Te simți marginalizat?
Comentarii precum acesta m-au determinat să scriu un astfel de articol, despre ce înseamnă să fii marginalizat în România și, mai ales, despre ce înseamnă atitudine în fața marginalizării.
L-am cunoscut pe Iulian Crăciun atunci când am filmat acest clip pentru proiectul startevo. Iulian trăiește într-un scaun cu rotile, dar asta nu l-a împiedicat să dezvolte o afacere în domeniul IT și să lanseze diverse proiecte educaționale și de dezvoltare personală, precum startevo.
Vă dați seama cum mă simțeam eu, stând în fața unui om care nu poate umbla, care a întâmpinat greutăți în viață pe care nici nu mi le pot imagina și care a realizat în viață mai mult decât mine, iar eu să povestesc despre greutățile de început ale carierei și vieții și cum am trecut peste ele…
L-am cunoscut pe Claudiu Biță într-o frumoasă zi de duminică, atunci când împreună cu Andi Moisescu și DreamTeamRO ne-am îmbarcat în twitmobil și am pornit spre Zimnicea, să-i facem o vizită surpriză lui Claudiu.
Pe drum încolo evident că discutam despre diverse, printre altele evident că și despre starea drumurilor din România, prețul benzinei șamd. Pe drumul de întoarcere, oarecum rușinați, am înțeles că am primit de la Claudiu o adevărată lecție de viață și că atâta timp cât putem să ducem singuri un pahar de apă la gură nu avem dreptul să ne plângem de nimic.
Claudiu este paralizat de la gât în jos și scrie pe site (și în general, pe bloguri, facebook etc) cu ajutorul unui voice recognition software care nu cunoaște limba română. De aceea, când scrie în limba engleză, se descurcă destul de bine, însă atunci când scrie în limba română trebuie să scrie/dicteze textul literă cu literă (pronunțând literele bineînțeles în engleză).
L-am cunoscut pe László Márkos la Mediaș în urmă cu câteva zile, la un meci de fotbal, la baza sportivă Dafora. László a avut prima criză de epilepsie la vârsta de 1 an și 2 luni și chiar începând de la grădiniță a fost marginalizat și nu a fost acceptat în nici un grup, nici la grădiniță, nici la școală.
Pentru cei care nu știu, epilepsia este o boală care nu se manifestă doar prin crize ocazionale, ci poate afecta serios dezvoltarea intelectuală. Cu toate acestea, László a hotărât că nu se va lăsa exclus de la o viață normală, a început să se integreze participând la acțiuni ale unor asociații de profil, a ajuns să bată munții țării cu clubul de alpinism Dianthus și astfel l-a cunoscut și pe viitorul lui angajator, cel care i-a oferit o slujbă, un job pe care îl are și acum.
Iar László a început să scrie și pe un blog, intitulat http://viataunuiepileptic.blogspot.com/, cu subtitlul sugestiv Blogul unei persoane cu dizabilități care a învățat să trăiască normal.
Cunoscându-i pe acești oameni am învățat că atâta timp cât suntem sănătoși dpdv mental și fizic și ne putem folosi toate membrele, noi pur și simplu nu avem dreptul să ne plângem.
Mai mult de atât, spunem toate lucrurile posibile despre această țară (din păcate majoritatea reale și adevărate) dar să nu uităm că totuși în România, așa cum este ea, avem toate posibilitățile de a ne realiza.
Da, există la noi corupție, nepotism, birocrație, mârlănie, manelism și gropi în asfalt, dar gândiți-vă că există țări unde sunt războaie, unde foametea decimează populația, unde SIDA, malaria sau alte boli ucid milioane de oameni, unde există dictatură și teroare militară, unde ați fi închiși la închisoare pentru simplul fapt că citiți acest articol.
Deci nici măcar de situația și de neșansa de a ne fi născut în România nu avem dreptul să ne plângem, mai ales dacă suntem sănătoși și în deplinătatea facultăților mentale și fizice.
Ar fi cazul să ne învățăm lecția și să ne însușim învățăturile din exemplele date de acești oameni.
Succes! 
Acest articol mi-a adus aminte de un citat din cartea “Puterea magica a gandului” de David J. Schwartz si care suna cam asa “Am fost trist ca n-am pantofi. Dar am intalnit pe strada un om fara picioare.”
Oricat ne-am plange noi ca ne e rau intotdeauna se poate si mai rau. Mai era un raspuns dat mai in gluma, mai in serios dat unuia care se plange ca il doare capul sau o alta parte a corpului: “E bine inseamna ca il ai”
Sa nu-l uitam nici pe domnul Ciule Razvan, cel care se implica in sprijinirea oamenilor in nevoie (www.ciulerazvan.ro), chiar daca este imobilizat intr-un scaun cu rotile.
In timpul unui proiect de dans comunitar l-am intalnit pe Tedy Necula. Are tetrapareza si a condus echipa de filmare a evenimentului. Este un tip foarte saritor si un prieten de nadejde. Ia atitudine si isi ofera sprijinul persoanelor cu dizabilitati. I-am urmarit niste comentarii intr-un astfel de grup. Dupa ce a incercat sa explice de cateva ori ca nu e dracu’ atat de negru a terminat spunand “daca vreti sa va ajut stiti unde ma gasiti, daca vreti doar sa va plangeti eu nu va pot ajuta”. Nu suntem marginalizati, tine de noi daca ne marginalizam sau nu. Nimeni nu va sta in prejma unei persoane care se plange tot timpul. Intotdeauna oamenii cu buna dispozitie strang in jurul lor un grup mai mare decat vesnicii nemultumiti. Nu suntem marginalizati pentru ca suntem sanatosi sau bolnavi. Nu cei din jur ne marginalizeaza, noi suntem cei care o face prin atitudinea pe care o avem.
@Farcas Gelu Danut
l-am mentionat pe dl Ciule intr-un alt articol
http://www.concediaza-ti-seful.ro/2011/03/ai-avut-ghinion/
aici l-am omis intentionat pentru ca nu am avut ocazia sa il cunosc personal
@Elena
asa este, multumesc
Ai dreptate si nu ai (se putea sa nu vin eu cu alta parere
? )
A prezenta astfel situatia este echivalnt a povesti numai despre partea cu stema a unei monede; ce te faci cu partea cealalta ? Nu spune ca nu conteaza; o moneda este intreaga numai cu cele doua fete ale sale. Si cu marginea dar asta e alta discutie.
Prezentarea ta este tributara curentului pozitivist de gandire.
Dar pentru a fi pozitivist nu poti sa renunti la realism; asta daca nu vrei sa pleci de la premise gresite – mai devreme sau mai tarziu acest gest costa pe toata lumea.
Vrei sa vorbim despre rautati ?
In timp ce am scris acest comentariu a murit de foame un copil, altul de sete si macar unul impuscat sau spulberat de la o mina antipersonal intr-un razboi ‘local’ de care nici nu ai auzit macar. Alte 3 fetite sub 10 ani au fost violate dupa ce au fost vandute de mamele lor ca parintii sa aibe ce manca….. vrei mai multe Stefan ?
Toate cate le-am spus nu pot ascunde realitatea noastra. Faptul ca in aceata tara mafia e la putere, ca orice mic investitor e la putza primului functionar care vine in control, ca ti se cere mita direct deja in multe domenii, ca politistii pot bate motociclisti fara sa pateasca nimic, ca hoata de anastase a furat in direct, live, si a primit nup, ca beizadeaua din Deta a ajuns sa taie oameni pe strada fara nici o grija….. si lista e aproape infinita.
Pozitivismul tau e ok, dar niciodata sa nu uiti de realitate povestind despre pozitivism.
Inchei cu o intrebare care am adresat-o si altora: daca refuzati sa vorbiti despre realitate, cum puteti sa o schimbati (in bine dupa cum declarati ca vreti) ?
@Darael
Nu zice nimeni ca trebuie uitata partea goala a paharului, dar daca te uiti si te concentrezi mai mult la partea plina a paharului, chiar daca are doar o picatura pe fund, aceasta picatura(care reprezinta toata partea plina) iti poate schimba propria viata in mai bine, si astfel schimbi si realitatea care te-nconjoara. Nu dispar gropile, nici talharii, nici violatorii sau ucigasii, dar daca una dintre acestea te afecteaza si tu esti negativist te poate dobori de tot, dar daca esti optimist iei in considerare ca ti se putea intampla ceva si mai grav.
Iar pentru final iti scriu ca mare parte din optimism vine de la credinta in Dumnezeu, pentru ca automat realizezi ca toate se intampla dupa vointa Lui.
Cred ca e o problema cu poza din mijlocul articolului. Nu stiu daca e doar la mine dar eu nu pot sa o vad decat daca o deschid in pagina separata si copiez apoi doar link-ul asta
http://www.andimoisescu.ro/wp-content/uploads/2011/07/Claudiu-Bita-1024×576.jpg
@Darael Ceea ce spui tu reprezinta doar o foarte mica parte din realitate. Ca tembeliziunile noastre fac din asta o tragedie nationala pentru ca asta vinde asta e cu totul alta poveste.
@ Lutyk – am spus eu ceva de tembeliziuni ?
Eu povesteam de lumea reala unde vanzatorul de nuci din piata imi povestea cum vine politistul cu punga, functionarul x cu punga, inspectorul y cu punga…… e deja normalul ca acesti indivizi sa stie ca pot sa vina la el cand au nevoie de nuca (si sa o ia gratis).
Eu stiu ca Stefan are succes si alti 10 sau 100 care vin pe aici. Dar insuccesul altora e dat in MAAAARE masura de sistem, de realitatea locala cum ii spun eu. Bravo celor care au reusit dar oare nu era un pic mai bine pentru toti daca sistemul era altul – autostrazi, spitale, invatamant, politie nu pentru spaga sau sa apere sustinatorii securistului ci sa ne apere pe NOI de hoti gen anastase ?
Aici e intrebarea. Povestim despre oamenii de succes uitand de ceilalti sau ne gandim ca 3 solutii usoare au ajuta inca 1000 sa fie de succes ?
@Lutyk
cred ca am rezolvat
@Darael
nimeni nu poate nega realitatea din aceasta tara, dar diferenta din vietile noastre o face atitudinea cu care ne raportam la aceasta realitate
@ Stefan Murgeanu – ai dreptate.
Dar cum sunt in perioada depresiva a vietii mele nu pot sa nu spun ce vad eu. Multi, din ce in ce mai multi din cei ce au o atitudine ‘pozitiva’ folosesc sistemul ca sa le fie lor bine. Ei o sa ajunga ‘oameni de succes’ si la un moment dat o sa uite ca au furat, au mintit, au dat / luat spaga….. atunci o sa povesteasca cum au ajuns la ‘succes’ in ciuda tuturor conditiilor vitrege
@ Laszlo – eu zic ca Dumnezeu a uitat de noi. E parerea mea proprie si personala.
Asa ca eu zic sa il lasam acolo unde e pe Domne-Doamne (cred ca la bere) si sa vedem ca oamenii fac oamenilor diverse; divinitatea nu are nici un rol cand vecinul arunca gunoiul de la etajul 8 pe geam ca sa nu coboare sau gasca asfaltangiilor fura 20% din compozitie pentru ca anul viitor sa reasfalteze aceeasi strada.
@Darael Insuccesul multora apare din cauza atitudinii lor. Ai auzit de expresia: “Daca vrei gasesti solutii, daca nu vrei gasesti motive”? Sistemul este doar unul din motive.
Peste tot in lumea asta mare exista oameni care isi plang de mila si oameni care reusesc, indiferent de starea lor de sanatate.
Sistemul din romania e acelasi pentru noi toti. De ce cineva cu deficiente fizice si/sau psihice poate reusi iar altcineva sanatos nu. Realitatea de care vorbesti oare nu e aceeasi pentru amandoi?
@ Lutyk – realitatea inconjuratoare e aceeasi pentru toti.
Problema e alta: de numai cativa au succes ? Pe langa cele cateva cazuri fericite spuse de Stefan, cate mii de oameni au dat cu capul nu o data, ci de multe ori incercand ceva, nu stand. Pici, te ridici – o data, de doua ori, de 100 de ori. Cati rezista la atatea lovituri ? Mai devreme sau mai tarziu majoritatea renunta su trec de cealalta parte ingrosand randul celor care se pun bine cu sistemul mafiot devenind mafioti la randul lor.
Mie personal mi-ar place o societate unde nu unul, ci 1000 ar avea succes. Partea trista e ca la noi – nu spun la altii pentru ca nu cunosc din experienta directa – peste 90% din cei care au succes folosesc sau au folosit sistemul in favoarea lor…..
@ Darael
Pentru unii “Hopa Mitica” e doar o jucarie. Pentru altii e un mod de viata.
Marea problema in Romania, din punctul meu de vedere, e ca o parte mult prea mare a populatie sta si asteapta sa faca altu’ si ii dea altcineva mura-n gura. Si foarte multi asteapta ceva de la stat.
Iar de sistem profita toata lumea. Fiecare dupa posibilitati.
Părerea mea este că motivul pentru care ne plângem este unul explicabil: ne dorim mai bine, mai mult, mai mare, mai frumos, mai bogat, mai… mai… mai… Dintr-un impuls ce, probabil, a permis evoluţia speciilor, până la om. Ceea ce nu e chiar rău. Rău e abia din momentul în care nu mai distingem realitatea de impuls. Adică atunci când, fiindu-ne bine, dar dorindu-ne să ne fie şi mai bine, spunem (şi mai ales credem) că ne este rău, şi că mai rău de atât nu se poate.
@darael Vreau sa imi raspunzi si mie la o intrebare: de cate ori cade un copil pana invata sa mearga?
Stii cate persoane aud plangandu-se de starea rea a lucrurilor? Uluitor este ca telul lor este sa munceasca cateva ore dupa care sa ajunga acasa sa se uite la televizor. Doar atat isi doresc, doar atat au.
Exemplele pe care tu le dai despre spaga nu au nici o legatura cu marginalizarea. Daca politistu ii cere spaga vanzatorului de nuci din piata nu inseamna ca il marginalizeaza. Tu marginalizezi un copil rrom daca nu iti lasi odrasla iesita din impletirea ADN-ului tau si al unei cucoane sa se joace cu el. Nu este suficient sa vorbesti despre realitate pentru ca lucrurile sa se schimbe. E nevoie sa iei atitudine. Adica sa actionezi.
Articolul vorbea despre marginalizare nu despre realitatile lumii. Tu cum actionezi in comunitatea ta pentru a indrepta realitatea?
De multe ori dau click pe linkul din “spatele” unor oameni care comenteaza acest blog si gasesc uneori (de cele mai multe ori) oameni si idei care-mi plac, oameni minunati si idei nobile.
Felicitari, domnule Murgeanu (pentru ca ati devenit un “catalizator”), ati dat prilejul sa se adune aici lucruri frumoase. Cu astfel de oameni, mai are si Romania o sansa, nu suntem toti niste manelisti care sparg seminte pe bordura.
Azi am gasit http://www.lutyk.ro, ieri sau maine altceva…
si http://ciprian.hutiu.ro/blog/2011/02/tu-i%C8%9Bi-stabile%C8%99ti-limitele/
@Darael
Imi pare rau ca ne tot contrazicem, dar imi scriu si eu doar propria parere. Parerea mea este bazata si pe Sfanta Scriptura unde scrie ca asa cum Dumnezeu are grija zilnic de pasari si de celelalte vietuitori care nu trebuie sa-si faca griji pentru hrana sau imbracamintea de maine, la fel va avea grija si de Propriul Copil(Omul) de acea nu va ingrijorati pentru ziua de maine, pentru ca Dumnezeu le randuieste pe toate. Din pacate am si alta parte ce este legata de discutia noastra dar care nu apare in Biblie, fiind vorba de viata lui Enoh, care a avut tot ce-si putea dori(sanatate, familie, prieteni, avere), Dumnezeu a permis ca in afara de viata sa ii poata fi luat orice, s-a imbolnavit, si-a pierdut toata averea, i-au murit toti copiii, si-a pierdut prietenii, a fost indemnat chiar si de nevasta sa Il tradeze pe Dumnezeu si sa-l injure, ca dupa aceea sa poata muri, dar Enoh a ramas fidel Domnului in toate aceste incercari, Iar Dumnezeu i-a dat sanatatea inapoi, o familie mai numeroasa, si mai multi prieteni ca-nainte si o avere mult mai mare (sunt cativa oameni renumiti in vremea noastra care au aceste lucruri dar ceea ce nu se compara cu toate acestea este bogatia sufleteasca).
@ Elena – stiu copii care nu au cazut niciodata. Stiu copii care au cazut de 2,3 sau 10 x si apoi au mers….. Dar stiu si persoane care s-au straduit sa faca ceva si au primit numai spituri in fund imediat cum ridicau capul.
Faptul ca se ridica iar si iar incep nu face sa dispara loviturile primite. Cat despre marginalizare (de care nu am spus nimic), un exemplu de reusita nu mascheaza alte 1000 de cazuri fara nici o speranta.
Chiar si in cazurile prezentate aici, cati dintre voi vedeti sprijinul imens al anturajului ? Acele lucruri nevazute. Spuneti ce se intampla cu Claudiu de exemplu daca era intr-o familie de tigani. Avea blog ? Nu, il vedeati (scuze, treceati pe langa indiferenti) in colt cersind.
Voi vorbiti in general aici despre munca si stradania personala. E minunata dar intotdeauna este nevoie si de putin ajutor din exterior, daca nu ajutor-ajutor, atunci macar sa nu primiti lovituri. Poti sa fii mladita de stejar, pana nu cresti un pic e bine sa nu treaca oile pe langa tine pentru ca mori mancat (din intelepciunea populara).
@ Laszlo – cu permisiunea ta, nu am sa incep aici o discutie despre Divinitate, Viata si altele asemanatoare.
Eu accept orice parere ai tu.
Sper sa accepti si tu parerea mea (dupa experienta** proprie si personala), aceea ca Dumnezeu e la bere si a uitat de noi. Spre deosebire de multi, eu am prostul obicei sa vorbesc din experientele mele de viata.
**Experienta mea: am pierdut 3 copii si sotia, nu am loc de munca, nu am pensie si nici asigurari sociale; crezi ca am pierdut suficient ? Orice citat din orice carte este praf in vant in fata evidentei cand pierzi TOT.
Amu, o intrebare finala (nu raspunde te rog, spune-ti doar tie): “Cand vorbesti despre pierderi, Tu ce ai pierdut ?”
Sa mai scrii articole de genul asta. Din cand in cand trebuie sa ne reaminteasca cineva astfel de lucruri…
Ii admir pe oamenii ce nu se dau batuti, indiferent de defectul fizic sau boala ce i-a lovit, sunt un exemplu pentru noi toti…Subit, problemele mele par insignificante…
insignifiante…
@Farcas Gelu Danut Ma bucur ca iti place.
@Darael Am inteles ca ai pierdut pe cei dragi. Dar ce ai castigat? Nu va primi nimeni o medalie de erou pentru ca s-a dat batut. De ce nu faci ceva pentru oamenii din jurul tau? De ce ramai doar la vorbe?
Oameni buni. Domnul Stefan Murgeanu isi face publicitate pe spinarea mea. Articolul este scris in urma unui comment publicat de mine pe blogul dansului, PE CARE L-AM RUGAT FRUMOS SA IL STEARGA, DI MOTIV CA NU DORESC SA IMI FAC PUBLICITATE. Acel articol comentat de mine a ramas asa, problema dezbatuta nu a fost atinsa. M-a fentat in mod PCR-ist cu rezultatele la unele intrebari, si nu mi-a oferit nici o explicatie valabila pentru atitudinea dansului, doar povesti, cum este si aceasta. Povesti dupa urma carora domnul Murgeanu castiga capital de imagine. DA, domnul Murgeanu utilizeaza sistemul in interes personal, si castiga de pe urma lui. Sunt de acord cu Elena, care spunea ca moneda are doua fete. Promoveaza-ti geniile, si ai grija de neputinciosi. Domnul Murgeanu ignora oamenii care reusesc, si face public gunoiul. Si intr-adevar, in urma gunoiului se traieste. Cum ramane cu noi, ceilalti? Nu traim la Hollywood, nu avem nevoie de povesti romantioase. Oamenii au nevoie de un sistem corect, domnule Murgeanu. Si noi, cei care ridicam capul, si ei, cei despre care vorbiti in articolul de fata. Insa uitati un lucru esential: noi, cei care ne zbatem, ne zbatem si pentru ei. Dumneavoastra doar profitati de pe urma povestii lor. Nu mi se pare corect.
@andrei: nu am inteles fraza ”Domnul Murgeanu ignora oamenii care reusesc, si face public gunoiul.”…
Poate aruncati o privire si aici:
http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/LECTIE_DE_VIATA_Traieste_fara_maini_si_fara_picioare_intr-o_casa_parasita_din_padure_0_580142377.html?source=yahoo