Am vrut sa scriu un amplu post despre invazia cuvintelor straine in limba romana si de paranoia patriotarzilor care se tem ca limba noastra cea frumoasa (fara ironie) va fi desfiintata si pangarita din cauza asta, uitand ca limba romana, asa cum este azi si facand abstractie de englezisme, nu ar fi existat fara influenta coplesitoare a limbii franceze in sec. XIX sau a limbilor slave inainte de asta.
Dar tocmai cand ma pregateam sa vin cu argumente si explicatii (printre altele, da, am lucrat si eu prin multinationale si vrand-nevrand am deprins obiceiul de a folosi deseori englezisme), am dat peste un pasaj din Jurnalul fericirii, de Nicolae Steinhardt (de altfel, intreaga aceasta opera este presarata de fraze si cuvinte in alte limbi, in special franceza si engleza, dar nu lipsesc nici germana sau chiar limbi mai exotice), pasaj care din punctul meu de vedere face ca orice discutii suplimentare sa fie sterpe si inutile:
“Cine crede ca harul se infatiseaza blajin ori sfios, se inseala. E instantaneu si arogant. Domnul n-are timp de pierdut cu cine stie ca-i al Sau. Ne cheama Fiul unui Dumnezeu viu, care inca lucreaza. Si acest Fiu are treaba cu noi. He means business.”
[...] This post was mentioned on Twitter by Stefan Murgeanu. Stefan Murgeanu said: "Ne cheama Fiul unui Dumnezeu viu, care inca lucreaza. Si acest Fiu are treaba cu noi. He means business" http://sp2.ro/908021 [...]
[...] daţi-mi voie să mă folosesc din nou de un citat din Jurnalul fericirii, by Nicolae [...]
Suntem obositi inca, dupa week-end.. Importul de cuvinte nu este un lucru rau, inseamna o evolutie. Intr-o directie buna sau rea, asta vor putea spune generatiile urmatoare. Daca am sta pe loc ar fi o problema, inseamna ca n-am sti sa acceptam noul.