Mi-a scris cineva pe email chiar ieri (nu mentionez numele):
“Buna,
Multumesc pentru indicatiile anterioare, se pare ca am reusit sa imi inving tracul de la interviuri. Am reusit asa pe sfarsit de an sa ma angajajez la Banca ——— , ofiter tranzactii clienti (un casier mai evoluat ce face multe lucruri). Nu este un job cu salariu mare, dar este o usa deschisa catre multe lucruri. Am sustinut 3 interviuri , printre cele mai interesante si confortabile interviuri ale mele, desi ma duceam pentru o pozitie pentru care practic nu aveam experienta in banca.
Nu am avut pile, chiar a fost un anunt pe bestjobs.
Iti urez LA MULTI ANI! si toate cele bune!
…“
Cel mai frumos si mai imbucurator La Multi Ani! pe care l-am primit vreodata si cu un astfel de mesaj pozitiv doresc sa pasim toti in noul an.
Daca asta nu te inveseleste si binedispune, atunci nimic
Va doresc un Craciun Frumos, fara Home Alone 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7...
“Donnez moi une suite au Ritz, je n’en veux pas !
Des bijoux de chez CHANEL, je n’en veux pas !
Donnez moi une limousine, j’en ferais quoi ? papalapapapala
Offrez moi du personnel, j’en ferais quoi ?
Un manoir a Neufchatel, ce n’est pas pour moi.
Offrez moi la Tour Eiffel, j’en ferais quoi ? papalapapapala
Refrain:
Je Veux d’l'amour, d’la joie, de la bonne humeur, ce n’est pas votre argent qui f’ra mon bonheur, moi j’veux crever la main sur le coeur papalapapapala allons ensemble, découvrir ma liberté, oubliez donc tous vos clichés, bienvenue dans ma réalité.
J’en ai marre de vos bonnes manières, c’est trop pour moi !
Moi je mange avec les mains et j’suis comme ça !
J’parle fort et je suis franche, excusez moi !
Finie l’hypocrisie moi j’me casse de là !
J’en ai marre des langues de bois !
Regardez moi, toute manière j’vous en veux pas et j’suis comme çaaaaaaa (j’suis comme çaaa) papalapapapala
Refain x3:
Je Veux d’l'amour, d’la joie, de la bonne humeur, ce n’est pas votre argent qui f’ra mon bonheur, moi j’veux crever la main sur le coeur papalapapapala Allons ensemble découvrir ma liberté, oubliez donc tous vos clichés, bienvenue dans ma réalité !”
E greu sa ne schimbam, nu-i asa? Teoretic stim de cele mai multe ori ca trebuie sa schimbam ceva, ca e cel mai bine sa o facem acum, dar ceva ne impiedica. Ne impiedica zona de comfort, alte ganduri, comparatia cu cei din jur, ritmul alert, frustrarile. Ne impiedia mai ales acel Trebuie.
Ne-au obisnuit cartiile de dezvoltare personala si acei atotstiutori care vorbesc la Tv ca e bine sa avem planuri, obiective, sa traim in viitor, sa tintim scopuri si sa muncim pentru ele. Dar parca nu trebuie sa luam totul ad literam. Nu trebuie sa uitam de ziua de astazi. E la fel de periculos sa traim in viitor, ca si atunci cand traim in trecut.
Noi si noi compromisuri pentru a prinde ziua de maine, insa, in aceasta calatorie, uitam sa traim si ziua de azi.
Iar schimbarile nu trebuie sa inceapa in viitor, nici macar maine. Cand stii ca ceva nu mai merge, cand ceva nu te mai multumeste, cea mai buna actiune pe care o poti intreprinde este (more…)
Sa ne intelegem bine. Am spus foarte clar ca exista discriminare la angajare. Nu o neg si nici nu as putea. La fel de clar am spus si ca discriminarea NU te poate impiedica sa iti atingi scopurile.
Da, evident ca exista discriminare!
Problema apare cand folosim aceasta discriminare drept scuza pentru nerealizarile noastre si ne complacem intr-o dulce si comoda lipsa de initiativa, bine condimentata cu picant-acrisoara procrastinare, multumindu-ne sa ne plangem pe forumuri, bloguri, facebook-uri (si pe unde apucam) intre o telenovela si-o emisiune de doi bani.
Ganditi-va numai unde ar fi tara asta (si locuitorii dansei) daca (more…)
Ma amuz si ma intristez in acelasi timp de cate ori la sfaturile mele primesc raspunsuri de genul “la teorie esti bun, dar ceva concret poti spune?”, raspuns care ignora total faptul ca viata nu m-a menajat deloc cand vine vorba de experiente personale, printre care chiar multe esecuri. [Da, stiu, oamenii de succes nu au esecuri niciodata
, iar porcul de guineea zboara si face scufundari de mare adancime
]
Revenind, din pacate acesti oameni fie nu vor un suport real, ci vor doar sa se planga de situatia lor, iar cand cineva le intinde o mana de ajutor sub forma unui sfat (chiar o solutie concreta, de multe ori), acestia se indreapta automat spre alta persoana care sa ii asculte si sa-i ajute*, fie nu inteleg ca (more…)
Am (re)citit recent cartea lui Tim Ferris, The 4 Hour Work Week si tin minte ideea din carte a unei asistente virtuale, idee care pe cat de exotica pare, pe atat de incantatoare am considerat-o eu atunci.
Si uite ca acum poti avea si tu o asistenta virtuala careia sa ii delegi diverse task-uri care pentru tine inseamna pe de o parte pierdere de timp, pe de alta parte te distrage de la lucrurile mai importante sau mai placute pe care le ai de facut.
Stiu ca multi ar considera un moft sau chiar un risc sa apeleze la un asemenea serviciu si sunt de acord ca nu se adreseaza oricui, dar trebuie sa marturisesc ca mie imi plac la nebunie ideea si conceptul.
Vlad Stan & Partners lanseaza E-ngrid, un nou concept (more…)
Ştiu din surse sigure că la unele ore de diriginţie (clasele XI-XII) din Bucureşti se studiază capitole din Concediază-ţi şeful!, dar sunt sigur că, la nivel naţional, nici 1% dintre elevii claselor terminale din licee sau şcoli profesionale nu au acces la acest gen de informaţii. (Mă rog, acces ar avea dacă ar şti de existenţa şi utilitatea acestui gen de informare şi educare, dar asta e o altă poveste.)
Adică ni se pare normal ca în clasa a XI-a să se înveţe analiza matematică (materie de care, crede-mă, nu vei avea nevoie niciodată în viaţă, decât dacă devii inginer sau alt gen de mad scientist) sau chimia organică (nici nu are sens să comentez asupra inutilităţii acestei materii pentru un absolvent de liceu), dar nimeni nu se gândeşte (în afara câtorva diriginţi de clasă mai open mind) că aceşti elevi ar trebui învăţaţi să întocmească un CV, să conceapă (more…)
Vineri am auzit la radio neşte statistici extrem de interesante, în urma unui studiu recent.
75% dintre români nu se duc niciodată la teatru, cinema, operă, concerte, bibliotecă etc.
În schimb, 88% dintre români se uită zilnic (!!!) la televizor, iar 95% (more…)
Mie nu imi place sa scriu despre un produs/serviciu decat dupa ce il testez, chiar daca sunt platit pentru asta.
Asadar, inainte de a scrie despre “sistemul de alimentare continua cu cerneala” al celor de la CISS Market, m-am hotarat sa il testez, ca tot am vreo 30 de imprimante (copiatoare etc) la firma.
Asa ca i-am rugat pe colegii mei de la tehnic sa (more…)
Face domnu Boc ce face si mereu reuseste sa ne demonstreze geniul dansului si fandoseala dansei (da, la dna Udrea ma refer).
Dar nu despre asta vreau sa vorbesc, ci despre discutiile interminabile legate de cat de corect/incorect este ca in Romania sa fie una din cele mai lungi perioade de concediu maternal din intreaga lume.
Concediul maternal s-a redus de la 2 ani la un an, ceea ce nu comentez decat printr-un simplu “este o magarie”.
Nu sunt un sustinator al asistentei sociale si consider ca cea mai mare greseala pe care guvernul o poate face este sa incurajeze parazitismul social prin inventarea de noi si noi forme de ajutoare sociale.
In opinia mea nici un om apt de munca nu ar trebui sa primeasca vreun ban ca ajutor social. In afara de batrani, copii si persoane cu dizabilitati, restul sa se descurce, ca de aceea le-a dat Dumnezeu sanatate si capacitate de munca.
Ai ramas fara job? OK, mi se pare rezonabil sa primesti un ajutor 3-6 luni, dar nu mai mult de atat. Traiesti intr-o zona defavorizata? Selavi, si eu am trait, dar am constatat ca nu am picioarele turnate in beton si pot merge dupa oportunitati (si nu ma luati cu copii, familie, radacini etc, ca nu ma impresionati: been there, done that).
Nu cunosc nici un om care sa se priceapa la ce face, sa-i placa munca si sa nu aiba ce manca, ba chiar sa si prospere.
Dar ajutorul maternal (more…)