Povestea zidului
Aceasta este povestea zidului, dar ar putea la fel de bine să fie şi povestea omului.
A fost odată un om care umbla prin lume. La un moment dat i s-a făcut foame şi a văzut în apropiere o livadă plină de pomi fructiferi, cu fructe mari şi zemoase, coapte, numai bune de mâncat. Dar livada era înconjurată de un zid înalt, foarte înalt. Omul privea prin găurile din zid la fructele apetisante, dar în sinea lui îşi spunea “Acesta este un zid prea înalt, nu am cum să trec dincolo.” Şi s-a aşezat să aştepte, blestemându-şi soarta.
Între timp au mai venit şi alţi oameni înfometaţi, care râvneau la poamele de dincolo de zid, dar care îşi spuneau la fel, că zidul este prea înalt şi nu au cum să-l treacă. Stăteau toţi în faţa zidului şi îl blestemau, spunându-şi cât de nedreaptă este lumea.
La un moment dat a apărut un om care atunci când a văzut zidul şi-a spus “Ce zid înalt, dar ce fructe mari sunt dincolo, oare cum aş putea trece?”. Stând şi gândindu-se, i-a venit ideea că dacă ar avea o scară suficient de lungă, ar putea ajunge dincolo. S-a dus în pădure, a înjghebat o scară cât de lungă şi după multe încercări a reuşit şi a urcat zidul. Ajuns sus, a ridicat scara, a lăsat-o jos în cealaltă parte, a coborât şi a început să se înfrupte din bunătăţi.
Ceilalţi au început să spună că “da, sigur, ăsta are pile, e favorizat, nu este drept”, dar unii, ce-i drept puţini, şi-au dat seama că stă în puterea lor să îşi facă o scară şi i-au urmat exemplul, chiar dacă nu reuşeau din prima.
Şi uite aşa, în afara zidului soseau din ce în ce mai mulţi oameni, care deveneau din ce în ce mai frustraţi şi se convingeau unii pe alţii că zidul este atât de înalt încât nu se poate trece, iar în interior erau din ce în ce mai mulţi oameni care reuşeau, dar mult mai puţini decât afară.
Cei din afară le cereau celor dinăuntru să le arunce din poame, dar cei dinăuntru degeaba încercau să le explice că soluţia nu este asta, ci să-şi construiască fiecare scara lui, cei din afară, cu puţine excepţii, nici nu puteau concepe că este posibil aşa ceva.
Tu de care parte a zidului te afli? Şi de care parte a zidului ai dori să te afli? Păi ce mai aştepţi?
Succes! 
Foate frumoasa povestea!
Cred ca intr-o astfel de situatie mi-ar placea sa ma aflu in partea interioara, as face tot posibilul sa fiu acolo daca stiu ca ma asteapta ceva binemeritat.
Ehe, frumoasa si inteleapta poveste, mi-a placut. Fug sa mesteresc niscaiva scari:-)
@Dragos
intotdeauna te asteapta ceva binemeritat
@Madalina
spor la scari
[...] Povestea zidului Thu Aug 26, 2010 8:32 am Aceasta este povestea zidului, dar ar putea la fel de bine să fie şi povestea omului. A fost odată un om care umbla prin lume. La un moment dat i s-a făcut foame şi a văzut în apropiere o livadă plină de pomi fructiferi, cu fructe mari şi zemoase, coapte, numai bune de mâncat. Dar [...] [...]
Eu as vrea sa fiu ala din padure care vinde lemnul pentru scara!
iote antreprenorul
Pai trebuia sa fie unul,nu?
Ideea la noi este ca cei care reusesc trebuie sa aiba pile. Nimeni nu sta sa se gandeasca cate sacrificii fac oamenii aia, cata munca depun, si de cate dificultati s-au lovit inainte sa reuseasca. Poate primul om care si-a facut scara in povestea ta, si-a pierdut un deget, pentru ca si-a dat cu securea peste el.
Multi dintre noi stim doar sa comentam, sa acuzam, dar sa nu face nimic constructiv.
Eu cred ca as cumpara lemn de la mihai, as eficientiza procesul de fabricat scari, si le-as vinde celor care vor sa le cumpere.
cei din interiorul zidului ar trebuii sa ii invete pe ceilalti sa isi construiasca scara… sti povetioara aia cu pescaru, care se intalneste cu niste cersatori, si in loc sa le dea peste sa manance, le da o undita si ii invata sa pescuiasca?…
Oricum, faina povestea, actuala si cat se poate de adevarata!
@Bogdan
ai surprins bine mesajul
@Dan
pai asta si era talcul povestii
multumesc 
eu am inceput sa imi construiesc scara..
bravo
keep up the good work 
Frumoasa povestioara. Te face sa transpui asta in realitate, te face sa apreciezi solutii si, cel mai important, te motiveaza.
La fel cum a motivat si atata lume sa comenteze, sa spuna ca isi construiesc deja scari.
Asa ca, ma duc si eu in padure sa propun un barter. Ii ajut pe baieti sa se promoveze printre cei care nu stiu ca lemnul e cea mai buna solutie – si-mi primesc lemnele necesare
.
Se poate sa nu ajunga vestea la cei de langa zid ca exista lemne. We need some advertising, sau mai degraba some WOM
citind comentariile, parca am prins o alta invatatura din aceasta poveste.
Din ideea unuia de a isi construi o scara, pentru a ajunge peste gard, se poate dezvolta o intreaga industrie, din care sa poata trai bine mult mai multi oameni: Se deschid gatere, de deschid fabrici de scari. Or sa se deschida magazine care vand scari. Vin si cei care or sa promoveze magazinele, fabrica de scari, gaterul sau lemnul din padure.
M-ai convins sa-mi fac o scara
)
Întrebarea care mă frământă pe mine este dacă livada aceea are suficiente mere pentru toţi. Şi cine este stăpânul livezii?
@Gloria
@Bogdan aşa aşa
@Andrei am făcut şi eu o faptă bună azi
@Dan stăpânul sunt eu
iar mere sunt destule, dar le primiţi numai pe merit 
Povestea, dacă ar fi să o adaptăm la situaţia României ar fi puţin diferită. Pe lângă cei care s-ar plânge că n-au pile, ar fi şi o altă categorie care ar construi scări, cu mare entuziasm, dar în momentul când ar ajunge pe culmea zidului, ar fi întâmpinaţi de nişte bandiţi care i-ar trânti la pământ cu scări cu tot. Puţinii norocoşi care ar reuşi să treacă de partea cealaltă a zidului, ar fi fugăriţi şi prinşi de aceiaşi bandiţi care le-ar lua toate merele culese cu trudă.
Cine sunt bandiţii cred că nu mai trebuie să explic!
nu chiar, Dane
in aceasta parabola inclusiv bocanditii de care zici fac parte din zid
În cazul ăsta nu ar fi mai bine pentru toţi să dărâmăm zidul?
eu eram mai smecher
)
dinamitam zidul, sa fie pentru toata lumea
ah, wait.. asta se cheama comunism
) sa stric frumusetea de zid ca sa manance pentru toata lumea
)
si democratia-i atunci cand iti construiesti zid in jurul livezii ca sa mananci tu pe indestulate si sa te dai jmecher cu livada ta si cu ditaimai zidul in jurul ei, in timp ce restul mor de foame sau, cei mai rasariti muncesc din greu sa construiasca scara, dar tot nu-si fac ei zid ca tine, ca tu esti din asta jmecher, parlamentar chiar
glumeam si eu.. foarte frumoasa fabula
@Sorin
bine că ai precizat că glumeai, că deja te băgam la spam
)
@Dan Tanasescu :
Total corect ! Asta de fapt ar fi si ideea aia cu adevarat geniala. Nu sa ne chinuim fiecare cu scari si alte aiureli cand am putea foarte bine sa daramam nenorocirea aia de zid.
Dar oamenii sunt egoisti si indiferenti unii fata de altii asa ca fiecare vrea sa traga doar pentru el, prin acest fapt mai mult chinuindu-se decat fiindu-i in avantaj.
Ca sa putem sa daramam acel zid ar trebui sa fim uniti.
Ideea de bază în democraţie, nu este să fim toţi egali, ci să avem toţi şanse egale! Aşa că chestia cu dărâmarea zidului rămâne în picioare.
Pai si ce sansa egala cu noi are proprietarul livezii care va fi “calcat” efectiv in picioare?
Da’ oare proprietarul livezii.. saracul, de care parte se afla?
am mai spus: proprietarul livezii sunt eu, aşa că nu vă bateţi capul, mere sunt destule pentru cei care merită
Super poveste si foarte actuala. Si cand ma gandesc ca am zis de multe ori ca zidul este prea inalt… dar trebuiesc cautate solutii, si chiar sunt.
Multumesc pentru poveste, Stefan
Frumoasa fabula, plina de invataturi si fiecare intelege ce vrea si cum vrea. Eu nu mi-as fi facut scara din lemn..
eu as fi apelat la toti cei pe care i-as fi gasit acolo sa ne ajutam reciproc, unul pe umarul celuilalt 
Din pacate asta lipseste in Romania: Unitate! iar in fabula asta e un mare adevar: cine isi da interesul, se chinuie, munceste , surpriza: chiar primeste ceea ce isi doreste!
@Ramona
multumesc, placerea e a mea
@Monica
asta cu Unitatea, sincer, mi se pare din ce in ce mai perimata si rasuflata (stiu ca le lipseste romanilor, dar parca prea se bate apa in piua pe tema asta…
)
Buna, mare adevar spune povestioara ta si este perfecta pentru vremurile actuale. Felicitari.
, fie din ignoranta, fie de lene, fie ca avem impresia ca ni se cuvine.
Eu una am construit scara si n-a fost greu. Greul este greu doar ca vrem noi sa fie greu, ca de altfel este foarte simplu sa gandesti.
Este mai simplu sa primim ceva gata facut decat sa facem ceva.
Nu stiu de ce, dar dupa ce am terminat de citit articolul primul gand venit in minte a fost – unde sunt hotii? Chiar nimeni nu a vrut sa fure o scara facuta de altcineva?
Se vede ca am stat prea mult pritre romani.
[...] Deseară de la ora 20:00, la invitaţia lui Cătălin Roşioru, mă puteţi urmări la Radio Lynx, unde vom discuta despre dezvoltare personală, motivaţie şi succes, pornind de la această poveste. [...]
al dracu zid
io puneam barosu pe el
Eu sunt pe scara, urc; iar cand voi ajunge in livada.. cred ca voi simti nevoia sa construiesc alta scara. Si daca urmatorul zid va fi prea inalt imi voi aminti ca daca cineva a fost capabil sa construiasca un astfel de zid, eu voi reusi sa ma ridic cel putin la acceasi inaltime. Pentru ca pot, pentru ca toti putem.
Cred ca zidul ala nu face altceva decat sa imparta lumea in 2: cei care vor, si cei care nici macar nu incearca.
Am o intrebare: daca am darma zidul, ar fi merele la fel de bune?
Alexandra V: Mai, nu stiu ce sa spun
Stiu doua ziduri mai mari care mi-au dat de gandit. Primul e Marile Zid Chinezesc care avea si porti. Al doilea – Zidul Berlinului pe care unii il regreta in prezent.
@Stefan , probabil e rasuflata, nu te contrazic..insa chiar lipseste, indiferent de cat de mult se bate apa-n piua cu ea.. eu personal asta cred: ne lipseste cu desavarsire. Si mai cred ca oarecum se leaga si cu muuuulte altele care ne lipsesc noua
Stii cum vad eu Romania? Ca o baba din aceea, tzatza, care sta pe banca si se uita la oricine, in ograda oricui, fara a se vedea pe ea!
Ce nu se intelege este foarte simplu:
Aceasta poveste se aplica doar intr-o lume IDEALA. In care din pacate noi nu traim.
In lumea reala, unul vrea sa faca scara dar este impiedicat de cei invidiosi si obtuzi, iar cand totusi reuseste este batut sau omorat si scara ii este luata de altii .
Iar poamele ajung sa fie mancate NU DE CEI care au avut inteligenta si iscusinta sa-si faca o scara ci de cei care au stiut ca pe fondul dezbinarii celor inteligenti si harnici sa le fure munca si meritele.
De aceea Stefan, va fi mereu nevoie de unitate( si nu trebuie sa ramana doar o expresie perimata si fada ) intre cei care vor sa schimbe sau sa cladeasca ceva.
@esy
de acord cu tine că este nevoie de unitate
nu am spus că nu ar fi nevoie, ci că se foloseşte deja în exces această argumentare (am vrut să zic lozincă, dar era deplasat)
din păcate credinţa ta neclintită că “oamenii cinstiţi şi inteligenţi” nu pot reuşi niciodată să culeagă roadele succesului este pentru tine (şi alţii ca tine) o piedică mult mai mare în obţinerea acelor roade decât toţi politicienii corupţi şi patronii analfabeţi din România…
Roadele intr-o oarecare masura le-am cules pana acum insa cunosc riscurile si pretul acestora. Si uneori pur si simplu nu merita.
Oricum, cum ti-am mai spus si in alta parte, omul nu poate fi redus doar un soricel intr-un labirint cautand cea mai rapida cale spre hrana sau evadare.
Nu doar ambitia conteaza ci si mai ales valoarea scopului.
@esy
fructele din acea livada sunt o metaforă pentru oricare ar fi scopul omului în viaţă
nu reprezintă neapărat bani sau ceva material, ci ceea ce vrea să realizeze oricare dintre noi
Foarte buna mentiunea !
“Nu jigni, nu injura, nu spama; adauga doar linkuri ontopic in mesaj; multumesc
”
asta scrie deasupra…
Oare in acea livada se intampla aceste lucruri? sau nu?
@Mihai
mărturisesc că m-ai băgat în ceaţă…
Cand las acest comentariu deasupra locului unde scriu exista acel mesaj…drept urmare fiind blogul tau si livada ta ma intrebam daca se aplica aceleasi reguli.
[...] m-a invitat pentru a discuta despre “povestea zidului“, iar noi ne-am luat cu vorba şi am discutat de toate cele legate de motivaţie şi [...]
Super articolul
si atat de adevarat.. ce bine-ar fi sa avem rabdarea si vointa necesara pentru a ne facem toti cate o scara 