Primul interviu – prima angajare
Imi aduc aminte cum am inceput eu, la 21-22 de ani, cariera in vanzari. Sa ne intelegem, e vorba de anii 1995-1996, erau alte vremuri, comertul cu bunuri de larg consum era la inceput. Se vindea orice, oricum, numai din import sa fie 
Firma la care m-am angajat era una din cele mai mari din industria FMCG si atunci, dar este si acum si mi-am dorit foarte mult job-ul de agent vanzari, postat de ei in Romania Libera, cred. Am mers personal la sediu si mi-am dus plicul cu CV-ul nu prea “stufos” la vremea aceea. Nu era bucuria internetului de azi. Si m-au chemat la interviu.
Aaa… interviul a fost, intamplator, chiar de ziua mea. Tare, nu? Nu stiu ce au vazut la mine, dar m-au angajat, neavand prea mare experienta la acea vreme. Cred ca atunci am facut prima mea mare vanzare: m-am vandut pe mine. Postul pe care am fost angajat era de agent vanzari pe en-gros, canal foarte puternic in comertul de atunci. Ce conditii aveam? Fara masina, fara decont Maxi Taxi (si circulam zilnic cu Maxi Taxi, centrele en-gros fiind in afara orasului), doar abonament pe toate liniile de suprafata.
Sa ma vezi cum faceam zilnic distanta intre Doraly (Comuna Afumati) si Flora (in spate la Casa Presei). Schimbam trei mijloace de transport. Nu mai pun ca trebuia sa ajung in fiecare seara la firma, dupa 9-10 ore de alergatura.
In Maxi Taxi, de cele mai multe ori stateam in pozitia aia in care te speli pe dinti, pentru ca nu-l luam de la capat si nu gaseam loc decat in picioare. Erau harburile alea de TV-uri. Vi le mai amintiti? Stiu ca era vara si era o caldura in ele si daca ma mai asezam si pe carcasa motorului, va inchipuiti cate grade aveam la fund.
Ei, dar pe vremea aceea nu aveam mai mult de 65 de kg .
De telefon nici nu se punea problema atunci, neexistand telefoane mobile. Tin minte ca mai primeam comenzi de la clienti seara, pe telefonul fix. Ce vremuri…
O alta conditie pe care am avut-o la angajare : vinzi, dar fara chitantier! Stiti ce inseamna asta ? Toate comenzile pe care le luam, se livrau cu plata la livrare. Adica banii jos, ochii la usa! Nu era usor. Eram mai linistit, ca nu mai alergam arabii dupa bani prin targuri, dar nici nu spargeam avioane cu vanzarile. Doar comision din vanzari.
Clientul se relaxeaza si mareste comanda cand i se da un termen de plata. C-asa e-n vanzari! Vai, dar nici nu stiti ce bine mi-a prins perioada asta de cca 5 luni in care am vandut cu banii jos, cum se zice. Atunci mi-am facut ucenicia in vanzari, in conditiile cele mai dificile.
A fost cea mai tare experienta profesionala si n-o s-o uit niciodata.
Apropos de bani…pe vremea aceea nu erau OP-uri (Ordine de plata), CEC-uri sau Bilete la Ordin si nu mai zic de plati online. Totul se tranzactiona cu cash si erau banii aceia de 500 lei (vechi, vechi) de numarai la ei o zi si o noapte.
Aveam o geanta din aia diplomat dubla, care se inchidea in doua parti sus. Era foarte mare, ca un geamantan si imi aduc aminte ca aveam toti pantalonii rosi in dreptul genunchilui, in lateral, de la ea. Noi ii ziceam “chinez”. Stiti de ce?
Un coleg de-al meu, tot agent pe en-gros-uri, purtator de acelasi tip de geanta, a fost intrebat in autobuz de un tuciuriu: “Ce duci fratioare in geanta aia?”, la care colegul ii zice simplu: “Un chinez”. Reactia tuciuriului a fost sa se dea un pic in spate si nu l-a mai intrebat nimic. Asa i-a ramas numele.
Ma vedeti la 65 de kg, tarand un “chinez” dupa mine, plin de bani, prin mijloacele de transport, la douazeci si un pic de ani, pe caldura, pe vant, pe ploaie sau prin zapada?! 
Aveam minte?
Ii vedeti voi pe vanzatorii din ziua de azi ca isi misca fundul din casa fara masina, laptop si telefon de ultima degeneratie de la firma ? Si mai au si nu stiu ce pretentii salariale, asaaa, din prima.
Vreau sa va spun ca am lucrat la firma asta 5 ani de zile si a fost pentru mine o adevarata scoala de vanzari. Dupa patru ani petrecuti in en-gros-urile bucurestene, am fost avansat Supervisor, post pe care am stat un an de zile. Am plecat la alta firma pentru ca puteam si imi doream mai mult. La noua firma am facut primii mei pasi catre Management, dar despre etapele urmatoare din cariera mea, poate o sa va povestesc in alt episod
Voi va mai amintiti primul interviu, prima angajare, prima experienta profesionala ?
—————-
Articol (guest post) scris pentru Concediaza-ti seful! de Claudiu Ciobanu
Este clar ca experienta celor 5 ani te-a format, erodat, si ti-a dat putere de lupta.
Eu inca nu am ajuns in stadiul de a participa la un interviu. Job-uri de vara am avut incepand din clasa a VII-a. Nu mi-a fost rusine sa lucrez, si abia astept sa intru in campul muncii.
O poveste amuzanta si optimista a carui personaj principal este un om deosebit.
Tot respectul!
foarte frumos, imi aduc aminte si eu de prima angajare, ceva in genul a ceea ce ai descris tu mai sus, numai ca eu eram distribuitor si aveam masina, am luat o mare teapa la primul job, incepand de la contractul de munca, continuand cu programul de munca si terminand cu salariul, dar a fost o prima experianta care mi-a deschis ochii, au urmat altele si altele si acum sunt in stand-by pentru un post care mi-ar deschide noi viziuni in carierea mea, doamne ajuta!!!
Ce vremuri … imi voi aduce aminte de primul interviu cate zile oi avea – era o firma destul de cunoscuta la vreamea respectiva, dar pentru interviu am fost chemat la un aprt situat la ultimul etaj al unui bloc. La interfon era trecut numele societatii, nu a unui pensionar. Tin minte si-n ziua de azi ce fata am facut dupa ce am sunat la usa
cum liftul nu mergea, am luat-o pe scari, si nu la toate palierele era lumina. Si am urcat si am urcat si am urcat si cand am ajuns la usa am sunat fara ezitare si usa sa deschis si eu inca mai gafuiam … Abia cand am auzit “intra” mi-am dat seama ca eu confundasem scarile alea cu cele de pe stadionul unde alergam cu prietenii.
p.s. am facut o impresie buna, dar nu am fost sunat pentru confirmare