Chiar vrem sa ne angajam? studiu de caz
Există o teorie vag formulată, puţin promovată, chiar şi de mine nu des menţionată, conform căreia românii sunt un neam de văicărici, care ar face orice să se plângă oricui, dar mai nimic să se ajute singuri, cum ar fi să-şi găsească un job.
(evident că rândurile de mai sus sunt o generalizare uşor exagerată cu scopul bine disimulat de a aduce trafic pe blog 
, dar aţi prins ideea 
)
Şi ca să nu mai generalizăm şi extrapolăm, expunându-ne inutil unor acuzaţii de tendenţiozitate, să lăsăm faptele să vorbească:
Se făcea pe 3 august că un foarte bun prieten, Claudiu Ciobanu pre numele lui islamic 
, avea nevoie urgentă de un angajat pe un post ce nu necesita experienţă neapărat.
(şi voi face o paranteză aici pentru a vă reaminti fenomenul general de pe forumul bestjobs, de exemplu, care din platformă-suport pentru sprijin şi sfaturi în domeniul carierei s-a transformat cătinel în platformă de revărsat frustrări şi plânsete, cele mai multe mesaje fiind legate de discriminările la angajare pe bază de experienţă, pile, vârstă etc)
Ei bine, ca să fiu băiat gigel şi să fac un bine şi lui, şi celor de pe forum care îşi căutau un job, am zis să pun acest link în comentarii la un topic despre tinerii absolvenţi, poate poate se va arăta cineva interesat. A doua zi am menţionat că postul încă este disponibil plus am făcut referire la acest job disponibil într-un alt topic.
Câte CV-uri credeţi că a primit amicul meu? Exact 7 (şapte!), din care 2 irelevante, în condiţiile în care topicuri de genul “De ce nu ne angajează nimeni?!”, “De ce nu li se oferă tinerilor nicio şansă?!” şi altele de genul “Angajatorii sunt de rahat!” au zeci de mii de vizualizări (!!!) pe forum şi sute de comentarii (!!!).
Până la urmă a reuşit să ţină 5 interviuri şi mi-a confirmat azi că a şi angajat pe cineva. (şi toţi cei 5 intervievaţi au ajuns la el prin intermediul reţelelor sociale, în special twitter, asta ca fapt divers pentru scepticii care subestimează puterea reţelelor sociale când vine vorba de angajare vezi articolele 1, 2 şi 3)
Dar concluzia e tristă: cei mai mulţi nu intră pe diverse platforme specializate de informare, socializare în domeniul job/carieră pentru a se ajuta şi a se educa, ci pur şi simplu pentru a se plânge. Şi acesta este şi motivul pentru care cei mai mulţi se vor plânge în continuare de cât de greu e să-ţi găseşti un job şi cum nimeni nu vrea să-i angajeze.
Succes şi felicitări tuturor celorlalţi!
[...] This post was mentioned on Twitter by Stefan Murgeanu, Stefan Murgeanu and Nicu, oferte joburi. oferte joburi said: RT @stmurgeanu: Chiar vrem sa ne angajam? studiu de caz – http://bit.ly/9ZEbp4 #peblog [...]
[...] Chiar vrem sa ne angajam? studiu de caz Fri Aug 06, 2010 12:33 pm Există o teorie vag formulată, puţin promovată, chiar şi de mine nu des menţionată, conform căreia românii sunt un neam de văicărici, care ar face orice să se plângă oricui, dar mai nimic să se ajute singuri, cum ar fi să-şi găsească un job. (evident că rândurile de mai sus sunt o generalizare uşor exagerată [...] [...]
Mi-ar plăcea să te contrazic. Din păcate tinerii absolvenți pornesc de la niște premise total greșite: 1. e suficientă diploma, 2. nu îi pasă nimănui de stagiile de voluntariat, 3. totul e pe sistemul de pile și relații. (și astea sunt doar câteva exemple).
Totuși, cine vrea găsește soluții la orice obstacol. Restul, sunt doar scuze…
Cand esti cu adevarat disperat, ar cam trebui sa casti ochii si sa iei de coarne orice oportunitate, pentru ca un job mai slab acum, poate fi trambulina spre ceva mai bun. Decat sa stai pe zero lei sau ajutor de somaj, mai bine muncesti ceva pe mai mult (chiar daca salariul nu e stralucit), faci experienta, eventual chiar relatii. Un angajat bun nu prea ramane in afara.
Dar este mai usor sa plangi ca nu ai bani, ca nu sunt joburi etc. Eu aveam la radio un coleg ce zilnic se plangea ca moare de foame cu salariul (nu aveam salarii chiar proaste, dar nici nu facei vila din ele). Aveam insa 4 ore de munca pe zi, restul timpului numai bun pentru altceva.
Eu aveam deja munca de web design, restul de colegi invarteau cate ceva, mai o colaborare de presa, mai o meditatie etc.
El putea lejer da meditatii la romana sau franceza. Eu dadeam meditatii la engleza cand aveam 17 ani, pentru un leu in plus, chiar si fara diploma de liceu (ca eram inca in plin studiu).
Imi tot batea obrazul ca eu castig un salariu pe un site si i-am explicat ca si trag pentru banii aia de niste ani buni. S-a suparat cand i-am explicat ca, stand cu dosul in sus, nu curg banii, chiar daca i-am si dat idei despre cum sa castige in plus. Lenea era prea mare, ce sa-i faci.
Multi dintre tinerii absolventi vor sa se angajeze doar in posturi de unde pot “avansa” doar pentru ca au mers la scoala. Uita ca, indiferent de cata scoala au facut, fara ceva experienta in munca ei trebuie formati de catre cineva. Practic trebuie s-o ia de “jos”. Cred sincer ca orice domeniu, cat ar fi el de plictisitor sau saracut, te ajuta sa intelegi cum relationezi, cum te prezinti la un interviu, ce asteptari sa ai si mai ales, cum profiti de ocazii sa castigi mai bine, sa fii respectat pentru munca ta, etc. Nu te poti angaja ca manager de pe bancile facultate si nici nu poti avea pretentia ca intr-un an sa ai un job de raspundere, cum multi dintre tinerii astia care vor sa se angajeze acum si-ar dori si lang ca nu sunt intelesi.
[...] LE: Sunt curios dacă istoria se va repeta… [...]
astept sa va deschideti filiale la Craiova
sunt cu ochii pe voi, huh mai am 2 examene dintr-o infernala serie de 5 si termin si eu facultatea, stiu ca discutam cu tine despre plecarea mea in strainatate la un moment dat.
Pana acum totul a mers bine, am pornit de jos; tehnician service,distribuitor,electrician (cei drept la Ford
si acum consultant informatic. Sa vedem ce va aduce nou terminarea facultatii.
Keep up the good work.