Mai ştiţi acele filme americane tâmpite în care personajele principale sunt urmărite de vreun killer psihopat sau monstru extraterestru, iar în momentele cruciale, aceştia iau exact decizia opusă unei decizii fireşti în situaţia respectivă? De parcă nici unul din rataţii ăia nu ar fi văzut un film în viaţa lor şi nu ar şti că a se despărţi este cea mai mare prostie pe care pot să o facă, de exemplu!
Cândva mă enervam de stupizenia acestor faze şi mă simţeam frustrat că nu pot intra în ecran să-i trag două palme tipei isterice sau doi pumni idiotului ce nu era în stare să sune la 911 înainte de a intra în casa în care ştie că se ascunde killerul căutat de tot FBI-ul.
Dar acum, sincer, când văd astfel de faze mă bucur şi chiar încep să ţin cu criminalul. Îi fac galerie şi îi strig: “Da, da omoară-i naibii pe idioţi! Unii chiar merită să fie hăcuiţi, de proşti ce sunt!”
Mă gândesc că de fapt acesta este mesajul pozitiv al acestor filme: selecţia naturală. Este bine să moară idioţii, iar genele oamenilor cu creierul insuficient dezvoltat să nu se mai transmită în generaţiile următoare.
Altă explicaţie mai bună nu am găsit, aşa că, decât să ţin cu criminalul de fiecare dată, mai bine am renunţat să mă mai uit la un film până la capăt, mai ales dacă din primele 15 minute descopăr că filmul este mai prost decât Titanic Reloaded
Iar în încheiere să mai menţionez faza aceea ultra penibilă din toate filmele americane proaste în care poliţiştii ajung la locul altercaţiei exact în momentul în care punctul culminant s-a sfârşit şi răfuiala finală dintre personajul bun şi cel rău s-a consumat. Perfect timing, ce să zic.
No, amu chiar pot să închei cu tradiţionalul vizionare plăcută, dacă vă mai ţine
total inafara subiectului:
La Multi Ani!!!
mulţumesc
acest offtopic este iertat
si eu am fost o vreme fanul filmelor americane sescrise mai sus;)) Asta pana am facut cunostinta cu internetul; nu de alta dar la TV doar filme stupide gasesti:)