O ţară plină de genii marginalizate
Aproape oriunde îmi îndrept privirile digitale prin online (forumuri, bloguri, reţele de socializare etc) dau mereu peste acelaşi laitmotiv: “sunt absolut fantastic şi genial dpdv profesional, dar nu mă vrea nimeni pentru că Boc e prost, Videanu hoţ şi patronii nesătui!”.
Numero uno: oricât de imens de enorm de mare ar fi prostia şi corupţia în ţara asta, dacă eşti cu adevărat bun vei găsi o soluţie. Şi nu merge aia cu “dar angajatorul nu mă alege pe mine, pentru că alege fie o rudă, fie o amantă” pentru că dacă eşti cu adevărat competent, profesionist şi specialist în domeniul tău, atunci nu angajatorul te alege pe tine, ci tu pe angajator!
Numero due: piedicile de orice natură sunt pentru a-ţi dezvolta nivelul de adaptabilitate şi competenţă într-un mediu concurenţial. Deci nu le trata ca pe obstacole, ci ca pe nişte provocări ce reprezintă the next step până la jobul (sau orice alt proiect) dorit.
Numero tres: cum deosebeşti un profesionist de un diletant? Diletantul se plânge că nu este apreciat, dorit şi selectat. Profesionistul face şi caută şi ştie că mai devreme sau mai târziu va avea de unde alege, chiar dacă momentan nu bate alizeul în vele tocmai cum şi-ar dori.
Vrei să afli din ce categorie faci parte? Nu e greu: te plângi sau faci ceva? Simplu!
Succes 
12 Comentarii la “O ţară plină de genii marginalizate”
Lasa un comentariu
[...] This post was mentioned on Twitter by Stefan Murgeanu, gabimacovei, Claudiu Ciobanu, Marius Matache, Vlad Maior and others. Vlad Maior said: cat adevar! RT @stmurgeanu: #peblog: O ţară plină de genii marginalizate – http://bit.ly/bEl4FD [...]
Foarte adevarat! Doar noi si numai noi suntem responsabili de realizarile/irealizarile noastre.
Si o mica gluma: http://www.dilbert.com/2009-09-24/
“The people who are the best in the world specialize at getting really good at the questions they don’t know. The people who skip the hard questions are in the majority, but they are not in demand” – Seth Godin, The Dip. De altfel toata cartea merita citita, mai ales in cazul in care pari sa te confrunti cu sindromul geniului neinteles.
Ajuta si sa intelegi ca multe din lucrurile care par aduse de noroc in jurul tau ascund o multime de incercari nereusite, luat de la capat si multe ore de munca. “The Dip is the long strech between beginner’s luck and real accomplishment.The Dip is the set of artificial screens set up to keep people like you out”
@alexchiri
@Madalina he he, păi într-o vreme numai The Dip ascultam în maşină
bun Seth Godin 
He he. Facem un fan club Seth Godin. Un mic trib
Cat despre articol, cum sa nu te plangi cand esti un depasit de vremuri de la finante, ca cel care a plecat din control de la noi acum 1 ora. Asa relaxat umbla cand a venit si a plecat de la noi din control Eu nici la plimbare nu sunt asa relaxat… Si Boc cel mic o sa-i taie 25%. Ma intreb de ce numai 25%???
Fara sa jignesc si sa injur, cred ca e 100% bull!
Textul pare desprins din volumele americane care te indeamna sa castigi un milion in 6 luni sau alte asemenea bazaconii…
Cum alege un sef din 10 profesionisti, asta nu prea se mai spune. Opozitia trebuie sa fie simplista si clara: diletant/profesionist, adaptabil/inadaptabil, etc. Maniheism oarecum adolescentin.
Pentru meseria ta erau 1000 de locuri de munca si acum mai sunt doar 500? Atunci tot ce trebuie sa faci este sa fii in cei mai buni 500 si nu ai de ce sa-ti faci griji!
Pentru meseria ta erau 1000 de locuri de munca si acum mai sunt doar 100? Atunci tot ce trebuie sa faci este sa fii in cei mai buni 100 si nu ai de ce sa-ti faci griji!
Pentru meseria ta erau 1000 de locuri de munca si acum mai este doar unul? Atunci tot ce trebuie sa faci este sa fii cel mai bun si nu ai de ce sa-ti faci griji!
Pentru meseria ta erau 1000 de locuri de munca si acum nu mai este niciunul? Atunci daca esti un looser ai dreptul sa te opresti si sa-ti plangi de mila, dar daca esti un invingator atunci nu tot ce trebuie sa faci e sa-ti alegi un alt drum si nu ai de ce sa-ti faci griji!
@Adi Pica
facem, facem
@factor
nu sunt un mare iubitor de americani (mulţi mi se par ignoranţi şi superficiali), dar chiar nu înţeleg de ce ceva “american” are pt mulţi un sens peiorativ…
să înţeleg că adevărata înţelepciune şi inteligenţă este cuprinsă în cărţile româneşti, sau care e ideea?
@Bogdan Epureanu
vorbeşti ca din cărţile americane
Nu termenul “american” are sens peiorativ. Ci mai degraba teoria simplista a unora “ca daca vrei poti”. Asta apare in best seller-ele amintite si in politica moderna de resurse umane…
@factor
cred că fiecare este liber să creadă în ce doreşte şi să promoveze credinţa sa
aşa cum dta poate nu crezi că “dacă vrei, poţi”, eu cred
şi mai cred în ceva: în diversitate
este mult mai important să fim diferiţi şi să gândim cu capul nostru, decât să gândim toţi la fel… 
Inregimentarea vine de la tipul asta de propaganda. E si mai confortabil mental sa crezi in ceva “pozitiv”, in ceva accesibil prin propriile puteri.
Viata reala e putin diferita si unii chiar se supara cand Universul nu se desfasoara dupa cum ar vrea ei (Noica).
Nu cred ca e suficient sa vrei ca sa reusesti. E vorba de mult efort acolo, de persistenta si apoi de aptitudini (intrinseci). Cele externe se numesc Soarta, noroc sau altfel.
Oricat as vrea si oricat efort as depune, e foarte probabil ca n-as putea concerta ca Rubinstein sau n-as putea compune ca Chopin.
Daca totusi asta s-ar datora efortului depus, admit ca as reusi in cateva zeci sau sute de ani sa compensez harul prin munca. Dar intram deja intr-un fel de fictiune.
E esential sa nu gandim in tipare.
Nu neg perseverenţa, munca şi capacitatea de a depăşi eşecurile. Dar clişeele nu mi se par o dovadă de înţelegere a realităţii. Pentru că viaţa nu prea funcţionează pe tipare.
O zi bună