Credeai ca ai un sef care te exploateaza, ca nu ti se respecta drepturile, ca cei din conducere iau toate bonusurile si beneficiile, ca locul tau de munca e un iad samd?!?! Watch this!
Acuma ce sa zic. Chestia asta cu sindicatele imi suna ca si o piatra de moara pentru firme si economie. Ideea e ca daca esti genul de om care sa fii tratat necorespunzator la locul de munca si sa nu zici nimic, e si vina ta. Eu nu cred ca un angajat valoros nu are optiunea sa-si “concedieze seful”, ca sa citez titlul blogului. Sigur, statul trebuie sa asigure o structura legala prin care unele drepturi sa fie garantate. Dar sa incurajezi sindicatele… nimic bun nu a iesit din treaba cu sindicatele. Gigantii auto americani s-au prabusit din cauza sindicatelor. Atatea amenintari cu greva si atatea drepturi castigate au secatuit profitul companiilor. Si… pe termen lung investitorii au pierdut, si angajatii la fel. Nu poti sa fii angajat, adica sa nu iti asumi riscul financiar, dar sa te organizezi in sindicat si sa pretinzi tot mai mult, pana zugrumi compania in care lucrezi. Daca esti atat de bun, conceziaza-ti seful si fii patron. Angajeaza oameni, si fii genul de sef pe care ti-ar placea sa-l ai.
Asa ca, eu zic, cui nu-i place cum e tratat in compania unde lucreaza, sa-si caute alt job. Cine e patron si isi trateaza necorespunzator oamenii, indiferent de valoarea lor, greseste. Buni, rai cum sint, eficienta si productivitatea lor maxima o obtii atunci cand ii energizezi, ii mobilizezi si ii motivezi. Nu cand ii desconsideri si ii faci sa se simta prost.
Daca te comporti asa ca patron, angajatii mai buni vor pleca sau se vor demotiva, si firma se va duce in jos. In fond, piata, lasata libera, va gasi modalitatea sa se regleze.
Dar parerea mea e ca sindicate mai puternice = taierea avantului economic.
Ce comentariu lung ai iesit …
comentariul este poate lung, dar cu siguranta argumentat si pertinent
avem nevoie de drepturi, asa cum avem si obligatii, dar productivitatea maxima o vom obtine cand vom gasi echilibrul intre ele, nu cand patronul va incerca sa `stoarca` resursele umane la extrem sau cand sindicatele cer drepturi si beneficii, indiferent de realitatea economico-financiara
Acuma ce sa zic. Chestia asta cu sindicatele imi suna ca si o piatra de moara pentru firme si economie. Ideea e ca daca esti genul de om care sa fii tratat necorespunzator la locul de munca si sa nu zici nimic, e si vina ta. Eu nu cred ca un angajat valoros nu are optiunea sa-si “concedieze seful”, ca sa citez titlul blogului. Sigur, statul trebuie sa asigure o structura legala prin care unele drepturi sa fie garantate. Dar sa incurajezi sindicatele… nimic bun nu a iesit din treaba cu sindicatele. Gigantii auto americani s-au prabusit din cauza sindicatelor. Atatea amenintari cu greva si atatea drepturi castigate au secatuit profitul companiilor. Si… pe termen lung investitorii au pierdut, si angajatii la fel. Nu poti sa fii angajat, adica sa nu iti asumi riscul financiar, dar sa te organizezi in sindicat si sa pretinzi tot mai mult, pana zugrumi compania in care lucrezi. Daca esti atat de bun, conceziaza-ti seful si fii patron. Angajeaza oameni, si fii genul de sef pe care ti-ar placea sa-l ai.
Asa ca, eu zic, cui nu-i place cum e tratat in compania unde lucreaza, sa-si caute alt job. Cine e patron si isi trateaza necorespunzator oamenii, indiferent de valoarea lor, greseste. Buni, rai cum sint, eficienta si productivitatea lor maxima o obtii atunci cand ii energizezi, ii mobilizezi si ii motivezi. Nu cand ii desconsideri si ii faci sa se simta prost.
Daca te comporti asa ca patron, angajatii mai buni vor pleca sau se vor demotiva, si firma se va duce in jos. In fond, piata, lasata libera, va gasi modalitatea sa se regleze.
Dar parerea mea e ca sindicate mai puternice = taierea avantului economic.
Ce comentariu lung ai iesit …
@Adi,
comentariul este poate lung, dar cu siguranta argumentat si pertinent
avem nevoie de drepturi, asa cum avem si obligatii, dar productivitatea maxima o vom obtine cand vom gasi echilibrul intre ele, nu cand patronul va incerca sa `stoarca` resursele umane la extrem sau cand sindicatele cer drepturi si beneficii, indiferent de realitatea economico-financiara
succes