Razboaiele nu se castiga citind carti
Azi un guestpost deosebit semnat de Semanticus. Pentru a intelege totusi profunzimea dezbaterii trebuie sa cititi si replica mea asupra acestui subiect, din perspectiva opusa, cea a experientelor din carti.
———————-
(Acest titlu, “Razboaiele nu se castiga citind carți”, l-am ales dupa ce mi-am adus aminte de ce imi spunea un ofiter, dintr-o tara, fosta imperiu, cand treceam pe langa Academia militara a lor: – Claudiu, aceasta este Academia militara. Dupa ce a fost infiintata, am pierdut toate razboaiele!)
Ideea lui Stefan Murgeanu de a scrie despre experienta de viata versus experienta din carti a pornit de la o discutie simpla pe twitter. Pentru ca il urmaresc constant pe blog, am observat ca foloseste eficient o anumita ambiguitate atunci cand vine vorba de a da sfaturi in aceasta zona sensibila a dezvoltarii personale, a resurselor umane, planului de cariera. Stefan foloseste cand trimiterile la experienta din carti, cand la experientele din viata. Bref, pe twitter nu am ratat ocazia sa imi exprim nedumerierea. Omu’, foarte constructiv din fire, a ridicat stacheta, chestie care si mie imi convine de minune.
Intr-o nota aroganta, as expedia rapid dilema, si asta in favoarea experientei de viata. Nu cred ca Homo Sapiens, acum aproximativ 200.000 de ani, citea ziarul The Paleolitic Chronicle inainte de micul dejun. Nu! Stim ca, printre razboaie si ritualuri, a facut jogging pana pe la anul 6000 i. C., cand apare si prima birocratie care indosaria pe piatra trebile statului, si a ramas un om practic, chiar si dupa aparitia culturii scrise in Antichitate. Doar Gutenberg reuseste sa ne ofere cat de cat impresia ca o carte nu este doar pentru initiati.
Unde vreau sa ajung de fapt? La simplu fapt ca experienta de viata este principalul factor care ne formeaza, cartea doar ne informeaza. O carte nu poate inlocui o mama, nici primii ani de viata. Primele amintiri pot fi aproximate in scris, insa nu simulate integral. O experienta de viata nu poate fi accelerata si nici amanata. De fapt viata ne cam alege experientele, in schimb o carte poate sa ne astepte mult si bine in raft.
Cand te uiti in urma, vezi ca viata iti este ca o balanta, putin instabila, poate cu momente cand este prea greu de controlat sau altele cand ti se pare usor. O traiesti si totusi te gandesti ca ai fi putut gasi si un alt echilibru. Un lucru e cert, ca este unica dar si asemanatoare. Adica te recunosti in fiecare moment al ei, indiferent cat de dramatic, placut, comic, disperat ar fi acesta. Aveti impresia ca acelasi lucru se intampla cu voi cand ajungeti la pagina 457 din Tratatul de anatomie sau cand indoiti pagina 546 din cartea de drept constitutional?
Nu uitati ca doar viata stie sa dozeze universalul si individualul in fiecare din noi si ca intr-un tramvai inghetat la ora de varf poti sa intorci mai multe pagini de viata pe minut decat intr-un ebook. Daca ne gandim si ca experienta de viata se transmite in mii de nuante de la o generatie la alta ne dam seama cat de complicat a fost si de ce a durat atat de mult sa evoluam. Transmitem experiente de viata in familie, in birou, la sala de sport, in club, cu tot binele si raul din viata. Dar ne place cand ne recunoastem in ideile, lecturile, muzica, preocuparile copiilor nostri, prietenilor, colegilor sau celor care ne citesc pe blog. Vrem sa lasam ceva in urma, dar putini sunt cei care scriu carti.
Cartea este atat de recenta in preajma noastra incat ne raportam confuz la ea, doar tarziu, spre facultate iesim din lectura empatica, imitativa sau normativa si incercam sa ne dumirim ce vrea sa spuna Schopenhauer cand scria: „Ceea ce inima respinge, capul nu primeste”. Adica sa avem lecturi de sedimentare din carti fundamentale.
Noica este foarte transant: „[393] Sunt oameni care citesc o singura carte (experienta vietii) si oameni care citesc mai multe – aste e tot. (Sau: ca si cum ai citi doar una!) (Vita sine cultura…)” – Jurnal de idei.
Nu ne este usor sa intelegem perspectiva autorului sau chiar o respingem. Obiectul este artificial, in sensul in carecitim fiecare in alt context si nu suntem siguri ca ajungem la acelasi rezultat dupa lectura. Daca insa ne impartasim sentimentele paterne sau materne, chiar daca au fost experimentate in contexte familiale diferite, ajungem la acelasi rezultat.
De fapt, as prefera mai mult discutia despre lectura, asa poate vom intelege ca un obiect, cum este cartea, intermediaza de fapt relatii importante intre noi si ceilalti, cu bune si cu rele. Cartile copilariei noastre sunt, stim cu totii, cartile unor personaje unice, ne place doar un sigur personaj si cu greu ne dezlipim de amintirea lui. Numai ca si aceasta lectura formatoare a fost indrumata. Ne selectam cu grija si cu ajutorul multora cartile fundamentale, poate inconstient la inceput, treptat independent, insa indoiala persista si mai recitim.
Sfanta indoiala, credeti ca este nevoie sa va mai spun cum isi rescriu unii memoriile? ca si cand cartea ar fi un bastion care trebuie recucerit de mai multe ori?!
[...] Razboaiele nu se castiga citind carti Thu Feb 10, 2011 3:02 am TweetAzi un guestpost deosebit semnat de Semanticus. Pentru a intelege totusi profunzimea dezbaterii trebuie sa cititi si replica mea asupra acestui subiect, din perspectiva opusa, cea a experientelor din carti. ———————- (Acest titlu, “Razboaiele nu se castiga citind carți”, l-am ales dupa ce mi-am adus aminte de ce imi spunea un ofiter, dintr-o tara, fosta imperiu, [...] [...]
[...] This post was mentioned on Twitter by Stefan Murgeanu and Stefan Murgeanu, Pavel Ionut. Pavel Ionut said: RT @stmurgeanu: Razboaiele nu se castiga citind carti http://t.co/ninrr2k (lupta ideatica acerba #peblog ) [...]
E adevarat, razboaiele nu se castiga citind carti, dar daca cei care le-au pornit ar fi zabovit mai mult citind carti… poate ca nici nu ar mai fi fost nevoie de razboaie.
Experienta de viata, luata in izolare, este buna, dar insuficienta. E un fel de invartire in cerc, de limitare, de inchidere. Orizontul este cel al vietii unui om si gandirea are putine sanse sa faca un salt calitativ daca nu se “domneste” prin accesul la carte.
In viata traim o viata, citind carti, traim mii de vieti. E adevarat, alt gen de traire, alta intensitate si cu grade diferite de identificare…Dar daca prin viata ne asezam in acum, prin carte ne asezam in mereu.
Ii plang pe cei care nu citesc si mi-e teama de cei care doar citesc.
Daca ar fi sa aleg sa traiesc o viata fara carti sau una fara viata (dar cu enorm de multe carti)… as alege, clar, prima varianta cu rugamintea sa mi se lase memoria… ca sa ma pot apuca sa rescriu toate cartile pe care le-am citit… si sa scriu, poate, si altele.
@Andreea: ah, sper ca e pe faza Semanticus, citeste si il doare
[...] This post was mentioned on Twitter by Stefan Murgeanu and C. Dan D., Doru. Doru said: RT @stmurgeanu: touche, mr @Semanticus
http://bit.ly/exu6KF [...]
@Andreea,
tu spui ca “Orizontul este cel al vietii unui om si gandirea are putine sanse sa faca un salt calitativ…”
Trebuie sa te contrazic. Orizontul este istoric si cultural iar gandirea a facut salturi uriase inainte de a discuta de cultura scrisa. De exemplu, in cultura greaca, in spatele conceptului de paideia, a stat idealul kalos kagathos.
Lectura unui tanar din Grecia antica avea cu totul alta semnificatie decat lectura de acum, de asta spun ca orizontul este istoric.
Sigur, ramane intrebarea ce inseamna pentru mine “aceasta” carte (oricare ar fi ea) ?
Interesant este ca oamenii au murit pentru cartile lor. Dar viata nu a depins de o carte.
Ca să ajungi să faci o aşa analiză trebuie să fi trecut, totuşi, printr-o experienţă a lecturii (şi iaca prima dovadă a defecţiunii raţionamentului). Exemplu personal: experienţă de viaţă suficientă cât să îmi dau seama că la vânătoare sau război nu e loc de milă sau de lamentări dar pur şi simplu nu pot să pun în practică lucrurile astea, idealul meu este Mîşkin, n-am ce să fac.
Imi e imposibil sa imi imaginez cum, cel care nu citeste, poate sa cunoasca adevarata dimensiune a universului cultural si istoric in care traieste. Doar pentru ca la vremea culturii grecesti s-a putut intampla “saltul” fara eruditie livreasca nu inseamna ca situatia este aceeasi acum. S-or fi formand intelepti in stare cruda in codrii, dar cine sa-i descopere daca cineva nu scrie despre ei?
Pana si grecii, maestrii oratoriei, au ales sa scrie sau au lasat sa fie scrisi.
Paradigma culturala nu mai este de mult doar orala, asta nu inseamna, evident, ca oralitatea nu are valoare, ci doar ca dobandeste valente diferite in vremuri si cu vremea.
Modul cum ne raportam la carte, cititul si citirea se schimba si prin determinare culturala si istorica, fara indoiala.
Cat despre masura in care vreodata o viata a depins de o carte, cred ca e greu sa facem afirmatia ca nu s-a petrecut asa ceva. Poate istoria mare sa nu consemneze o astfel de intamplare, dar ce ne facem cu istoria mica? Stim atat de putin pentru ca s-a scris atat de putin despre vietile celor care fac lucrurile sa se intample. Poate viata vreunuia dintre nestiuti chiar a depins de o carte. Chiar as vrea sa citesc o asemenea poveste…
Dar fiecare element are rostul lui. Tocmai din aceasta cauza se considera ca perfectiunea ar insemna, de fapt, echilibru.
Nu poti invata cum sa rezolvi o ecuatie de gradul 2 din viata de zi, asa cum nu-ti poti imagina dorinta de a ucide fara s-o fi simtit niciodata pe pielea ta, ci doar citind despre ea.
Nu sunt de acord cu tine. In primul rand daca citesti o carte afli lucruri care au avut loc in trecut si astfel ai sansa sa nu mai repeti greselile. Oamenii tot timpul au incercat sa progreseze insa fara a citi ceea ce au scris stramosii tai, nu poti sa faci nimic (ai descoperi America a 2-a oara).
In ziua de astazi nu mai putem sa comunicam cum trebuie de aceea bunicii sau parintii nostri nu ne pot spune povesti de pe vremea lor si asa ca trebuie sa alegem cartile sau internetul. Internetul de cele mai multe ori nu este o sursa de informatie pe care poti sa te bazezi pentru ca de cele mai multe ori se scriu numai prostii.
[...] Ideea acestui articol a pornit citind frumoasa disputa pe aceasta tema intre Stefan Murgeanu si Semanticus Despre ciclul lui Kolb poti sa citesti aici ↩ Ce inseamna NLP: Richard Bandler [...]
Pentru ca imi place subiectul am scris parerea mea despre asta intr-un mod mai detaliat aici: http://ghinda.com/ro/2011/02/analiza-unor-metode-de-invatare/