Conceptul de afaceri la unii – azi biciclete de inchiriat
S-au gândit unii să facă o firmă de închiriat biciclete în Parcul Tineretului din capitală (cum care capitală? a României, evident, mno 
), ceea ce mi se pare nu doar o idee foarte frumoasă, ci şi oportună şi bună. Dar nu numesc firma, pentru că aşa cum va reieşi de mai de jos, nu am niciun motiv să fac asta.
Dumineca asta, ajungând oleacă mai devreme acasă şi plimbându-ne puţin prin parc, soţia mea îmi propune să închiriem două biciclete, să mai facem niţică mişcare. Traversăm aşadar tot parcul (cca 15 minute) şi ajungem în zona Şincai (încotro ne-a îndrumat un poliţist comunitar) unde am şi descoperit o tonetă de închiriat biciclete, dar nu era o firmă, ci era un fel de ONG care avea un program de bikesharing gratuit, numit “I love velo“.
Ne-am pus la coadă (by the way, dacă mă citeşte cineva de la Asociaţia Green Revolution, să ştiţi că e prea mult să daţi bicicletele pe 2 ore, cererea este foarte mare, mai ales în weekend) şi ne-am aşteptat rândul.
Cum lumea aştepta şi nu se întâmpla nimic, am vrut să plecăm, dar o doamnă ne-a spus că mai încolo este o firmă care închiriază biciclete contra cost, dar ea nu a vrut, pentru că au vrut “s-o pozeze”. Mi-am zis că eu oricum sunt fotogenic, aşa că nu m-ar deranja să “mă pozeze”, suport acest supliciu şi plata a 10 RON, ca să nu aştept 1/2-1 h.
Ne-am dus aşadar la această “firmă” şi le-am spus că dorim şi noi două biciclete, iar domniţa de acolo mi-a spus ceva de genul “trebuie să vă facem poze (deci clar au fost mulţi care au obiectat la această procedură, nu doar doamna), iar pensionarii şi studenţii au reducere”.
Eu i-am răspuns candid: “prea bine, suntem extrem de fotogenici, în plus eu sunt pensionar şi soţia studentă , let’s do it 
”.
Numai că vine un moment în care orice firmă care a reuşit să alunge suficienţi clienţi, doreşte să îi alunge şi pe cei cu simţul umorului (da, la mine mă refer aici 
): când ne-au cerut buletinele (a se înţelege cărţile de identitate), au spus că le trebuie ambele, ID-ul meu de VIP fiind insuficient. Le-am spus: “păi ne faceţi poze, vă las buletinul meu (chiar şi permisul, dacă vreţi), semnăm un contract sau semnez eu pentru ambele biciclete, având în vedere că am doar eu buletinul la mine etc etc” dar orice argumentare a fost inutilă pentru că domniţele de acolo (unde le-aţi găsit, frate, voi nu vedeţi că e plin bestjobsu’ de oameni care îşi caută un job?!) ştiau una şi bună: “trebuie ambele buletine”.
Eu sunt convins că s-au ars de câteva ori şi că le-or fi dispărut câteva biciclete până să ajungă la aceste măsuri, dar acum pe bune, măsura asta e absurdă şi menită a diminua şi mai mult numărul clienţilor. Dacă eu vroiam să mă lipsesc de buletin şi să fur bicicletele lor, nu-mi luam soţia cu mine.
Ce nu înţeleg ei este un concept elementar al afacerilor şi fraudelor: dacă cineva vrea să fraudeze, nu contează cantitatea trecută în contract (în acest caz, dacă eu semnam pentru 1 sau 2 biciclete), tot va frauda.
Să presupunem că aveam amândoi buletine şi eu fugeam cu bicicleta. Ei trebuiau să demareze procesul de recuperare etc.
Să presupunem că aveam doar eu buletin şi fugeam cu ambele biciclete. idem trebuiau să demareze…
Să presupunem că aveam doar eu buletin, închiriam o singură bicicletă şi fugeam cu ea. ibidem trebuiau să demareze…
Oricum ai privi lucrurile, singurul rezultat al obtuzităţii lor este că îşi alungă clienţii, ridicând cât mai multe obstacole în calea lor de a deveni clienţi fideli, iar dacă era să fie fraudaţi, tot cu paguba rămâneau.
Dar partea bună a lucrurilor este că există iniţiativă în acest sens şi chiar dacă această firmă nu va avea succes, până la urmă tot va fi vreun antreprenor care va şti să împace măsurile de siguranţă cu deschiderea spre client, iar acestuia eu îi urez de pe acum succes!
[...] Conceptul de afaceri la unii – azi biciclete de inchiriat Mon Aug 02, 2010 16:09 pm S-au gândit unii să facă o firmă de închiriat biciclete în Parcul Tineretului din capitală (cum care capitală? a României, evident, mno ), ceea ce mi se pare nu doar o idee foarte frumoasă, ci şi oportună şi bună. Dar nu numesc firma, pentru că aşa cum va reieşi de mai de jos, nu am [...] [...]
Foarte bine au făcut că nu v-au dat două biciclete pe un buletin, pentru că au avut multe pierderi. Nu este o afacere, este un ONG non-profit. Românii cred că sunt printre puţinii “europeni” care au ceva de obiectat la reguli. Nu este obtuzitate, ci un regulament care trebuie respectat. Există şi alte firme, mai “flexibile” poate.
@George Hari Popescu
nu ONG-ul nu ne-a dat bicicletele, ci o altă firmă
dar poţi să-mi explici şi logica: de ce să nu-mi dea 2 biciclete pe 1 buletin?! infracţiunea este aceeaşi, indiferent că fur 1 sau 2 biciclete…
[...] This post was mentioned on Twitter by Stefan Murgeanu, Ovidiu Constantin. Ovidiu Constantin said: RT @stmurgeanu Conceptul de afaceri la unii – azi biciclete de inchiriat http://bit.ly/aceTsF [...]
Probabil se merge pe ideea “fiecare bicicleta pe un ID”. Ti-as da dreptate si inteleg cat este de frustrant. Oricum insa, teoretic si perechea trebuie sa aiba la ea cartea de identitate, asa ca nu e greu sa o prezinte in cazul respectiv.
stiu ca pentru un om CORECT, asa cum esti, este o prostie. La fel de frustrant este sa stai la security in aeroport, chiar sa te descalti, si cand porti sandale, desi este clar ca nu esti terorist. Problema este ca respectivele masuri exagerate (din pdv-ul meu) au aparut DUPA niste chestii.
Si, stiind ce poame sunt romanii, hai s-o zicem pe-a dreapta, nu ma mir ca sunt atat de atenti. In Germania sunt biciclete “publice” puse la dispozitia celor interesati, GRATIS. Stim cu totii cine au inceput sa le fure si pe alea
@dojo
stiu ca ai dreptate, dar orice afacere presupune un risc, iar un antreprenor trebuie sa fie pregatit pe de o parte sa isi asume o anume doza de risc si, pe de alta parte, sa aiba putin discernamant (nici eu nu as da 5 biciclete pe 1 buletin la 5 tineri imberbi si poate si brunetei, dar cand vorbim de o pereche sau o familie, e altceva – nu ca n-ar putea aparea surprize si asa)
antreprenorul care nu este dispus sa riste nimic si transfera toata raspunderea la client oricum nu va avea viata lunga (ca antreprenor)
ca veni vorba de biciclete…astazi mi-am confectionat eu, o bicicleta publicitara . mi se pare o afacere buna chiar si in orasele mici . am vazut in bucuresti si mi-a ramas in minte.
Poate or fi mana in mana cu cei de la ONG care dadeau bicicleta gratis, tocmai ca sa trimita clienti spre “Eco” atunci toata treaba s-ar transforma in strategie de marketing sau atragere de clienti, asta intr-un spirit mai amuzant un pic. Oricum, e clar ca daca va continua asa, clientii vor cam disparea.
Adica… fa-ma sa-nteleg cat mai bine… tu stai prin Brancoveanu?
@Alin
pe la pta sudului