Despre “ubicua” doamna Tatoiu, altfel
Va prezint azi un text scris de domnul Ion Gutu (deocamdata nu are un blog sau un cont de retele sociale catre care sa pun link, dar sper ca va avea), descoperit pe unul din forumurile pe care le frecventez si pentru care i-am cerut acordul sa il public la mine pe blog. Multumesc 
Enjoy , e foarte fain scris, chiar daca atinge si probleme destul de serioase, chiar triste:
———————————-
aseara, la una dintre televiziunile mogularesti, madam tatoiu repeta, pe sistemul flasnetei de serviciu, mobilizantul indemn: “nu’ti ajung banii, mai ia’ti un job – ochi dati peste cap, tuguiat din buze reprobator, flash, zimbet larg – americanii au si cite 3 joburi” am incercat sa redau scena cu o descriere aproape de cea dintr’un caiet de regizor.
personajul, madam .. tatooooiu, intr’o rochie fara mineci, blond albicios, tunsa scurt, cu o dantura nenatural de alba, evident portelan, pe sticla ecranului incerca sa salveze cu disperare urmele trecerii anilor.
domnia sa, se pare ca nu stie sau nu vrea sa accepte ca singura solutie de a supravietui … e sa imbatrinesti, ca anii traiti, pe timpul tau biologic nu sunt o crima, nu sunt o culpa.
ma intrebam in cazul ipotetic in care acest personaj, care investeste destul de consistent (si ineficient) ca sa’si ascunda virsta, ar avea de ales in calitate de angajator intre o persoana de virsta ei si o persoana de 1/2 sau 1/3 din virsta ei, ce anume ar alege.
ar alege un personaj presupus mai experimentat sa zicem, dar care ii va evoca prin look realitatea, pe care ea cu disperare incearca sa o ignore/ascunda sau un personaj care ii va sugera prin look propria sa aspiratie la tinerete vesnica… )
va sanctiona oare candidatul ca a supravietuit biologic momentului in care ea il va intervieva?
fara a face procese de intentie, personal cred ca da, va sanctiona virsta, va alege pe cei cu look de silfida/gigolo cu conditia sa se prezinte decent imbracati. va raspunde senin ca de mobilarea lor intelectuala se va ocupa firma, vor creste in firma, se vor dezvolta si’si vor insusi valorile etc.
suna cunoscut deja, cred ca seamana izbitor cu “avantajele” enumerate de angajatori in anunturile lor. si nu fac vorbire doar de mlm’uri axate pe cosmetice… cititi ce oferteaza oracle sau alte mari nume din zona coorporate.
n’am nimic impotriva ei. nu as fi amintit’o daca prezenta ei pe sticla ecranului nu ar fi o consecinta directa a unor presupuse succese manageriale.
ea reprezinta fie si prin supraevaluare un tip de manager, un model.
pe de alta parte, am mai aplicat pe pozitii unde media duratei in care angajatul rezista era de maxim 2 ani. tacit, se cautau studenti din ani terminali, care sa fie angajati cu 1/2 norma, cu promisiunea ca dintre ei se va selecta pe cel care va ramine angajat dupa finalizarea studiilor… discursul era cel cunoscut, dorim sa ne formam profesionistul nostru, perfectibilitatea angajatului, insusirea valorilor companiei bla, bla…
in realitate, munca depasea ca si normare jumatatea de norma. cel angajat incerca sa’si dea masura valorii, sfirsind prin a munci 8-10 ore, in speranta ca el va fi selectionat.
in final, dupa citeva luni, in care scoala trecea in plan secund, se acumula oboseala, angajatul renunta.
campionul care a rezistat 2 ani, a repetat anul terminal in cazul citat.
daca se trage linia, angajatorul avea 2 angajati in banii de aprox. 1.2 angajati, avantaj el.
nu generalizez, insa e o practica pe care am intilnit-o frecvent.
———————————————————
[...] Despre “ubicua” doamna Tatoiu, altfel Thu Oct 07, 2010 15:46 pm Va prezint azi un text scris de domnul Ion Gutu (deocamdata nu are un blog sau un cont de retele sociale catre care sa pun link, dar sper ca va avea), descoperit pe unul din forumurile pe care le frecventez si pentru care i-am cerut acordul sa il public la mine pe blog. Multumesc Enjoy [...] [...]
[...] This post was mentioned on Twitter by Stefan Murgeanu, Stefan Murgeanu. Stefan Murgeanu said: daca v-ati saturat de "ubicua" doamna Tatoiu, asta o sa va placa: http://bit.ly/aMtb7X
#peblog [...]
Ceea ce are in plus postarea asta fata de postarile mele (si ceea ce are in plus Stefan Murgeanu fata de postarile mele, lol) este politetea.
Sincer, eu m-am saturat sa fiu politicoasa! M-am saturat de hasheri (respectiv manageri de resurse umane) care te trec prin masura lor unica: la gagici 90-60-90, costum de costum si nici prea multa tencuiala, da’ nici prea putina, si tipi trasi la xerox: costum negru, camasa de culoare pala (da, baieti, culorile alea pe care nu sunteti voi in stare sa le tineti minte, gen bleu, rose, sau lavanda) si freze de Liviu Varciu (spre marea mea rusine nu stiu cine e individul decat de pe vremea cand, adolescenta fiind, mai scapam si cu cate o manea in casetofon).
Eu sunt mai plinuta, si eram mai plinuta si in 2004, cand am fost rejectata de zeci de ori de madame haseriste trase prin inel. Nici macar nu se oboseau sa isi ascunda atitudinea…
Dar asta a fost off-topic…
Sa revenim la subiect… Din cate stiu eu, Madam Tatoiu sufera de o boala incurabila. Dumnezeu sa ii ajute sa fie bine. Dansa mai sufera si de faptul ca e o fosta profa de mate ratata. Din punctul meu de vedere, trebuie sa ai niste suruburi multe lipsa ca sa ajungi si sa mai si ramai profesor. Cei care nu sunt in stare de chestia asta se fac consultanti, de diverse tipuri. Si unora, cum este si D-na Tatoiu, le mai si iese.
Am deseori 2 joburi in paralel. E chestie de consultant. Si oricum, m-as plictisi fara un al doilea job – stau ce stau, si dupa aia imi caut cate ceva de facut. De multe ori refuz joburi pe termen scurt, din lipsa timpului.
Dar spune-i asta unui profesor! Cu totii zicem ca profii au super timp, ce inseamna aia 4 ore/zi? Dar nu se gandesc ca exista profesori care au alea 4 ore/zi in 3 locuri, ca la fiecare clasa mai dai o lucrare de control si pleci cu geanta plina ochi acasa, ca trebuie sa mai dai si note pe lucrarile alea de control, ca trebuie sa iti pregatesti lectiile pentru a doua zi, si ca esti nu numai profesor, ci multe altele pentru copiii aia…
Sau despre asistentele medicale (mama e un astfel de caz) – se spune ca nu fac mai nimic in afara de monitorizarea bolnavilor (si la cati mai sunt acum, la ce ne mai trebuie asistente, nu?) si de facut 2-3 injectii si dat 3-4 pastile… Yep, sigur ca da…
Sau nu mai zice nimeni nimic de lucratorul in constructii si de vanzatoarele de la magazinul din coltul strazii.
Cand sa mai munceasca oamenii astia? Ce sa faca? Sa vanda Avon? Banuiesc ca da… Mamei mele ii e jena sa se duca si sa prezinte nu stiu ce produse. V-o spun foarte sincer: nu e genul ala de om. Nu se baga in sufletul omului fara invitatie. De ce sa nu recunoastem ca asta fac vanzatorii? Sunt de acord ca pentru unii oameni, a avea doua-trei joburi nu este o provocare prea mare, si e de admirat lucrul asta, cand il vezi. Dar costurile interne ale unui astfel de comportament pe termen lung sunt cele identificate de Dl. Gutu – te deteriorezi incetul cu incetul… Fie ca slabesti, fie ca te ingrasi peste masura… Fie ca devii de-a dreptul nebun… sau atat de obosit incat iti vine sa te duci la urgente si sa ii rogi pe aia sa te puna pe perfuzii cateva ore, ca sa te poti odihni (ceea ce a si facut o angajata a unei corporatii).
E mishto sa vorbesti de pe pozitia de pe care vorbeste Madam Tatoiu. Chiar super mishto… Asa cum banuiesc ca e mishto sa vorbesti de pe pozitiile tuturor directorilor de MLM-uri… Ca si dl. Gutu, si eu cred ca exemplul pe care il dau oamenii de genul asta e un exemplu prost, dar eu am o vorba: prost nu e ala care ia, ci ala care da. Deci, prost nu e corporatistul care il convinge pe student sa isi distruga sansele academice si sanatatea, ci studentul care alege sa creada ce ii zice corporatistul…
Melania
[...] acest post nu este despre doamna Tatoiu si alti jenanţi clowni ce fac rating. Este vorba despre clownii părerişti ai blogosferei, iar [...]