si ajut cu mare drag pe oricine este dispus sa se ajute singur

Dar acest post este scris in 2009.

Intre timp te-ai realizat, ai reusit sa nu mai fi nevoit sa treci prin toate cele povestite de tine mai sus.

Toate bune si frumoase, dar acum la 3 ani de atunci, de ce vorbesti cu dispret de alte persoane care cer ajutorul altora sau al statului (pe forumuri, bloguri etc)?

Ca poate nici ele nu vor tot timp sa fie asa, ci doar au nevoie de o pasuire a vietii, pana cand vor ajunge sa fie pe propriile picioare si chiar sa se recompenseze fata de cei care i-au ajutat candva.

Toti aveam nevoie la un moment dat in viata, de un dram de noroc , dar mai ales de intelegerea celor cunoscuti.

Incerca sa nu uiti prin ce ai trecut si sa constientizezi ca judecand acum pe cei din situatia in care erai tu candva, te judeci de fapt pe tine, pe cel care ai fost.

Cred ca ai avut si ai aproximativ aceeasi ambitie si determinare pe care o am si eu, felicitari pentru TOT!

multumesc

mulţumesc

PS: cum stai cu cartea?

viata nu e ceea ce face ea din noi, ci ceea ce facem noi din ea.

ca atare, meritul pentru reusita pe care o traiesti nu este al vietii, al conditiilor prin care ai trecut, ci numai al tau

sunt convins ca ai fi fost la fel, sau poate chiar mai mult, daca n-ai fi trecut prin toate acestea…

cu aceeasi simpatie maxima,
L.