Sunt un favorizat al sortii
Doamne, de cate ori aud ca in viata ai nevoie de noroc, de sansa, de ajutor, ca numai cu suport extern te poti realiza samd. Se pare ca eu sunt unul din acesti fericiti favorizati ai sortii, un om care a beneficiat din plin de ajutorul lui Dumnezeu (numeste-l cum vrei: destin, soarta, univers, forta universala, putere superioara etc).
Recunosc ca am reusit sa obtin destul de multe in viata, sa am un job de succes (cu colegi excelenti, sefi care ma apreciaza si mediu de lucru placut), 1-2 mici afaceri ok, o sotie fantastica, un copil minunat, un acoperis deasupra capului samd (vezi lista mai lunga aici).
Sunt printre cei favorizati, caci am avut sansa imensa de a da cu capul de stanca, de a explora si simti in toata plenitudinea ei senzatia de a fi un ratat, un nimic, traind la limita saraciei si a vointei de a mai trai.
Ii multumesc, asadar, lui Dumnezeu (sau cum vrei sa-l numesti) ca, de-a lungul vietii, mi-a oferit sansa
- sa pierd totul, sa nu mai am nimic
- sa mananc resturile de la fastfood in mall, sa strang ramasitele de paine in cantinele studentesti si sociale
- sa dorm in parc, in gara sau, cand aveam noroc (iar norocul, bat-o vina 
), pe hol la cate o cunostinta, uneori chiar intr-un pat cu asternuturi curate
- sa am un singur rand de haine bune si curate, pe care il tineam la cate un amic si il imbracam numai cand eram chemat la cate un interviu
- sa cersesc 1-2 lei in statia de autobuz cate unei cunostinte, sub pretextul ca imi iau un covrig si pe urma sa folosesc acesti bani pentru a merge la internet cafe, sa caut un job sau sa ma pregatesc pentru interviuri
- sa nu pot sa imi vad copilul cu saptamanile sau cu lunile
- sa traiesc luni intregi la mila altora, sa nu stiu niciodata unde voi dormi deseara, ce voi manca azi sau ce voi face maine
- sa cer bani cate unei cunostinte atunci cand obtineam un job, ca sa-mi cumpar o pereche de pantaloni si o camasa pentru a ma putea prezenta in prima zi de munca
- sa zambesc frumos la interviu cand eram intrebat care este cea mai mare realizare a mea, iar eu cu greu ma abtineam sa spun ca cea mai mare realizare a mea in viata este ca mai sunt in viata, ca am macar hainele de pe mine, ca noaptea trecuta am dormit intr-un pat si ca ieri am avut ce sa mananc (din mila cuiva, evident, dar cui ii mai pasa?)
Ii multumesc, asadar, lui Dumnezeu (call it what you want) ca ma iubeste si ma favorizeaza si imi cer iertare tuturor care nu au avut aceasta sansa, dar, sincer, dupa toata suferinta pe care am indurat-o, nici nu stiu ce sa le doresc. Stiu doar atat: ca nu as fi realizat niciodata atat de multe in viata daca nu mi s-ar fi oferit darul divin al promiscuitatii sublime in viata.
Recunosc ca daca nu as fi trecut prin toate acestea, probabil nu as fi reusit niciodata sa am tot ce am azi si, cel mai important, probabil ca nu as fi reusit niciodata sa apreciez tot ce am si sa fiu recunoscator pentru fiecare zambet, vorba dulce, fapta buna, pahar cu apa sau felie de paine.
Succes
Te felicit ca ai ajuns sa gandesti asa dupa toate prin care ai trecut. Multi ar fi cedat psihic. Ma bucur ca esti recunoscator si dornic sa ajuti si pe altii. Iti urez sanatate, noroc in toate si iubire. Ai reusit sa ma impresionezi si sa ma faci sa zambesc, sa fiu recunoscatoare pentru ce am. Asa ca te poti bucura ca ai oferit un zambet…
@alexa
multumesc
m-ai facut fericit 
[...] This post was mentioned on Twitter by Stefan Murgeanu and Stefan Murgeanu, Stefan Murgeanu. Stefan Murgeanu said: sinceritate debordanta: "Sunt un favorizat al sortii" http://bit.ly/4wEulO
[...]
is this for real? if so, i appreciate you even more
respect!
@veyronsky,
fortunately or unfortunately that`s all real and that`s not all
there`s a book going to be written (by me) on all upon this
thanks
no thx needed
)
esti o sursa de inspiratie, exemplul de urmat
i would know.. i needed one
cel mai mult ma bucur pt copilul tau..are un super tatic… super exemplu pt el
“super” is in his DNA
Social comments and analytics for this post…
This post was mentioned on Twitter by Stefan Murgeanu: sinceritate debordanta: “Sunt un favorizat al sortii” http://bit.ly/4wEulO
…
OMG. Pana nu ai facut acest top 3 nu stiu cum am ratat articolul asta. Sunt profund impresionat si marcat. Anyway, felicitari din toate punctele de vedere. Acum astept si mai mult decat pana acum sa ne vedem la acea bere/ceai/cafea (in urma concursului cu cartea vs o intalnire) si sa povestim.
Pana atunci mi-ar face o deosebita placere sa citesc o varianta mai detaliata a acestui post, mai ales cea cu trecerea de la situatia succint descrisa de tine la ceea ce ar realizat in prezent. Adica unde a fost punctul de cotitura. Ceea ce ai scris seamana cu “The Pursuit of Happyness” cu Will Smith.
[...] Sunt un favorizat al sortii [...]
Dragule,
viata nu e ceea ce face ea din noi, ci ceea ce facem noi din ea.
ca atare, meritul pentru reusita pe care o traiesti nu este al vietii, al conditiilor prin care ai trecut, ci numai al tau
sunt convins ca ai fi fost la fel, sau poate chiar mai mult, daca n-ai fi trecut prin toate acestea…
cu aceeasi simpatie maxima,
L.
@Luca
mulţumesc
PS: cum stai cu cartea?
Emotionant, dar mai ales motivant. Si totusi, ca sa poti aprecia ceea ce ai trebuie mai intai sa nu ai. Pentru ca generatiile de acum nu stiu ce inseamna sa nu ai curent electric, sa gatesti la foc de lemne pe vatra dar sa vrei sa te ridici deasupra conditiei si sa vrei sa inveti chiar si la lumnina lumanarii.
Subscriu la ce a spus Luca mai sus, noi suntem cei care trebuie sa ne facem viata asa cum dorim. Nu ea pe noi.
Si eu sunt un norocos si cred ca tot ceea ce nu am avut la start m-a ajutat sa ma ridic. Foarte frumos scris articolul!
Sorin, Adi, Luca, Vali
multumesc
Nu stiam de acest articol dar mi-a inseninat sufletul, deci hard work and study in continuare si va iesi soarele si pe strada mea candva.(ma refer la partea cu un job de succes.)
Cred ca ai avut si ai aproximativ aceeasi ambitie si determinare pe care o am si eu, felicitari pentru TOT!
[...] spune?”, raspuns care ignora total faptul ca viata nu m-a menajat deloc cand vine vorba de experiente personale, printre care chiar multe esecuri. [Da, stiu, oamenii de succes nu au esecuri niciodata , iar [...]
@Alin Sbârnaure:
u got that right 
E interesant si impresionant ce spui.
Dar acest post este scris in 2009.
Intre timp te-ai realizat, ai reusit sa nu mai fi nevoit sa treci prin toate cele povestite de tine mai sus.
Toate bune si frumoase, dar acum la 3 ani de atunci, de ce vorbesti cu dispret de alte persoane care cer ajutorul altora sau al statului (pe forumuri, bloguri etc)?
Ca poate nici ele nu vor tot timp sa fie asa, ci doar au nevoie de o pasuire a vietii, pana cand vor ajunge sa fie pe propriile picioare si chiar sa se recompenseze fata de cei care i-au ajutat candva.
Toti aveam nevoie la un moment dat in viata, de un dram de noroc , dar mai ales de intelegerea celor cunoscuti.
Incerca sa nu uiti prin ce ai trecut si sa constientizezi ca judecand acum pe cei din situatia in care erai tu candva, te judeci de fapt pe tine, pe cel care ai fost.
@E: eu nu judec pe nimeni
si ajut cu mare drag pe oricine este dispus sa se ajute singur