S-au scris mii de pagini (în mod ironic, s-au tăiat hectare de păduri pentru a combate proiectul RMGC) despre Roşia Montană, nu ştiu ce aş mai putea adăuga. Ah, da, părerea mea ar mai merge
Interesant este că nimeni nu îşi dă seama că alternativele la Roşia Montană nu sunt salvarea sau distrugerea Roşiei Montane.
Sloganuri de genul Salvaţi Roşia Montană sunt perfect sterile (oops, ce cuvânt urât, cred că nu mai îmi virează banii ăştia de la RMGC
) şi inutile, în condiţiile în care la Roşia nu este nimic de salvat.
Roşia este distrusă! Nu de canadieni (sau de unde-s ăştia), ci de români. În stilul dulce tradiţional (more…)
Need to say more?
Cred că este evident că acest blog debordează de optimism.
La RoBlogFest se doreşte decernarea unui premiu special pentru cel mai optimist blog.
Ştiu că am fost nominalizat, revin (more…)
Evenimentul naţional de carieră JobShop 2011
Spălam vasele în bucătărie (bag în SPAM glumele proaste, da?
) şi mi-a scăpat o farfurie ce s-a spart. Fi-miu, Filip (age 6), mi-a atras atenţia că m-am tăiat la picior şi-mi curgea un pic de sânge. I-am zis că nu mă doare (chiar nu mă durea), ca să-l liniştesc.
După câteva minute m-a întrebat cum de nu simţeam că mă doare tăietura şi am început să îi explic cum atunci când se întâmplă astfel de lucruri, organismul, la comanda creierului, secretă adrenalină pentru a putea trece peste durere şi a avea mai multă putere, iar ca să fie şi mai clar pentru el, i-am spus că de aceea oamenii din vechime când se luptau cu săbiile nu se temeau şi nu simţeau imediat durerea pe câmpul de luptă când erau răniţi, căci erau plini de adrenalină.
L-am întrebat dacă a înţeles, iar el a zis: (more…)
multumesc, rabbi
Disclaimer: aşa cum am mai spus, religiile şi bisericile nu au nimic a face cu spiritualitatea sau cu credinţa. Aşa că nu vă inflamaţi cei care sunteţi convinşi că papa e trimisul lui Dumnezeu pe pământ sau că nu voi ajunge în rai dacă nu sărut poalele ţoalelor de firmă ale nu ştiu cărui mult prea exagerat de fericit.
Da, mărturisesc că încă din adolescenţă port o pică nedisimulată religiilor şi bisericilor. În special detest şi detestam religia ortodoxă, care mi se pare cea mai falsă dintre toate cele pe care le cunosc (ia să văd câte unfollow iau pentru asta). Asta nu m-a împiedicat ca Jurnalul fericirii să fie cea mai importantă carte din viaţa mea sau ca şi azi să recitesc de multe ori Spovedaniile unui pelerin rus, două cărţi-simbol pentru ortodoxism. Pur şi simplu pot să recunosc un om mare sau o operă importantă, indiferent de contextul religios. Sunt curios câţi religioşi înfocaţi sunt în stare să dea dovadă de atâta toleranţă şi obiectivitate.
Deci, aşa cum spuneam, BOR (Biserica Ortodoxă Română) este o curvă, fără (more…)
Mi-a trântit Pavel o leapşă pe care o onorez aici. (ce zici, hombre, am fost rapid au ba?
)
1. Când ai început să scrii online?
Pe forumuri de prin 2007, însă pe blog, twitter & stuff abia de prin 2009. Asta înseamnă că n-am, practic, nici doi ani de blogging.
2. Ce te motivează să scrii pe blog ?
Băi ce întrebare. Păi am o carte de vândut, nu?
Cel puţin asta a fost motivaţia la început. Acum motivaţia este cu totul alta: de când fac pe bloggeru’ am cunoscut o grămadă de oameni faini şi am experimentat un hectar de chestii mişto. Vreau mai mult!
3. Cum reacţionezi la comentariile negative ?
Foarte bine. Întreabă-mi haterii. Cum care hateri? Nu am? Ah (more…)
Întâi să menţionăm toate persoanele care au scris pe blog despre seminarul de dezvoltarea carierei şi au câştigat automat un loc în blogroll şi un exemplar cu autograf din Ghidul carierei tale: (more…)
Tot mai des primesc mesaje de genul “aoleu, azi/mâine/joi am interviu, mă poţi ajuta?”.
Fiind timpul strâns, răspunsul meu este de fiecare dată acelaşi: uite aici câteva linkuri, citeşte-le şi bagă la cap.
Mă gândeam să pun la un loc toate aceste linkuri pentru ca cei care pe viitor vor mai apela la mine în ultima clipă (şi ştiu din experienţă proprie cât de nasol şi stresant este să te trezeşti în deplină necunoştinţă în faţa unui interviu iminent) să găsească la un loc toate resursele pe care pe fugă le recomand.
Iată deci articolele pe care ţi le recomand să le citeşti când te simţi că eşti nepregătit, dar afli brusc că azi/mâine/joi ai un interviu de angajare (îţi va lua cel mult o oră să le citeşti, nu uita să iei şi notiţe
):
Să tot fi avut vreo 10-12 ani când l-am sunat o dată pe tata la serviciu. Lucra într-o companie de construcţii, de stat, evident, era la resurse umane (biroul personal, cum se spunea pe atunci) şi avea funcţia de Inspector Principal Personal (ţin minte şi acum ştampila cu numele şi titulatura pe care o aplica în interiroul tuturor cărţilor pe care le cumpăra şi pe care ulterior şi eu le citeam).
Aşadar, sun eu şi răspunde centralista, iar ca să arăt cât de citit sunt şi cât de multe cuvinte cunosc, îi spun foarte mândru la telefon: (more…)