Lansez o provocare de 30 de zile pentru toţi cititorii blogului:
propune-ţi ca timp de 30 de zile (adică începând de acum şi să zicem pe tot cursul lunii iulie) să îţi asumi totala răspundere pentru viaţa ta şi să nu te mai plângi de nimic, să nu cauţi justificări pentru acţiunile tale şi să nu mai arunci vina asupra altora pentru nici un fel de situaţie.
Să nu te mai plângi de colegi, şefi, prieteni, rude, soţ, soţie, cunoştinţe, sistem, parlament, politică, bani, guvern, emisiuni TV, prostie, oameni, fapte, manelişti etc.
Chiar dacă îl vezi pe Băsescu debitând o tâmpenie, pe Boc mai făcând o prostie, pe EBA sodomizând limba română, pe Ponta castrat şi pe Antonescu impotent, pe miniştri furând sau pe parlamentari dormind, pe Felix minţind şi turnând sau pe Tőkés debitând inepţii, pe LLL concurând pe DDD în îndobitocirea oamenilor şamd.
Nu da vina pe nimeni, nu te plânge de nimic, nu căuta justificări pentru eventualele nerealizări.
Dacă stai la coadă, dacă întârzie trenul, dacă îţi pierzi jobul, dacă vezi manelişti, dacă e murdară camera de hotel, dacă plouă sau dacă e caniculă, încearcă în tot ce vezi, în tot ce faci să găseşti partea bună.
Desigur, nu te bucuri dacă este un curtremur sau dacă cineva este bolnav, dar te bucuri să vezi cât de solidari sunt oamenii şi cât de săritori.
Orice s-ar întâmpla, nu le privi ca pe nişte piedici sau probleme, ia-le ca pe nişte provocări, găseşte soluţii şi treci peste.
Dacă întârzie trenul, citeşte mai multe pagini din cartea pe care o ai la tine, dacă stai la coadă, intră în vorbă cu ceilalţi şi ridică-le moralul, zâmbeşte-le, încurajează-i, fă-i să se simtă mai bine, dacă îţi pierzi jobul, caută noi oportunităţi şi foloseşte-te de timpul liber pentru a-ţi completa educaţia şi a face toate acele lucruri pentru care nu aveai timp când erai la serviciu şamd.
Fă aceste lucruri în toate aspectele vieţii tale, la lucru, acasă, în concediu, pe stradă, la mall, peste tot. Peste tot şi tot timpul.
În 30 de zile viaţa ta se va schimba radical, îţi garantez!
Repet: propune-ţi ca timp de 30 de zile (adică începând de acum şi să zicem pe tot cursul lunii iulie) să îţi asumi totala răspundere pentru viaţa ta şi să nu te mai plângi de nimic, să nu cauţi justificări pentru acţiunile tale şi să nu mai arunci vina asupra altora pentru nici un fel de situaţie.
Succes!
Cine se alătură provocării? Te rog să ai curaj şi lasă un scurt comentariu mai jos. Mulţumesc!
Eu Doru Vasile Puşcaş, viitor primar al oraşului Şimleu Silvaniei, jur cu mâna pe pe mouse că timp de 30 de zile vorbele şi gândurile mele o să fie curate şi neplângăcioase indiferent de situaţie.
Accept cu inima deschisa provocarea, si daca dupa 30 de zile imi spune ca am devenit un mielusel ii voi lauda si aprecia efortul!
Chiar am lucrat in mod constient asupra acestui lucru, si a trebuit sa trec prin mai multe etape intermediare.
Primul aspect e acela ca nu poti sa treci brusc de la un mod de gandire la altul si implicit de la un mod de actiune la altul, daca nu ai fost obisnuit in felul asta. De multe ori, cand dam vina pe x si pe y, nu ne gandim “ba, ia vezi, acum trebuie sa…” Nu, este o reactie naturala, pentru ca asta e adevarul tau. Deci prima data trebuie sa te “prinzi” cand faci lucrul asta si sa-ti notezi mental ca ai facut-o, indiferent ce reactie ai.
In al 2-lea rand, trebuie sa-ti scurtcircuitezi acea reactie. Poti sa faci asta avand un “ritual” pregatit dinainte. Eu zic “ok, accept asta”, incep sa respir pe durata mai multor secunde, imi inchid ochii daca pot, practic fac o mini-meditatie.
In al 3-lea rand, si cel mai important pas, e sa te intrebi “cum creez eu asta?” La un anumit nivel, te intrebi cum creezi emotia in corpul tau, insa poti sa te duci mai departe, si sa te intrebi ce faci sau ce nu faci de se intampla lucrul asta de care te plangi? In ce fel ma ajuta sa cresc? Care este partea amuzanta din situatie? Cum pot s-o fac sa functioneze pentru mine? Ce vreau in locul acestei situatii? Cum vreau sa ma simt cu adevarat?
Si atunci incepi sa vii cu solutii. Atunci problema nu mai e la “ei” ci la tine. Atunci ai dat de dracu
) pentru ca devii responsabil in fata propriei persoane, stiind cand acum ai o solutie pe baza careia trebuie sa actionezi.
La nevasta-mea ma refeream!!!
Aaaaaa…. cine e LLL din articol
?
@Primarul OSS Ing. Doru Vasile Puscas: @Adrian: sunt cu ochii pe voi
@Leonard Dobre: in concluzie: accepti provocarea?
@Darael: am sursele mele sigure (cate un Catavencu ratacit in baie) din care stiu ca LLL ar fi Luis Lazarus Live
Pe mine prostia mă enervează instant ca ness-ul, așa că nu promit nimic
Dar o să încerc…
@Ovidiu: do or do not! there is no try!
http://www.youtube.com/watch?v=q3hn6fFTxeo
Incepand de azi 28 iunie
O accept in fiecare zi de vreo 3 ani incoace, pana atunci era doar teorie.
Accept!
Şi vreau să persiste după aceste 30 de zile.
Succes tuturor!
@Camelia: sunt cu ochii pe tine
@Leonard Dobre: fain
@Ciprian HUŢIU: va persista
Dupa cum sti,eu am subscris acestei provocari inainte de a fi lansata oficial!
consider ca-s cel mai bun candidat pentru provocarea asta:) ma bag! am nevoie de o schimbare.
@pietricel: sunt de acord, iti tin pumnii!
@Elena Murariu: daaaa
Accept cu o conditie: sa pot da vina pe tine
Umana provocare, daca pot spune asa.
Adica, ma educ in acest spirit.
Eu incerc de multi ani acest lucru…si-n mare parte imi reuseste
Asa, ca nu-mi va fi greu sa-mi propun pentru urmatoarele 30 zile…sa nu am nici o abatere, doar sa tin drumul drept!
Felicitari Stefan! Foarte faina ideea ta!
Si accept provocarea! Un mare DA!
Am o propunere insa, pentru multi dintre noi si nu glumesc foarte de ajutor ar fi sa aiba un reminder asupra lor:
- o bulina pe frunte…zic…ceva de genu’
- o bratara
- o insigna
- un tatuaj(cine place, desigur)
- o cruciulita
- un inel
…..un ceva care sa-i determine sa nu uite nici o secunda
Mie mi se pare ca trisez daca postez un astfel de angajament, nu de alta, dar am luat o astfel de hotatrare de mai demult. Am incercat sa-mi fac din asta un mod de viata, deci am deja un avantaj.
De politicieni nu ma voi plange, dar pot sa rad in gura mare cand il “ejaculeaza” PSD-ul pe Vanghelie?
Asta e un pont de dat tuturor: poti mult mai usor sa nu cauti vinovati si sa nu te plangi daca razi, daca gasesti latura haioasa in orice chestie.
Am realizat ca sunt suma faptelor si deciziilor mele de acum vreo doi ani. Si de atunci nu mai dau vina pe nimeni pentru deciziile mele gresite ci incerc sa mi le asum.
Cautarea alibiurilor pentru intamplarile din viata ta nu ajuta la nimic ci doar te fac sa pierzi timp pretios!
La inceput de luna mereu imi propun sa nu ma mai plang de nimic. Sincer cred ca este imposibil de realizat, si daca cineva va lasa un comment ca a reusit, tot nu-l voi crede.
Eu am incercat de prea multe ori, si odata am reusit timp de 2 zile pana cand nu mi-a taiat calea un “destept in trafic” .
In schimb am invatat – a durat ani de zile – sa nu mai dau vina pe altii si sa-mi asum responsabilitatea pentru ceea ce fac.
I’m in! Ce mi-a placut articolul. Cand incepi sa iei problemele nu ca pe o sursa de stress, ci ca pe o provocare (lucru dificil de altfel), intreaga realitate se schimba (cel putin realitatea perceptiei noastre) si treci prin aceleasi lucruri mult mai senin si mai motivat sa-ti rezolvi taskul venit “din alta parte”. Poti oricand sa-ti transformi problema de la “tragedie” la provocare.
And i’m in, nu pentru ca dau vina pe altii(ca nu prea fac asta oricum), ci pentru ca si eu iau in tragic problemele mele, pentru ca se stie, suntem centrul universului nostru:) Spre exemplu, am avut licenta pentru care m-am stresat de am imbatranit cu doi ani, de parca numai eu as fi avut de scris. Daca rezolvam aceeasi problema -licenta- fara sa ma plang de 20 de ori pe zi ca nu mai am timp s-o termin ajungeam intr-un acelasi punct, adica la nota pe care o doream. Stresul si gandirea negativa nu mi-au adus decat niste zile proaste care puteau fi mult bune, dar eu am decis sa le transform. Pentru o licenta
De mult sunt convins ca ceea ce ni se intampla trebuie sa ne asumam. Cand vezi ca in aceleasi conditii in care te afli si tu cineva reuseste si tu nu, e clar ca nu Guvernu e de vina. Mi-am asumat pozitia asta de ceva timp.
Daca @Stmurgeanu, @Elena si @Camelia si multi altii sunt aici, ar fi culmea sa lipsesc.
Pentru conformitate: Accept provocarea!
sunt cu ochii pe voi toti, sa stiti
oooo, faina provocare
si sunt sigura ca peste 30 de zile, viata tuturor celor care accepta provocarea asta va fi muuult mai frumoasa si mai buna
I’m in!
Bafta tuturor si o zi plina de zambete si lucruri bune!
Accept!
imi place sa cred ca nu ma vait (des), dar ca sa fiu sigur o facem si pe asta
today is the best day of my life
@sorin neagu: I’m watching you!
Yay, asta da treaba. I’m all in! Deci sa nu ma plang una luna de zile de nimic ci sa ii asum toata responsabilitatea actiunilor. De obicei respect astea, dar de obicei. Nu mereu. Partea cu responsabilitatea e ok la mine. Ce ramane este sa imi iau responsabilitati mai mari
Ca să vezi şi să guşti, să miroşi, să atingi şi să constaţi că, dacă te-ai setat mintal că eşti singurul vinovat pentru viaţa neplăcută pe care o ai… ei bine… ajungi să te gândeşti şi mai intens la ce trebuie făcut, te preocupă şi mai mult planul de bătaie şi acţiunile ce trebuie duse la bun sfârşit pentru a îndeplini diverse. Şi mai mult decât atât, am simţit (am intuit) unde (generic) omul ar putea răspunde negativ, şi am căutat ori soluţia prin care să preîntâmpin asta, ori o altă abordare a problemei, ocolind doar “obstacolul de netrecut”, nu şi rezolvarea în sine a problemei.
Vouă vi se întâmplă asta? De când? Şi nu spuneţi şi altora?
Ha, ha, ha….
Pe mine esti cu ochii de ceva vreme. Eu o tin pe a mea in continuare. Trebuie sa lansezi o provocare si pentru cei care deja sunt obisnuiti sa faca asta (vad ca sunt cativa care au comentat ca o fac deja). Ia, provoaca-ma!
@Elena: te provoc!
I’m in!
S-a spart conducta cu comentatori
Multumesc pentru lamurirea despre LLL….. si sa stii ca nu eu sunt vinovat ca nu stiam, ei nu l-au promovat suficient de intens
Am o luna plina de schimbari in fata. M-am angajat, ma mut singur…eu zic ca e momentul perfect sa imi asum responsabilitatea pentru viata mea:D
Darael, asuma-ti responsabilitatea! Nu mai da vina pe ceilalti
)
I’m in and out
Bai, eu ma bag! Dar nu e imi propun sa fac asta in fiecare zi… pana uit!
Asta e de fapt problema cea mai mare. Ca tot zen-ul se duce exact atunci cand ai nevoie de el. Vin trebustoacele urate peste tine si… uiti.
buna provocarea. buna ca remanider cel putin.
sunt ”in” de ceva vreme.
ne auzim si la final
E intradevar o provocare, mai ales ca vesnic ne plangem in loc sa multumim pentru ceea ce avem; eu sunt o fire mai inchisa, dar si cand incep sa ma descarc….sa nu fii in preajma. Promit ca toata luna iulie sa nu-mi mai cert barbatul ca nu e in stare de nimic decat de dezordine, ca trebuie sa repar eu prin casa, nu mai tin cont de ce se intampla in jurul meu, ca de exemplu s-a asfaltat in oras strada principala si au venit unii si sparg la greu fiindca le-a venit nu stiu ce fonduri….uuuuuf; dar zau incerc sa nu ma mai gandesc.
Bafta la toata lumea, pacat ca nu avem pe cineva sa ne monitorizeze, dar dupa 1 august o sa povestesc ce am fost/sau nu in stare sa fac.
Acum nu ca ma laud…dar reusesc sa vad, daca nu jumatatea plina, macar sfertul plin al paharului aproape de fiecare data… Fac haz de necaz si reusesc sa ma amuz spre disperarea prietenilor, de cele mai multe ori…
Bine, zile proaste si mici depresii nu m-au ocolit. Dar, din fericire, de scurta durata…
Nu cred ca a scapat cineva de asta!
Deci, fiti calmi, buni, veseli! …si daca va ajuta cu ceva, atunci cand va enervati ca nu gasiti loc de parcare sau ii suna unuia telefonul la cinema, amintiti-va ca unii nu au mancare, apa sau un adapost deasupra capului…astea sunt cu adevarat probleme…
Îmi place ideea! Încerc!
Da da da. Imi place ideea. Eu zic ca toti am trebui macar sa incercam asta, ca pana la urma nu avem de pierdut nimic. Doar de calmai niste hormoni:>.
[...] din sufletul meu “puuuuuuuur… și inoceeeeeeeeeeeeent” și determinată de acest articol. Ajung la adresă, intru… la parter, mare cât roata carului, INFO. Mă apropii. “Bună [...]
[...] și să ți se pară lumea mai frumoasă
Tocmai din spiritul ăsta al lui fain a venit și provocarea asta, care mie îmi place foarte tare. Și de la care m-am inspirat în cele ce [...]
Eu asta fac dintotdeauna. Deci pentru mine “proiectul” s-a terminat inainte sa inceapa. Viata continua insa. Paharul de vin e intotdeauna plin, nu-i asa?
Experimente
i’m in
dragilor
va multumesc, dar retineti ca sunt cu ochii pe voi
[...] întrebat mai multe persoane cum se poate să nu te plângi de nimic, să nu te lamentezi, să nu găseşti scuze şi justificări, să nu [...]
Interesanta provocare, dar este cineva ca a reusit sa o faca?
Ca parca de fiecare data iti vine sa te enervezi pe toti si pe toate.
accept provocarea!!! dar cum faci, draga stefan, sa afle si cei despre care ai pomenit in articol(si multi, multi altii), despre provocarea ta!! ei ar trebui sa accepte aceasta provocare, nu-i asa?
doamne ajuta!!
Gata,timp de o luna(cel putin) sunt optimista,cu zambetul pe buze,nu las nimic sa ma atinga,sa ma supere!Si studiez din rasputeri dreptul mediului!
Buna idee! chiar o sa incerc
Provocare frumoasa, motivationala.
Sunt destul de sigur ca nu o sa ma pot abtine, dar voi nota fiecare chestie de care ma plang, ca sa nu o mai fac data viitoare. Sunt curios cate adun pana la sfarsitul lunii.
Am revenit. Articolul tau se potriveste ca o manusa cu o frumoasa prezentare TED: http://www.ted.com/talks/matt_cutts_try_something_new_for_30_days.html
Succes tuturor !
[...] că se făcu și termenul zis deadline pentru provocarea pe care am lansat-o în urmă cu circa 1 [...]
O sa ma straduiesc sa raspund la provocarea ta, chiar daca va fi in luna august. Asadar, sper ca pana la ziua mea (mijlocul lui septembrie) sa reusesc sa ma tin de promisiune. O sa revin cu feedback!
O seara faina!
@Ioana: Fă-o! Nu încerca să o faci. Şi toată viaţa! Nu doar până la ziua ta.
Merită, şi nu e din seria “o fac pentru mine”, ci e din seria CHIAR O FAC PENTRU MINE.
Succes!
Multumesc!
Mi-am amintit de dimineata de provocare cand eram posomorata si fara chef, iar 10 secunde mai tarziu deja ma simteam mai bine.