De ce intarziem la serviciu?
De cele mai multe ori pentru că nu vrem să ajungem la timp.
Da, ştiu, traficul este de vină mereu. Numai că nu este chiar aşa. 
Să explic de ce.
Acum câţiva ani aveam o colegă care mai mereu întârzia, nu exagerez, de 3-4 ori pe săptămână. Problema era că una dintre atribuţiunile postului ei era să centralizeze anumite informaţii pe baza cărora se luau anumite decizii pe ziua respectivă sau se programau anumite activităţi. Practic mulţi alţi oameni din companie depindeau de ea.
Am vorbit cu ea de mai multe ori şi am rugat-o să încerce să nu mai întârzie, deorece nu este în regulă, din peste 20 de oameni din departament, ea era singura care întârzia aproape regulat. Am întrebat-o dacă are probleme, dar vina era mereu a metroului. După ce am văzut că discuţiile/mustrările verbale nu au nici un efect, i-am dat şi un avertisment scris, iar peste câteva săptămâni, pentru că situaţia nu a încetat, am convocat comisia disciplinară (mă rog, nu eu personal, ci departamentul de HR, eu doar am înaintat un referat) pentru a-i aplica o penalizare de 5 sau 10%, nu mai ţin minte exact.
Din păcate şi în faţa comisiei singurul argument era că metroul bucureştean e de vină, asta deşi sute de oameni din companie veneau cu acelaşi metrou şi nu întârziau. Aşa că s-a aplicat penalizarea.
Ghici ce s-a întâmplat a doua zi? Colega mea a venit cu o întârziere de o jumătate de oră. Urmarea a fost desfacerea contractului de muncă pe motive disciplinare.
Ulterior mi-am transferat datele din telefon pe calculator şi scoţând un raport am constatat că aveam câteva zeci de SMS-uri de la ea (trimise în câteva luni) prin care mă anunţa că întârzie. Practic era aproape o rutină zilnică, dar eu nu monitorizasem şi nu am numărat până atunci de câte ori întârziase, deoarece mai aveam şi altele pe cap, nu-mi ardea mie să-mi urmăresc oamenii din departament atât de meticulos.
Toţi colegii mei ştiu că indiferent de problemă, trebuie doar să-mi dea un telefon (“şefu’, vezi că întârzii şi eu vreo 20 minute că am asta şi asta”) şi este în regulă.
Însă când întârzierile devin o rutină, atunci este o problemă.
Revenind la problema colegei mele, aveam păreri de rău că a fost concediată şi m-am dus la şeful meu direct (care era un expat) să discut cu el, iar el mi-a zis simplu:
“Într-adevăr este un trafic infernal în Bucureşti şi se mai întâmplă să întârzie oamenii. Dar des întârzie numai cei care pornesc de acasă ca să ajungă la fix la serviciu, nu mai devreme. Tu, de exemplu – m-a întrebat – de câte ori ai întârziat?”
Oricât mi-am stors minţile, nu ţineam minte să fi întârziat vreodată. Şi asta pentru simplul motiv că niciodată nu plecam de acasă în aşa fel încât să ajung la fix, ci să ajung mai devreme. Păstrez şi acum acest obicei şi chiar nu ţin minte când am întârziat ultima dată. Mis e mai întâmplă, dar extrem de rar.
Desigur, se mai întâmplă să întârzie oamenii, fie din cauza traficului, fie din cauza unor probleme personale. Este firesc, este normal şi nu este de condamnat. Dar cine pleacă de acasă în aşa fel încât să ajungă mai devreme la job, nu la fix, va păţi asta foarte rar.
Cât de “mai devreme”? Asta depinde de mai multe lucruri (distanţa, zona, mijloacele de deplasare etc), dar cu timpul fiecare îşi poate programa timpul în aşa fel încât să ajungă mereu la timp la job.
Vouă vi se întâmplă des să întârziaţi la serviciu? Din ce motive?
Multţumesc! 
S-a intamplat o singura data in 2010 de am intarziat vreo 20 de minute. Uitasem ceva acasa si a trebuit sa ma intorc. N-am realizat ca e tarziu decat in fata ceasului de pontaj, fiind obisnuit sa ajung cu 20-30 de minute mai repede la birou. Stiind regulamentul companiei ca la prima intarziere – avertisment scris, fiind si membru HR in acelasi timp, mi-am facut singur referat de avertisment in ziua respectiva. De atunci mi-am reglat alarma cu 15 minute si mai devreme, deci ajung cu 35-40 de minute mai repede acum.
Aveam o perioada in care mi se-ntampla sa intarzii destul de des si abia acum, dupa ce am citit postul tau, realizez ca era din cauza ca incercam tot timpul sa ajung la fix. Iar cand doream sa ajung mai devreme..nu intarziam niciodata
E bine ca in ultima vreme, cel putin in ceea ce priveste serviciul incerc sa ajung tot timpul mai devreme si ajung doar cu 5 min mai repede, decat imi propun, insa tot e bine! 
Atunci cand depinzi doar de picioarele tale iti poti estima timpul necesar ca sa ajungi la timp. In rest, cand depinzi de altii trebuie pusa intotdeauna ‘marja de siguranta’. Eu cel putin asa procedez. Si nu am intarziat niciodata.
salut,
in principiu sunt de acord cu tine. Cine nu vrea nu ajunge la timp. Sunt, totusi,(in cazul meu si probabil si al altora) motive care te pot face sa intarzii dimineata la serviciu.
km pe care ii am de facut de la scoala pana la munca nu se pot face in 45min. La 8:30 ar trebui sa fiu la birou.
Eu de exemplu trebuie sa-mi duc copila la scoala. Nu o pot duce mai devreme de 7:45 atunci este ora de intrare in scoala.
Pe de alta parte sunt zile din saptamana cand cei 6 (sase)
Intarzierile nu-s mari. 5-10 minute maxim. Adunate probabil ca sunt undeva la 30-40 min / saptamana.
Da, mi s-a intamplat sa “intarzii” de 2 ori de cand sunt angajata la firma asta la care lucrez de aproape 3 ani. Si asta s-a intamplat pentru ca am vrut sa-i dau o lectie sefului, nu pentru ca nu as fii eu punctuala. Oricum a fost degeaba, nu s-a prins de ce anume am facut asta, singurul lucru de care e capabil e sa ma hartuiasca sexual. Poate discuti cumva si despre tema asta, chiar merita adusa in discutie pentru ca se intampla in foarte multe firme, cu foarte multe femei, nu sunt caz unic pe tara, si este cazul sa ne educam cum sa reactionam si in situatii de felul asta.
@ionut andrisan: mi se pare putin exagerat ca la prima intarziere deja sa se aplice un avertisment scris, cred ca o observatie verbala ar ajunge, dar nu comentez regulile din companii
@Monica Sibisteanu: Q.E.D.
@Camelia: f bine
@Andrei: sunt de acord cu tine, totusi companiile nu pot face programul de lucru in functie de programul personal al fiecarui angajat in parte
@Eva: cum mai exact ai vrut sa-i dai o lectie sefului intarziind? ca nu prea inteleg
in ceea ce priveste hartuirea sexuala, ma intereseaza subiectul, dar nu cunosc pe nimeni care sa fi avut astfel de probleme si nu pot sa scriu din “auzite”
daca imi trimiti pe email povestea ta, promit ca iti pastrez anonimatul si dezvolt experienta ta intr-un articol despre acest subiect
ce zici?
multumesc
@Stefan Murgeanu: Dacă tot vrei să scrii despre hărţuire, dar nu ştii cum, search google sau alte surse despre mobbing la locul de muncă (bullying) şi poţi încadra foarte bine hărţuirea în categoria respectivă.
În plus, probabil peste jumătate din numărul de angajaţi din Ro ar aprecia asta, pentru că hărţuirile de orice fel se întâmplă în orice firmă, mai ales dacă eşti femeie sau eşti nou-venit.
@Eva si @Stefan eu am o problema cu victimizarea si mi se pare ca dainui in multe locuri de munca din Romania. Sefii sunt capcaunii din basemele copiilor, iar angajatii sunt printii si printelese pacalite, inselate si care pana la urma vor triumfa, dar pana atunci se victimizeaza.
Nu stiu exact care e povestea ta Eva si nu vreau sa iti aduc o critica, insa am o intrebare pentru tine: daca nu esti multumita la job-ul tau de ce nu incerci sa-ti schimbi job-ul? Ai mentionat in post ca lucrezi de 3 ani in locul respectiv.
Nu vreau sa intelegi gresit comentariul meu.
@Roxana: imi bazez articolele / cartile pe studii de caz reale, nu pe google search
nu am intalnit cazuri de hartuire sexuala, deci nu ma pot pronunta decat daca imi povesteste cineva experienta personala
@Monica Sibisteanu: sunt de acord ca victimizarea nu este o solutie…
totusi, daca un sef recurge la hartuire sexuala, atunci corect ar fi ca acel sef sa plece din companie, nu persoana hartuita
@Stefan: sunt studii psihologice pe mobbing şi bullying. M-am referit la “google search” ca motor de căutare pentru studiile făcute pe eşantioane reprezentative, aplicări în organizaţii etc.
@Monica: hărţuirea e peste tot, nu doar în România.
@Roxana, sunt de acord. Insa eu traiesc in Romania si aici observ victimizarea (despre care spuneam ca dainuie in multe locuri din Ro), nu spun ca in Spania, Italia, Anglia samd nu ar exista cazuri de hartuire
@Stefan din pacate traim in Ro. Eu daca as fi pusa intr-o astfel de situatie, mi-as da seful in judecata pe motiv de hartuire, constienta fiind totodata ca munca langa el va deveni un calvar. Asa ca dupa ce-l dau, incep si cautarea pt alt loc de munca
[...] This post was mentioned on Twitter by Stefan Murgeanu, Stefan Murgeanu, corina and others. corina said: De ce intarziem la serviciu? http://t.co/IIzcfmr via @stmurgeanu [...]