Criza n-a lovit inca destul
Am tot vorbit despre efectele benefice ale crizei, dar se pare ca aceasta inca n-a lovit destul de puternic pentru a zdruncina convingeri si a schimba mentalitati la toate nivelurile.
In acest weekend, la compania unde lucrez, urma sa efectuam niste operatiuni legate de un proiect important, proiect care practic `ne-a scos din criza`.
In acest sens mi-am anuntat colegii ca sambata voi avea nevoie, probabil, daca se confirma anumite previziuni, de cativa oameni pentru a duce la bun sfarsit operatiunea si as dori sa stiu cine poate sa vina, ca sa stiu de ce resurse mai am nevoie.
Orele astfel lucrate urmau sa fie compensate prin zi libera sau ore libere (depinde cat ar fi durat operatiunea) plus o compensatie in bani (50-100 RON)
Nu va puteti imagina ce discutii au urmat: “”weekendul e sfant”, “banii aia nu ma incalzesc”, “dar de ce sa vin sambata la lucru?!”, “depinde ce mi se ofera” samd.
Vorbim despre o companie unde rareori se fac ore suplimentare (cel mult de 1-2 ori pe luna, dar nu de toata lumea) si aproape niciodata nu se lucreaza in weekend (poate de 2-3 ori pe an, dar valabil pentru doar cativa angajati), unde firma asigura mancare, cafea, ceai, apa, medicamente, asigurari medicale, prime si cadouri de sarbatori, masina de serviciu sau abonament RATB si Metrorex, prime de loialitate (pt vechimea in frma), conditii excelente de lucru (si nu exagerez deloc), salariul pe cartea de munca (si niciodata in istoria firmei nu s-a inregistrat macar o zi de intarziere la plata salariilor) samd.
Pentru cei mai multi dintre noi ar fi fost prima data in acest an ca am fost rugati si intrebati daca putem sa venim sambata sa dam o mana de ajutor (o mana de ajutor care nu inseamna munca voluntara, repet).
Sunt perfect de acord ca weekendul este pentru noi, pentru familie, iar obligatiile de serviciu se termina vineri dupa-masa. Dar, sincer, nu cred ca este un efort atat de mare si un sacrificiu supraomenesc ca o data sau de doua ori pe an sa vii sambata si sa rezolvi niste sarcini urgente si importante, fara de care am risca sa pierdem un proiect important (si poate o treime dintre noi nu am mai avea un loc de munca).
Pana la urma, ii compatimesc pe cei care nu inteleg lucruri ata de simple. Nu pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, vor ajunge sa lucreze in locuri unde orele suplimentare si weekendurile lucrate (si, posibil, neplatite) vor fi un fapt obisnuit (nu sunt de acord cu asta, dar asa este), ci pentru ca nu isi dau seama ca o asemenea atitudine nu va genera decat stagnare in starea lor curenta, si asta in cel mai fericit caz.
Daca vrei mai mult, daca vrei evolutie si dezvoltare, trebuie sa intelegi ca nu existi doar tu si dorintele tale si ca, de cele mai multe ori, obiectivele tale si ale companiei trebuie sa fie aceleasi, mai ales in momentele critice.
In acest caz, obiectivul companiei a fost ca produsele sa fie livrate la timp pentru a respecta deadline-urile clientului (client care plateste cam 30-50% din salariile noastre anuale), iar obiectivul celorlalti (al unora) era sa petreaca o sambata la munte sau in fata televizoarelor.
Trebuie sa intelegi ca nu conteaza atat de mult ca participi sau nu la activitatea de sambata (produsele oricum vor fi livrate la timp, cu sau fara tine), ci atitudinea ta fata de munca, responsabilitate, companie (oricare ar fi aceea) si colegi. Caci daca nu te implici, nu pui umarul si nu iti doresti (activ, nu visator) mai mult, atunci nu iti vei depasi niciodata conditia. Atat pe plan profesional, cat si personal, te vei zbate mereu in situatia in care esti, schimbarea nu va veni niciodata din exterior, poate sa vina numai din tine.
Nu pledez aici pentru instituirea sambetei lucratoare sau a zilei de lucru de 10 ore (din contra, lucrez la aceasta firma, printre altele, tocmai pentru ca rareori trebuie sa stau peste program si aproape niciodata in weekend), ci incerc sa iti explic ca nu patronul, criza sau guvernul sunt dusmanii tai, ci tu insuti si atitudinea pe care o ai fata de viata si munca. Iar daca vrei mai mult, intai trebuie sa oferi mai mult.
Succes 
PS: pana la urma, ca de cele mai multe ori, lucrurile s-au rezolvat de la sine, produsele fiind livrate azi dupa-masa tarziu, deci nici macar de data asta nu a fost nevoie sa venim sambata la lucru.
nu faceti angajari ? ? ?
si nu intreb asta pentru ca ai pov mai sus ca nu se lucreaza in weekenduri, nu se intarzie deloc plata salariilor, orele suplimentare sunt remunerate s.a.m.d.
intreb pentru ca, presupun, ar fi foarte usor sa fi observat intr-un asemenea work environment… faci un efort suplimentar, mergi “the extra mile”, si deja iesi in fata.. mai ales daca colegii tai s-au obisnuit sa stagneze in rutina lor.. nu tu autodepasire, nu tu dat interesul pentru binele firmei (implicit al tau) , nu tu extra efort.. doar cat trebuie, ca la noi
scuza-ma! sa nu ma intelegi gresit.. nu critic locul unde lucrezi, doar pe acei colegi de care povestesti.
altii, in defavoarea lor, pun osu la treaba ca sa sustina firma in clipele grele si tot se trezesc someri de criza
iar altii muncesc weekenduri dupa weekenduri, saptamani la rand fara o zi libera si tot se trezesc cu salariul injumatatit
si sa nu mai zic de cele cateva sute de mii de someri din care sunt sigur ca macar 1% sunt la fel de capabili sa le faca munca
mila mi-ar fi pentru ei sa fie aruncati in mijlocul realitatilor crude de acum, sa se coboare mult sub nivelul tolerat de mandria lor profesionala si personala
ehi.. pan la urma experienta a mama invataturii
ce e mai nasol, ca la faze din astea cel mai mult sufera firma si colegi ca tine care isi dau tot interesul
@veyronsky,
in ceea ce priveste “… colegii tai s-au obisnuit sa stagneze in rutina lor.. nu tu autodepasire, nu tu dat interesul pentru binele firmei (implicit al tau) , nu tu extra efort.. ” ai dreptate partial, in sensul ca, intr-adevar, aproape toti cei despre care vorbim sunt mai vechi in firma decat mine (dar in subordinea mea) si poate, intr-adevar, nu stiu ce inseamna conditiile de munca in majoritatea companiilor din Romania
dar, pe de alta parte, ceea ce am spus nu este valabil pentru toata lumea, au fost si oameni care au spus ca nu mor dintr-o sambata lucrata si chiar care au confirmat imediat ca vor veni
succes
PS: daca vrei, trimite-mi un CV
ehi..nici eu nu-i criticam pe toti, aratam cu degetul doar spre uscaturi
it’s really not that impressive, risc sa te dezamagesc.. criza asta mi-a deschis ochii bine de tot.. i need to improve on so many levels
si de obicei nu-mi place sa fiu malitios sau sa critic doar ca subiectul mi-a atins coarda sensibila… my apologies
iar de cv nu stiu ce sa zic
O colega foarte inteligenta si din pacate pentru ea foarte muncitoare a lucrat la o firma impreuna cu mine, ea a plecat mai repede, detinea o functie in vanzari si isi lua de lucru si acasa pentru ca tocmai dorea sa isi depaseasca conditia, dupa doi ani de “cariera” in cadrul acestei firmei, si dupa ce iubitul a parasit-o pentru ca exagera cu cariera a sfarsit prin a-si da demisia pentru ca directoarea firmei abuza de ea, nu dorea sa ii mareasca salariul sau sa ii acorde alte facilitati in functie de performante, iar acele rezultate nu erau putine, iar de cele mai multe ori refuzul nu era unul implacabil ci subtil, adus cu “zaharelul”, scuze de genul ” dar vai…stii si tu prea bine ca acum firma este in plina dezvoltare, doar tu te ocupi de majoritatea proiectelor, momentan nu avem resursele necesare…” si uite asa s-a dus pe apa sambetei la final transformata in cenusa cariera colegei mele iar ironia cei mai “cea” este ca a fost data in judecata de catre directoarea firmei. Am plecat si eu mai tarziu de la aceasta firma, la o alta, mai “civilizata”, acelasi domeniu de activitate, acelasi segment de piata, target etc, mi-am depasit planificarea stabilita pe proiectul meu si urma sa primesc procent din vanzari, bani pe care nu i-am vazut niciodata, pentru ca la acel proiect s-a mutat termenul final mai tarziu, asta dupa ce initial s-a pus in lucru in urgenta pentru a onora primul termen. Deopotriva avem parte si de angajati si de angajatori cu o mare lipsa de profesionalism si coloana vertebrala iar aceasta “jignire” la adresa lor este foarte, fooarte indulgenta. Fiecare tragem pentru noi dincolo de limite, sa avem cat mai mult chiar si pe munca altuia, sau nu facem nimic, inventam scuze si asteptam sa pice din cer.
Social comments and analytics for this post…
This post was mentioned on Twitter by stmurgeanu: Criza n-a lovit inca destul – http://bit.ly/2S9oaU...
[...] aici ce inseamna (inca) atitudinea angajatului fata de companie, in anumite situatii, in pofida situatiei [...]
Daca ai nevoie de mine, call me.Vin si pe gratis ca sigur voi avea ceva de invatat.
adevaratele urgente sunt la spitalul Floreasca.