Prestari servicii, meseriasi si companii
rugăminte: citeşte până la capăt, merită 
Subiectul “meseriaşul român şi metehnele sale” este unul mult prea bine cunoscut şi mult dezbătut. Dar având în vedere că am păţit-o şi eu recent, let me tell the story .
Se făcea acum vreo două luni că am decis să facem o mică lucrare (câteva sute, maxim 1000-2000 RON) la sediul firmei şi l-am rugat pe colegul meu să caute un meseriaş.
Vine şi-mi zice “gata, am găsit, atât costă, mâine vine”. Super, zic.
A doua zi întreb “unde-i omul?”, iar colegul meu spune “nu răspunde la telefon”. Caută altul, zic eu.
Buun, ca să nu lungim povestea, menţionez că am păţit asta cu încă vreo doi “meseriaşi” (şi mă scuzaţi că de acum voi folosi ghilimelele, dar cu toată părerea de rău NU te poţi numi meseriaş doar pentru că îţi cunoşti meseria, mai trebuie să ai şi un dram de seriozitate), până ce am zis că las’ că mă ocup eu.
Bun, întreb în stânga, în dreapta, dau peste cunoştinţa unui coleg, bun “meseriaş”, care îmi spune că vine cu plăcere, dar nu poate decât în weekend, lucrarea fiind prea mică pentru a strica o zi din săptămână. Îmi zic “asta e”, îmi stric un weekend, dar măcar cu ocazia asta mai rezolvăm şi alte probleme, nu-i un capăt de lume şi împuşcăm doi iepuri.
Sâmbătă venim, facem ce avem de făcut, dar “meseriaşul” nu apare, îl sunăm şi ne spune că îşi cere mii de scuze bla-bla-bla, rămâne pe weekendul următor (vă rog să notaţi cum nevoile şi timpul clientului sunt o necunoscută inutilă pentru “meseriaşul” nostru).
Vine sâmbăta următoare, din nou îmi planific şi alte lucrări, ca să nu am senzaţia că îmi irosesc sâmbăta degeaba, se face ora 9, omul nu apare. La 9:20 îl sun, îl întreb unde e şi-mi spune candid “păi pe ploaie nu pot lucra”.
Eu rămân ca fiica vacii ce se holbează la cea mai nouă şi trendy poartă maramureşană, mă uit la soarele arzător de pe cer, îmi şterg transpiraţia, mai dau la o parte praful de pe jos şi îi spun: “domle, nu ştiu unde locuieşti, dar aici nici nu plouă, nici nu e ud pe jos şi nici măcar nori nu se văd la orizont”.
Meseriaşul o ţine pe a lui cum că pe ploaie sau dacă e ud nu poate lucra, eu îi spun că să vină liniştit, e uscat şi nu plouă, el că nu poate (deci clar că nu avea nicio intenţie să vină şi că deja şi-a programat altceva), dar până la urmă, în imensa-i conştiinciozitate profesională, îmi spune că îmi trimite pe altcineva şi îmi dă un număr de telefon.
După câteva poticneli (numărul era greşit, m-a sunat până la urmă noul “meseriaş”) reuşesc să vorbesc cu acesta din urmă. Simţeam cum speranţa tot moare şi renaşte în mine, deja mă întrebam cât o fi costând să-mi adaog la nume şi Phoenix, că bine mi-ar sta.
Bun, vorbesc cu omul, îl rog să vină cât poate de repede, să terminăm azi treaba, la care îmi spune că el merge la Ikea şi poate să vină seara sau a doua zi, adecă dumineca. Amu nu-s io omul religios şi bisericos prin excelenţă, dar parcă aş fi preferat să nu-mi petrec şi dumineca la serviciu, aşa că îl rog să vină tot sâmbătă, oricât de târziu.
Vine omul după-masa, exact la ora stabilită, iar eu rămân surprins că a apărut cu mâinile goale (mă întreb cu ce naiba are de gând să lucreze, dacă nu şi-a adus uneltele), dar cum cei de la starea civilă mi-au aprobat între timp să-mi completez nobilul nume cu apelativul Phoenix, nu mai zic nimic, îl duc direct la faţa locului, să-i arăt exact ce am nevoie.
Omul se uită, îmi spune “costă atât, pot veni marţi dimineaţa să fac, avem nevoie de materiale asta şi asta”.
Eu cu un ochi intern plângeam (că tot nu mi se rezolvă problema), cu altul râdeam (că măcar seara de sâmbăta şi dumineca toată le am libere) şi, precum Shiva, cu al treilea ochi mă uitam chiorâş.
Bun, zic. Marţi dimineaţa la ora 9 facem treaba.
Vine marţea, omul nu. La telefon nu răspunde, iar spre seară îmi răspunde altcineva (o domnişorucă) care îmi spune candidă că acesta nu este numărul “Meseriaşului” şi că, de fapt, ea nu cunoaşte niciun domn pe nume “Meseriaşul”.
Desigur, mie nu-mi plac persoanele sau filmele horror care-mi insultă inteligenţa (era numărul pe care l-am sunat sâmbătă după-masa de câteva ori şi mi-a răspuns, plus m-a sunat şi el de pe acelaşi număr), aşa că am spus mulţumesc, am închis şi pe această cale le doresc tuturor meseriaşilor care au un caracter atât de infect să crape de foame până ce vor înţelege că nu aşa funcţionează lucrurile.
Eu încep să mă întreb ce naiba se întâmplă, adecă sunt implicat în ditamai proiectele de milioane de EUR şi nu o scot la capăt cu o amărâtă de reparaţie de câteva sute de RON?!
Dar saga continuă.
Dau cu disperare pe twitter că am nevoie de un meseriaş, caut pe google şi dau de un site interesant, îi spune reparatot.ro . Fără speranţe exagerate, îi contactez şi spre surprinderea mea, omul de la capătul firului îmi spune “vă trimit azi după prânz pe cineva să vadă despre ce este vorba”.
Vine omul, se uită şi-mi spune: “mă duc să-i spun şefului ce şi cum”.
Primesc peste câteva ore pe email oferta: atât costă, atât durează (aproximativ), atunci putem începe (dacă nu plouă).
Şi s-a întâmplat exact aşa: atunci au început, atât a durat (chiar un pic mai puţin), atât a costat. Şi în plus, oamenii au fost foarte atenţi, au curăţat după ei, orice le spuneam sau le ceream, nu comentau nimic, făceau sau îmi dădeau soluţii.
Acum ghiciţi şi voi, dacă mai am nevoie de cineva pentru mici lucrări sau diverse reparaţii, voi apela la vreun “meseriaş” sau la cei de la reparatot.ro ? 
6 Comentarii la “Prestari servicii, meseriasi si companii”
Lasa un comentariu
Eu am zis inca de la inceput ca nu e de bine cu “meseriasii”.Daca lucrezi cu o firma specializata dai un ban in plus, dar macar ai pe cine sa tragi la raspundere.
[...] This post was mentioned on Twitter by Stefan Murgeanu, Stefan Murgeanu. Stefan Murgeanu said: #peblog aventuri cu meseriaşul român şi metehnele sale http://bit.ly/bg8mGl [...]
După vreo două-trei peripeții cu meseriași, și eu lucrez doar cu firme. Nu costă extrem de mult în plus, iar diferența de bani merită în mod cert timpul câștigat și lipsa nervilor.
Iar tuturor meseriașilor de genul celor de mai sus eu le urez duios să moară de foame.
probabil că sunt şi firme neserioase, dar dpmdv, în ciuda preţului un pic mai mare, colaborarea cu acestea are câteva avantaje nete:
- se încheie contract (de bine de rău, ai ceva scris la mână)
- se emite factură (cu tot TVA-ul mă-sii de 24%, până la urmă deductibilitatea legală primează)
- nu stai într-un singur om, o firmă înlocuieşte mai uşor un om lipsă, decât un “meseriaş”
exista si meseriasi foarte seriosi, pe care ii gasesti numai la telefon si prin vreo recomandare, ca n-au site. poti avea deplina incredere, sunt toti maghiari
:0 Writeman, era cat pe ce sa ma sparg de ras.
Astia or fi mai buni, dar au un defect: nu stiu romaneste. 