu: de ce se sinucid pe capete angajatii France Telecom?!?!? http://sp2.ro/baf511 de prea mult bine…
Nu am citit vreodata un articol mai prost documentat.
@Maria,
se mai intampla
mai cauta si vei gasi
[...] mic şi abea trăiesc de pe o zi pe alta, dar de-a lungul şi de-a latul întregului acestui blog am încercat să subliniez mereu şi să deschid ochii unora că singura soluţie sigură de a ieşi din impas este EDUCAŢIA [...]
[...] al asistentei sociale si consider ca cea mai mare greseala pe care guvernul o poate face este sa incurajeze parazitismul social prin inventarea de noi si noi forme de ajutoare [...]
[...] și de ascundere sub plapumă a ineficienței statului exagerat de extrem de social (vezi și aici o expunere pe această [...]
Acum nu ii mai sufar deloc pe francezi