Vrei un job? Cauta-ti! Vrei un job de succes? Citeste aceasta carte!
Momente cheie in angajare – putin ajutor
Scris de Stefan Murgeanu in Job / Cariera pe 09.08.2010 | 16 comentarii
Pentru un proiect frumos, urgent si deocamdata secret as dori sa stiu care au fost momentele cheie, momentele cruciale sau momentele cele mai dificile in cadrul procesului de angajare pentru tine. (de ex: redactarea CV-ului, interviul, semnarea contractului etc)
Multumesc 
[...] Momente cheie in angajare – putin ajutor Mon Aug 09, 2010 15:17 pm Pentru un proiect frumos, urgent si deocamdata secret as dori sa stiu care au fost momentele cheie, momentele cruciale sau momentele cele mai dificile in cadrul procesului de angajare pentru tine. (de ex: redactarea CV-ului, interviul, semnarea contractului etc) Multumesc [...]
N-am mai aplicat de muuuuuultă vreme la job-uri, dar, după părerea mea, toate elementele sunt importante și ar trebui să fie tratate cu maximă seriozitate
toate sunt importante, dar s-ar putea să descopăr lucruri noi
Lasand la o parte faptul ca momentele cheie pentru un job se construiesc inainte cu multe de angajarea efectiva – experienta si educatie, cel mai important moment este contactul initial. Daca nu treci de “Salut, sunt X”, ai aplicat degeaba
Asa ca as vota pentru CV+scrisoare de intentie(custom made!)
Cu siguranta momentul interviului. Pentru ca daca in CV poti sa mai “infloresti”, la interviu esti tu, asa cum esti. Fireste ca poti incerca sa “infloresti” si la interviu, numai ca, daca ai in fata un om care stie meserie, te-a “ghicit” in primele 2 minute.
negocierea banilor. cand e vorba sa cer pentru altii (oameni, proiecte) sunt pitbull, pentru mine sunt muuult prea amabila
Titus, catalin noted, mulţumesc
ruxa interesanta asta cu negocierea banilor
[...] This post was mentioned on Twitter by adrianciubotaru, Cristian China Birta, ruxandraPRedescu, Sabina Alex Cornovac, Stefan Murgeanu and others. Stefan Murgeanu said: as aprecia puitin ajutor (sub forma de comment pe blog & RT) http://bit.ly/aBrhEe multumesc
[...]
Categoric redactarea cv-ului. Intaia data cand am realizat importanta unui cv a fost in urma unei analize a acestuia de un amic ce lucra intr-un mediu mai “domnos”. Iar rezultatul nu a fost deloc imbucurator. De atunci am inceput am inceput sa-mi definesc mai bine obiectivele si , poate pare infantil, sa-mi aranjez in pagina intr-un mod cat mai accesibil, sectiunile.
Unul din aspectele importante este cum să îi convingi pe angajatori că deși ești un junior, înveți foarte repede meserie, dar ai nevoie de o șansă.
Deci tot pentru partea cu interviul optez.
La angajare aveam pregătit CV-ul iar una din cerinţe era cunoaşterea limbii franceze şi cunoştinţe de contabilitate primară. Postul pentru care candidam era un soi de secretară-contabilă, firma evident franceză. Angajatorul, un francez, a fost atât de plăcut impresionat de franceza mea încât m-a poftit să-mi încep munca de a doaua zi. Au trecut 10 ani de atunci şi mă ocup de relaţia cu băncile, furnizori, plăţi şi multe altele. Uneori o chestie pe care o faci bine are un impact mai mare decât ai fi crezut vreodată.
Interviul, cu siguranţă. La toate posturile pe care le-am ocupat (în învăţământ, ce-i drept) am avut interviu (spre deosebire de majoritatea profesorilor). Niciun interviu nu a semănat cu celălalt, pentru că niciun post nu a semănat cu celălalt.
Ştefan, cerinţa asta îmi sună a ceva de genul: scrieţi un roman pe tema x
)
Revenind mai serios asupra problemei ridicate de tine, cred că în funcţie de importanţă/dificultate, momentele cheie pe care le văd eu în angajare sunt următoarele, în ordinea amintită:
aflarea jobului/recomandarea ta de către o persoană din interior; munca de background-check; redactarea cv-ului în conformitate cu cerinţele angajatorului; tatonările prin email/telefon în care fie ţi se cer detalii cu privire la CV, fie referinţe suplimentare, portofolii, etc., fie eşti chemat din start la un interviu; aş sublinia ajungerea la timp la interviu, ceea ce poate să fie o maaaare problemă, în special în Bucureşti, unde găseşti mereu binevoitori care să te îndrume în direcţia greşită şi să-ţi dea peste cap şi cea mai bună estimare de timp (am păţit-o, din păcate, vorbesc din experienţă); prima impresie pe care o laşi angajatorului şi mai apoi modul în care te desparţi de acesta, fie dacă primeşti iniţial un răspuns pozitiv, fie negativ. nu de alta, dar presupun că omul dacă spune nu în primă fază, nu e un nu hotărât, care să fie valabil pe vecie
altfel spus, te duci ca junior să aplici pentru un job de senior/middle şi eşti refuzat pe moment, dar peste câţiva ani, dacă îţi mai încerci o dată norocul, cine ştie de unde sare iepurele, nu?
uite, vezi, de-aia ţi-am zis eu că seamănă cu un roman ceea ce aveam eu de spus
) sper să nu fie o problemă dimensiunea comentariului meu.
Momentul cheie este acela în care găseşti o cunoştinţă, relaţie, “pilă”, care să îţi facă introducerea, după aceea totul este foarte uşor: nu mai contează nici CV-ul, nici scrisoarea de intenţie, nici interviul, nici cum te îmbraci etc.
va multumesc tuturor pentru raspunsuri, mi-ati fost de mare ajutor
Stefan, hai sa iti raspund si eu la intrebare
pentru mine,provocarea mare a fost sa imi adaptez cumva experienta mea specifica, de persoana care a lucrat doar in ONG-uri, la cerintele unei firme. Si ce am mai invatat a fost sa nu mai aplic pentru un job pentru care sunt supracalificata (am facut si greseala asta
)pentru ca nu are rost, pur si simplu. Iar interviul pentru job-ul pe care il am acum (tot intr-un ONG)pot sa spun ca a fost super, cand am vazut anuntul am stiut ca e al meu, si am facut tot posibilul sa il am.