Tinerii, mandria tarii
Precum mă ştiţi deja, sunt sătul de văicărici şi îmi pun mare nădejde în tinerii destoinici care nu aşteaptă să le pice totul din cer, ci pun mâna şi se străduiesc să obţină ei asta direct.
Încep de azi să prezint situaţii reale de oameni (nu neapărat doar tineri, dar în primul rând aceştia) care nu stau toată ziua pe forumuri şi bloguri să se plângă de soarta lor crudă şi de cât de nedreaptă este societatea cu ei, ci între două cursuri, un laborator, un seminar, un examen şi o sesiune de counter strike 
încearcă să îşi îmbunătăţească traiul, muncind sau implicându-se în vreun alt tip de proiect, nu neapărat un job part time.
Prima noastră poveste începe în Piaţa Sudului, într-o după-amiază toridă de vară, cu câteva zile înainte de deschiderea oficială a cinematografului din mall-ul Sun Plaza, din apropiere. Opresc aproape zilnic aici înainte de a ajunge acasă, pentru a cumpăra una alta, de obicei fructe şi legume. Ei bine, într-una din aceste zile călduroase i-am remarcat prima dată pe aceşti băieţi, care mi-au atras atenţia nu prin pancarta ciudată pe care o purtau în spate (de altfel o idee foarte interesantă de publicitate outdoor, numită moving board, dar nu este acesta obiectul acestui articol), ci prin devotamentul şi implicaţia cu care împărţeau pliantele în ciuda temperaturii care îl făcea şi pe un kenyan autentic să transpire.
Ziua următoare m-am decis să le fac câteva poze, să le pun câteva întrebări şi să scriu acest articol. Astfel am aflat că băieţii sunt studenţi (cel puţin cei doi cu care am povestit eu).
Unul este Robert Mureşan, 23 de ani, student la Marketing şi Afaceri Economice Internaţionale şi mi-a mărturisit fără menajamente că nevoia de bani l-a împins să accepte acest job part time. Cei care, în pofida unor necesităţi evidente, nu acceptă astfel de joburi, sunt cei care nu-şi acceptă situaţia, din mândrie şi obtuzitate inutile şi contraproductive, conform spuselor lui Robert (şi sincer, îi dau dreptate).
Celălalt tânăr demn de admirat cu care am stat de vorbă este Cosmin Şulcă, 21 de ani, student la poli (unde studiază chimia), care tot pentru bani făcea asta (evident, nu? 
) şi care mi-a mai spus că dacă aş merge în regie aş observa că sunt destul de mulţi studenţi care încearcă să facă un ban în plus din diverse astfel de activităţi, cea mai răspândită şi mai la îndemână fiind împărţirea pliantelor.
Ei bine, atunci când spun că nu e cazul să ne tot văicărim întruna nu spun că nu am avea motive să ne plângem, ci că în loc să facem asta, ar trebui să luăm pilda acestor tineri şi să aruncăm naibii telecomenzile de la televizoare, străduindu-ne să ne valorificăm timpul într-un mod cât mai util şi productiv. That’s all I’m saying, dude!
Şi când văd aceşti oameni minunaţi cum stau în soare şi muncesc, când foarte bine ar putea sta în această vreme la o terasă cu colegii, sunându-şi părinţii să le mai trimită bani sau blamând societatea, sistemul, guvernul şi parlamentul că nu le oferă nimic, ei bine, când văd toate astea, ştiu că am dreptate.
Gândiţi-vă că deşi poate nu pare munca cea mai calificată sau cu foarte multă legătură cu materiile studiate în şcoală, această activitate reprezintă totuşi experienţă de muncă, experienţă de care atât de mulţi se plâng că nu o au la terminarea facultăţii.
Succes, băieţi!
PS: Robert, Cosmin, dacă vreţi să inserez hyperlink spre un CV online sau un profil de linkedin, aveţi adresa mea de email 
[...] This post was mentioned on Twitter by Stefan Murgeanu, Stefan Murgeanu, Feodorof Mihaela, Licuriciul Orb, Claudiu Ciobanu and others. Claudiu Ciobanu said: RT @stmurgeanu: din nou despre voi, tinerii!
http://bit.ly/br4YkR [...]
Aşa da! Să mai auzim şi “de bine”, ca de rele suntem sătui.
Pe când alţii consideră că “nu se merită să te dai jos din pat” pentru diferenţa dintre ajutorul de şomaj şi salariul minim pe economie, deşi nu au nicio calificare şi nu ştiu să facă efectiv nimic…
@Maricica
cam ce spui dta (să auzim şi de bine, că de rele suntem sătui) este laitmotivul acestui blog
@Emanuel
exact!
Bravo dle Murgeanu avem nevoie de exemple pozitive in marea masa de exemple negative.
Ar fi frumos de facut o platforma care sa ofere locuri de munca part time cu adevarat, nu frectiile care se tot ofera pe site-urile de locuri de munca neverificate si care iti promit Luna de pe cer si Soarela la pachet pentru mai tarziu.
Dupa cum spuneam mai devreme,cu o cana de cafea am inceput lectura prin bloguri. Am decis ca acesta sa fie primul si nu pot decat sa spun ca imi pare rau ca timpul nu-mi mai permite sa intru mai des. M-am angajat acum aproape 4 saptamani,e destul de greu si destul de stresant,dar nu vreau sa ma plang. Cu toate ca nu fac ce mi-as dori,e totusi un loc de munca si el inseamna experienta in CV. In fiecare noapte cand ma intorc de la servici,gasesc in campus zeci de studenti care fie asculta o manea si scuipa seminte ca pe santier,fie impart cateva pet-uri de bere si joaca o miuta..dar niciunul dintre ei nu s-a gandit cum sa-si valorifice timpul. Pentru ca in fata caminului ii las cand plec spre servici si tot acolo ii gasesc cand ma intorc. Si n-au absolut nicio grija. Banii probabil vin de-acasa, masinutele nu le lipsesc,examenele se dau si in toamna..Eu,daca as fi parintele unui asemenea copil si as stii pe ce-mi cheltui banii,mi-ar parea sincer rau ca l-am trimis la o facultate. Dar asta e lumea in care traim,unii cunosc valoare banului,altii nu. Eu muncesc,ma lupt si cu o sesiune,parintii mei sunt mandri si stiu ca intr-o zi o sa ajung exact acolo unde-mi doresc.
@fanel mulţumesc
@Alexandra pot să mai spun ceva? felicitări!
“ne valorificăm timpul într-un mod cât mai util şi productiv”:))) vorbesti serios :O ! “ceastă activitate reprezintă totuşi experienţă de muncă, ” PFF … Aceasta activitate este o mare pierdere de timp ! Nu inteleg ce vezi productiv sau ceva bun in umilinta asta … nici macar nu contribuie cu nimic societatii
)( ca multe alte joburi dar asta mi se pare inutila si penibila) Muncesti impotriva dorintei tale ca sa poti sa ai un venit … e o forma de sclavie si o pierdere din timpul tineretii
@Alexandra Banul nu are nici o valoare adevarata … Oricum sper sa reusesti sa faci ce vrei cu adevarat
! Bafta
@banana
nicio muncă nu este “umilinţă” sau “inutilă şi penibilă”…
şi nici obligatorie
retorica asta cu sclavagismul nu ţine… 
Poti sa argumentezi de ce nici o munca nu e inutila si penibila ?
ca nu aduce ceva bun societatii si poti sa pui un suport si sa pui pliante pe el nu trebuie sa stea un om sa isi piarda timpu sa imparta pliante …
crezi ca astia vor sa imparta pliante ? eu cred ca o fac din obligatie pentru un venit suplimentar sa poata sa traisca si ei mai decent
dacă asta ar fi obligatorie, toţi studenţii din regie ar fi pe străzi împărţind pliante, cu jandarmii în jur, articulându-i din când în când…
e greu de definit ce este bun şi util societăţii, pt mine de exemplu a fost şi bun şi util, pt că am aflat că se deschide cinematograful şi ce filme sunt… (îmi place să merg la cinema)
pai in locul persoanelor care impart pliante se poate afisa un banner
) mi se pare o munca penibila si chiar o insulta 
Adica e inutila, nu din punctul de vedere ca se pot informa oamenii prin aceasta metoda dar ca poate fi inlocuita cu alte metode mai mult sau mai putin eficiente…
Si o maimuta poate sa imparta pliante pe strada… si nu mi se pare o modalitate buna utila societatii din care sa invat ceva sau sa capat experienta, de care sa fiu mandru
[...] Sunt destui tineri care merită să aibă diplomă de bacalaureat sau de licenţă, dar dat fiind că în ultimii ani s-a încetăţenit ideea că oricine îşi ia bacul şi licenţa, nici cei mai dotaţi nu s-au mai străduit să studieze (ca în anecdota aceea cu socialismul). [...]
[...] păcate eram pe fugă şi nu am apucat să le adresez câteva întrebări, dar din experienţele anterioare pot să spun că sunt probabil eleve sau studente care doresc să facă un ban în plus, muncind [...]
Bune exemple Stefan, mai ales ca sunt multi oameni care de acest gen care nu considera o rusine sa munceasca, dar din pacate nu se vedeau suficient (pina acum:-). Nu incetez sa ma minunez cate principii avem cand vine vorba de munca, si toate ies la suprafata fix atunci cand se pune problema sa facem un pic de efort. Sunt de acord cu tine ca din orice munca ai ceva de invatat, depinde de cel care o face sa inteleaga care e lectia pentru el. Un exemplu banal este chiar faptul ca muncesti 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamina si banii vin o data pe luna. Este si asta o lectie, cum iti gestionezi banii, care s-ar putea sa-ti fuga printre degete rapid. O alta este, sa inveti sa nu te uiti niciodata de sus la oamenii care fac o asemenea munca, o fac cu siguranta pentru a-si acoperi o nevoie finciara, cu siguranta nu vor face asta o viata, dar sunt sigura ca nu vor uita niciodata de unde au plecat. Si asta este o lectie de viata foarte valoroasa.
As putea continua dar se transforma deja in articol comentariul meu:-)