Despre ghinion si noroc in cariera si in afaceri
Nu voi scrie in acest post despre dramele vietii, despre ghinionul celor cu adevarat napastuiti (bolnavi, infirmi, neputinciosi etc) sau despre norocul incert al celor care castiga la loto.
Voi scrie despre ce inseamna sa ai noroc si ghinion in cariera profesionala si in afaceri.
Multi imi spun ce norocos sunt ca am un job bun (si nu glumesc, chiar am un job bun, probabil mult mai bun decat 90% din cei care lucreaza in aceasta tara). Dar nimeni nu stie cate sute de carti si mii de articole am citit – legate de profesia mea, la cate seminarii si conferinte am participat (cand nu eram angajat, mi le plateam eu, cand eram angajat, mi le platea firma, cel putin unele). Sau cate zeci de mii de pagini am citit despre cum sa iti gasesti un job bun, cum sa te descurci la interviu samd.
Multi spun ce norocos sunt ca am o mica afacere care se dezvolta frumusel, dar nimeni nu stie cate mii de ore din timpul meu liber am alocat acesteia si cate zeci de mii de kilometri am calatorit pentru asta.
Multi spun ce norocos sunt ca am gasit finantator si partener pentru unul din proiectele mele antreprenoriale in online. Daca tu crezi ca a convinge un investitor sa iti finanteze ideea (da, ideea, celui care acum imi este partener i-am prezentat ideea pe o cartela de metrou, pentru ca nu aveam nimic altceva la mine) si sa iti devina partener de afaceri tine de noroc, atunci mai bine te lasi de proiectele antreprenoriale.
Multi imi spun ce norocos sunt ca am o viata implinita, dar putini stiu cate am patimit in trecut, ca am dormit (la propriu) in gari si in parcuri si ca mancam (efectiv, zi de zi) resturi de la altii (binecuvantez si acum, dupa ani, portiile imense de la KFC si fitele pitzipoancelor bautoare de apa plata cu lamaie, care lasau jumatate din meniu pe tava).
Multi spun cat ghinion am avut ca la vremea respectiva am ajuns in asemenea situatie deplorabila. Recunosc ca am acuzat chiar si eu ghinionul, dar la urma, analizand la rece si retrospectiv, a trebuit sa recunosc ca toate s-au datorat greselilor mele, nimic nu a tinut de ghinion sau nesansa, pur si simplu a fost consecinta unui lung sir de decizii si actiuni gresite de-ale mele.
Multi imi spun ce norocos sunt ca am absolvit o facultate, dar putini stiu ca lucram in timpul facultatii de la 05:30 dimineata pana la 23:00 seara, tot a doua zi si cate 3 zile la rand tot al doilea weekend. Sau vindeam lumanari in strada, intr-un frig infernal, de dimineata pana seara (o binecuvantez si acum pe vanzatoarea dintr-un magazin, care, vazand ca mi-am aprins cateva lumanari ca sa imi incalzesc mainile, mi-a adus o cana cu ceai fierbinte).
Multi imi spuneau ce norocos sunt ca am intrat la facultate (da, pe atunci se intra greu, se dadea examen si trebuia sa ai cunostinte pentru a intra), dar putini stiu ca am ramas de doua ori corigent la fizica in liceu - asta in conditiile in care pentru admiterea la facultate am dat examen din fizica – si cate sute de nopti am petrecut apoi studiind si rezovand probleme de fizica si de matematica, pentru a nu ramane repetent si pentru a lua bacalaureatul si a intra la o facultate.
Multi spun ce ghinion am avut ca am ramas de doua ori corigent la fizica, cand de fapt totul s-a datorat simplului fapt ca nu am invatat nimic.
Multi spun ce noroc am avut ca am scris si am publicat o carte (si urmeaza inca doua in curand), dar putini stiu cati ani am lucrat la ea, cat material am studiat, cu cati oameni am vorbit si de cate zeci (!) de ori am rescris si corectat fiecare capitol in parte. Si putini stiu ca in liceu am ramas de trei ori corigent la limba romana [din cauza profesoarei, evident, nu din cauza mea 
, sau cel putin asa ma amageam]. Dar am invatat ca intr-adevar NU conteaza notele de la scoala, ci numai si numai ambitia ta de a reusi si vointa de a face ceva pentru asta.
Multi spun ce noroc am ca am un job unde nu fac ore suplimentare aproape deloc. Dar putini stiu ca la inceputul carierei am lucrat cate 12-16 ore pe zi, inclusiv in weekend-uri, de multe ori la petrecerile de sambata seara ajungeam pe la ora 2-3 dimineata, venind direct de la serviciu. Dar nu a fost ghinion, a fost marea mea sansa ca in 2-3 ani sa invat mai mult si mai profund, pe viu, decat invata altii la trei facultati si in zece ani de munca in care se plang doar de conditiile de munca.
Uite asa intreaga mea viata a fost marcata de ghinion si noroc si mi-au trebuit mai bine de zece ani sa imi dau seama ca singurele lucruri pe care ma pot baza in cariera si in afaceri – si de care depinde de fapt cat noroc sau ghinion am in viata – sunt cunostintele (pe care le-am asimilat in mii de zile si nopti si le voi acumula pe tot parcursul vietii), talentele (pe care mi le-am dezvoltat permanent facand lucrurile sa mearga si ridicandu-ma de cate ori cadeam – e greu ca naiba, recunosc, dar e musai!) si munca pe care o depun (care uneori este istovitoare si grea, insa daca muncesti cu pasiune, de cele mai multe ori este usoara si placuta).
Puteam, desigur, ca in loc sa studiez, sa citesc, sa muncesc si sa calatoresc pentru afacerile mele sa stau linistit in fata televizorului si sa injur guvernul si sa acuz ghinionul pentru toate nenorocirile din viata mea.
Inchei cu vorba unui amic (luat din filmul 300): never surrender, never retreat!
Succes 
Stefan, nu sunt complet de acord cu tine – uneori chiar nu vei reusi daca nu esti la locul potrivit in momentul potrivit. Am o multime de exemple in viata mea.
Da, unele pot fi explicate prin munca, inspiratie, insistenta in a urma un drum. Dar este totusi un pic fortata o astfel de explicatie.
Puteam sa nu citesc un anunt in ziar care mi-a adus un job important. Puteam sa nu dau mail unui prieten sa-i povestesc ce mai fac, ceea ce mi-a adus un investitor. Sau sa aleg sa nu ignor durerea de cap si sa nu ma duc intr-o seara in club unde am cunoscut-o pe sotia mea. Toate chestii de inspiratie de moment, chef sau idei traznite pe care puteam sa le ignor.
Cati oameni mai destepti decat mine, cu mai multe cunostinte decat mine si care muncesc mai mult, nu au sansa sa faca ce fac eu? Sute? Mii? Zeci de mii?
De ce eu “pot” si ei nu? Cred ca este vorba si de noroc – eu pur si simplu am avut niste oportunitati iar ei nu.
Abia din punctul asta incolo articolul tau este perfect adevarat si aplicabil – odata ce ti-a iesit in cale o oportunitatei, iti tebuie inteligenta sa o recunosti, curaj sa profiti de ea si munca multa pana atingi rezultatele dorite. Dar ti-a trebuit intai un pic de noroc…
@Ovidiu
recunosc ca exista oportunitati in viata, dar nu au unii mai multe decat altii, pur si simplu unii profita de ele, altii le lasa sa treaca pe langa ei
articolul se vrea mai mult un strigat de desteptare la adresa celor care acuza mereu ghinionul pentru esecurile proprii si explica mereu succesul altora prin noroc
[...] This post was mentioned on Twitter by Stefan Murgeanu, Stefan Murgeanu. Stefan Murgeanu said: Despre ghinion si noroc in cariera si in afaceri – http://bit.ly/6qXptf te simti norocos? esti doar binecuvantat
[...]
Social comments and analytics for this post…
This post was mentioned on Twitter by stmurgeanu: Despre ghinion si noroc in cariera si in afaceri – http://bit.ly/6qXptf te simti norocos? esti doar binecuvantat
…
Articolul lui Murgeanu este marketing pur si deloc impresionant pentru mine. Nu contest ca lucrurile nu au stat asa sau pe undeva pe acolo dar asta nu are mare relevanta.
De exemplu Murgeanu nu constientizeaza ca, daca s-ar fi nascut in alt context, mediu, familie, nu ar mai fi trebui sa treaca prin acele momente de saracie lucie si sa treaca 10 ani pana sa ajunga unde este azi. Astfel, putea sa sa nasca intr-o familie sau context care sa-i fi dat acele oportunitati fara nici un efort din partea lui (exemple cate vezi cu ochii, de la persoane publice precum Prigoana si Ion Ion Tiriac pana la cunoscutii pe care ii avem fiecare) si asta sa fi fost cu 10 poate 20 de ani inaintea statdiului de prosperitate la care se gaseste si culmea, fara sa depinda de el sau sa faca ceva pentru asta.
Ia spune-mi Stefane, asta nu-i noroc? Sa fii un de-al de Prigoana jr. si sa nu faci nimic dar sa ai de toate nu e noroc? Sau sa te nasti destept si muncitor dar intr-o familie dezorganizata si alcoolica si sa-ti ia 20 de ani pana sa ajungi ca tine, asta nu e ghinion?
Mie mi se pare ca nu cunosti bine situatia sau poate ca nu o intelegi, cum sta norocul, cum sta ghinionul, cum sta ceea ce putem sa influentam noi pentru vietile noastre.
poate ca e, poate ca nu e…
dar acum sincer, dta chiar crezi ca prigoana jr si ion ion sunt fericiti si au totul?
Sunt convinsa ca ai dreptate, daca faci ce tine de tine, iti dai silintele, esti constiincios si corect, deschis pentru nou… vezi si oportunitatile si poti sa alegi ce ti se potriveste cel mai bine si atunci rezultatele sunt remarcabile si tu esti implinit.
Prigoana jr. si Ion Ion si multi altii ca ei au toate ingredientele pentru a fi fericiti chiar fara ca ei sa faca ceva in acest sens.
Sanatate, bani, notorietate, oportunitati nenumarate pe care nu si le-au creat ei si pe care omul obisnuit nu le are niciodata, bani pentru care ei nu au transpirat, foarte multe avantaje ale vietii pentru care nu au facut nimic. Asa cum un individ nascut sarac intr-o familie modesta nu e vinovat de asprimea vietii care il asteapta, de lipsa de oprotunitati si de obligativitatea de a se face sclav la stapan pana, poate, sa ajunga si el sa fie ceva, cineva, la 30-40 de ani. Nu uita ca in acest timp subiectii nostri au totul inca din timpul perioadei din burticile mamicilor lor, vietile lor prinzand cu totul alte conotatii si implicatii, tot nu e diferenta?:)
@Articol de Marketing,
am inteles din prima ca unii se nasc in puf si au mai multe la start
acum te rog sa imi rapunzi sincer: crezi ca TU nu poti reusi pt ca ion ion are 6 limuzine si gonorius 8 vile?!
sincer, te rog
noroc? ghinion?
am muncit 2 ani de zile intr-o multinationala pe care am ridicat-o de la de la zero intr-un oras uitat de lume.
Am fost mai mult coleg decat sef celor ce imi erau subalterni ierarhic, iar deseori uitam de familia mea. in mintea mea aveam doar strategii de atragere clienti si motivare a subalternilor, prezentari de produse.
…si toate acestea pana cand doi subalterni au facut ceva nepermis, iar cei ce trtebuiau sa observe acest lucru nu au facut-o.
concluzia?
eu trebuie sa plec din aceasta multinationala.
nu conteaza ca ceea ce tinea de mine am ridicat la nivel de arta.
asta sa fie norocul familiei mele care ma vedea atat de rar?
sau ghinion? am inceput anul fara loc de munca.
ghinion?
@aceeasi
exista mari sanse ca ceea ce acum pare un mare ghinion, peste 1-2 ani sa se dovedeasca a fi un noroc extraordinar
@aceeasi: Daca ai reusit sa faci ceea ce tinea de tine la nivel de arta, inseamna ca iti iroseai talentele intr-o multinationala. Si eu am lucrat intr-o multinationala, pe proiect, iar la final am decis sa raman in orasul meu in loc sa urmez multinationala in cealalta parte a tarii. Pierderile financiare pentru mine au fost considerabile. Salariul si avantajele job-ului erau foarte bune, dar plecand cu ei nu puteam sa-mi dezvolt firma pe care o aveam de 3 ani si ratele careia erau platite din salariul meu de multinationala. Oricat de bun este un job, poti face mult mai mult pe cont propriu… dupa o perioada de munca asidua si limitari crunte.
In ce priveste articolul, sunt de-acord cu concluzia ca nu depindem de noroc. Intr-adevar totul poate fi interpretat in orice fel dorim, dar nu putem nega existenta norocului si a ghinionului ca factori aleatori. Nu intotdeauna putem ajunge la un rezultat doar prin munca si tenacitate. Muncind si fiind inventivi este calea sigura de a ne imbogatii (cuplata cu o doza de zgarcenie), dar jucand la Loto cu mult noroc putem reusi peste noapte. Depinde de noi ce alegem: calea usoara cu riscul ca datorita ghinonului sa ramanem saraci toata viata sau calea demonstrata prin care mai devreme sau mai tarziu ne va aduce prosperitatea dorita. Pentru mine ramane doar de stabilit daca norocul este ceva cantitativ sau temporal (ai o doza prestabilita de noroc sau doar o perioada favorabila).
@Cosmin
multumesc, foarte pertinente observatiile
Exista o vorba, sunt sigur ca o stiti, “norocul ti-l mai faci si cu mana ta”, sistemul meu de valori este foarte diferit, si imi doresc altceva de la viata, si iubesc viata pentru ca o am pe iubita mea, si il iubesc pe Dumnezeu pentru talentul daruit si pentru ca ma tine sanatos, iar restul nu conteaza, nu pentru mine, daca vreau o vacanta in Caraibe, muncesc imi strang bani si plec. Viata e prea scurta pentru smiorcaieli, si e simplu : cad, ma ridic, cineva munceste 1000 de ore pentru un lucru si e mai bun decat mine ? eu o sa munceste 2000 de ore sa fiu mult mai bun decat el. Noroc sau ghinion nu cred ca exista, cred doar ca sunt lucruri, intamplari, suferinte, bucurii care iti amintesc mereu ca traiesti.
E genul de articole care pun punctul pe i.
Și sincer, mi-ar plăcea să îi oblig pe unii din colegii mei de la facultate să îl citească.
Mi-ar plăcea ca oamenii să se bazeze pe forțele lor proprii și să nu aștepte totul de la guvern, forță divina sau cine știe ce.
Și mi-ar plăcea să nu se mai plângă atât, pentru că în esență, totul ține de propriile decizii, de propriile alegeri.
Cum spuneai și tu, un element care acum pare un ghinion îți poate aduce norocul peste o perioadă de timp.
Mult succes și multă inspirație! Mi-a plăcut foarte mult cum ai scris!
@Alexandra
multumesc
viata ne invata lucruri uimitoare daca suntem atenti si atunci cand suntem sus, dar si, mai ales, atunci cand suntem jos
@iulian_g,
foarte bine spus
multumesc 
Superb articolul! Dumnezeu ti-a dat 5 talanti si pentru ca stia ca “attitude is everything” ti i-a ascuns sub un morman de lectii-probleme.
Te stimez mult mai mult dupa ce am citit postarea asta.
Iti doresc ca succesul sa iti fie normalul si nu un eveniment.
multumesc, Cristi
pana la urma putem concluziona ca “viata este un bun pedagog”
Iar eu zic: ce norocos sunt ca majoritatea carierei mele am avut joburi la care am lucrat cu reala placere, ca practic am facut doar ce mi-a placut. Numai ca norocul mi l-am facut cu mana mea si am muncit pe branci ca sa scot rezultatele care sa ma faca multumit.
Da, ai ajuns unde ai ajuns dar daca aveai o infrastructura mai bune nu crezi ca ajungeai mai departe? Crezi ca daca spre ex te nasteai in america unde exista mai multa populatie, infrastructura de marketing mai buna, distributie mai buna, mentalitate de business mai buna nu ajungeai sa castigi mai multi bani, sa fi privit mai bine in restul lumii si sa inveti mai mult?
Trebuie sa fi la locul potrivit la momentul potrivit pt ceva extraordinar. Degeaba esti singurul arhitect intr-o tara care n-are cladiri sau bani sa le construiasca. Poti face ceva, poti avea succes, dar alta e sa fi intr-o tara in care se construiesc cladiri la fiecare 5 minute si unde se afla toate geniile arhitecturii. Acolo devi mult mai destept pt ca ai oameni mai destepti in jur (locul potrivit), mult mai bun in meseria ta pt ca poti profesa mult mai mult, etc.
Pana la un nivel poti sa reusesti oricum si oriunde. Pt a deveni presedintele americii.. trebuie sa fi in america.
Un subiect care inca naste destule controverse. In majoritatea cazurilor, definitia unanim acceptata a ghinionului ar putea fi “un lant de evenimente din viata omului care au drept urmare niste intamplari negative care par sa urmeze aceeasi curba descendenta a efectelor actiunilor unor persoane, indiferent de cat de bine intentionate, calculate si logice sunt actiunile persoanei respective”. Ma rog, nu cred ca este exact genul de definitie care s-ar potrivi cel mai bine dar asta mi-a venit in minte sa scriu pe moment. Cam intotdeauna cei ce carora le merge totul din plin ii vor invinui pe cei ce se considera ghinionisti pentru ca sunt asa din cauza neputintei de a face lucrul potrivit la momentul potrivit sau pentru ca nu gandesc pozitiv etc, cum evident ceilalti se pot gandi si invers. Exista, pana la urma vesnica dualitate bine/rau, pozitiv/negativ etc. De ce cred eu ca exista ghinion? Dau doar cateva mici exemple: un calator fara bilet se urca in autobuz si il prinde controlorul. Putem vorbi ca a avut ghinion sau spunem ca nu a luat in calcul riscul de a fi prins? Raspunsul va fi cu siguranta al doilea! Dar daca se urca si al doilea calator fara bilet si nu mai este prins de controlor, acesta plecand intre timp? Veti spune: a avut noroc! Inca un mic exemplu: un sofer neatent intra cu masina in viteza intr-o intersectie nedirijata dar nu pateste nimic fiindca in acel moment nu circula nici o masina. Nu se va considera un om norocos? Alt sofer care conduce corect intra cu viteza maxima permisa intr-o intersectie pe drumul prioritar insa, din cealalta parte alt sofer beat il loveste in plin. Ghinion, nu? Cum iti explici faptul ca, desi te-ai asigurat in anumite situatii si ai facut totul pentru a rezolva anumite lucruri, te lovesti numai de piedici si esecuri? Si cum iti explici ca sunt persoane care, desi nu fac mai nimic si nu lupta pentru a reusi sa rezolve ceva, le merge totul din plin?
Concluzia la care am vrut sa ajung este ca norocul si ghinionul depind de factori care nu absolut toata lumea ii poate influenta. Depind intr-o anumita masura de experienta vietii care o are fiecare, indiferent cat de bun sau rau este, indiferent daca face ceva sau nu. Un mic exercitiu mental: puneti un norocos in niste situatii in care va avea numai esecuri si piedici, credeti ca va ramane cu ideea ca este tot “norocos”? La fel cum si un ghinionist isi va schimba modul de gandire cand vor incepe sa-I mearga toate din plin, indiferent de natura propriilor actiuni.
Un articol foarte bun pentru cei care se plang ca nu au sansa in viata. Aceleasi lucruri le-am realizat si eu, daca vrei sa fii cel mai bun in ceea ce faci pune mana si studiaza; dedica-te trup si suflet pentru a avea rezultatele dorite.
Se pare ca avem acelasi prieten din 300, un film care daca stii din ce unghi sa-l privesti este o adevarata lectie de reusita.
FELICITARI SI SUCCES PE VIITOR
[...] este vorba de noroc, este vorba de alegerile pe care le [...]