Ia o pauza, fa o depresie
Nici un om nu este imun. Toți oamenii au momentele lor mai proaste în viață, oricine mai face din când în când câte o mică depresie. Din Noul Testament reiese clar că și Isus a avut momentele lui când și-a pierdut cumpătul, sunt convins că și Buddha până ce a ajuns în Nirvana a experimentat câteva clipe mai triste în viață, iar de Mahomed ce să mai zic? El a dus adevărate războaie pentru impunerea islamului, sunt sigur că nu era tocmai zen când măcelărea mii de necredincioși.
Și atunci, de ce un cel mai optimist blogger nu ar avea momentele lui când lasă garda jos? I am only human. 
Ce-i drept, mi se întâmplă extrem de rar să am momente proaste, dar le am și eu. Astfel, în cursul lunii trecute am experimentat și eu de-a lungul a 1-2 săptămâni ce înseamnă să nu fii cu moralul la maxim, să nu sari dimineața din pat plin de energie și să strigi ”Bună dimineațaaaaaaaaaaa, am o lume de cucerit!”, să nu îți iasă lucrurile tocmai cum îți dorești, să nu ieși din casă cu zilele, să îți găsești alinarea doar în mâncare și alcool, iar dacă aveam televizor probabil că nu mă dezlipeam din fața lui.
Cine a trecut prin așa ceva știe cât de neplăcut și cât de chinuitor poate să fie, mai ales când nu există un motiv anume (astea-s cele mai nasoale depresii, trust me!), când nici nu găsești plăcere în nimic, nici nu pare să iasă ceva bine și nici nu prea te interesează, dar simți că te dărâmă.
Ei bine, toate acestea până într-o zi când am fost nevoit să mă trezesc mai devreme, iar atunci am zis: ”Până aici. În acest moment se încheie tot rahatul ăsta de depresie. A fost de ajuns!”. Mi-am băut vesel cafeaua și am ieșit pe ușă spunând ”Mă duc să cuceresc lumea!”.
Mă credeți sau nu, din acea zi toate lucrurile au început să meargă bine și chiar din acea zi au început să curgă veștile bune și să îmi meargă toate din ce în ce mai bine.
Am încheiat o lună extraordinară pe toate planurile și cu adevărat am înțeles semnificația expresiei totul e bine când se termină cu bine.
Cheer up și succes! Se întâmplă și la case mai mari. 
Din când în când, când simți că nu mai poți, când te simți copleșit, este ok să mai iei câte o pauză și să faci o mică depresie. Doar să nu îți faci din asta un stil de viață.
Corect.Am fost pe acolo…nu e tocmai placut,e bine ca ti-ai revenit repede…cred ca poate fi uneori si chimic.Cateodata intradevar parca nu intelegem de ce apar stari fara anumite motive…eu am trecut de 2 ori prin depresii destul de nasoale…dar e clar ca dupa ce trecem de ele,stim sa fim mai puternici si parca si controlul personal trece la alt level.Eu in ultimul timp incerc sa analizez ce situatie de stres imi aduce aceste sentimente,sau daca exista, si incerc sa ies din ele,citind ceva spiritual sau care ma incurajeaza,sau ma uit la un film ok.De exemplu acum am vazut Adjustment Bureau,si pot sa zic ca mi-a ridicat Stamina si moralul foarte sus.Cheer Up,maine e o zi si mai frumoasa.
Foarte frumos scris. Sunt o persoana extrem de optimista. Mi s-a intamplat recent sa imi dau demisia, sa las balta jobul visurilor mele. Mi-am dat-o in mod optimist, insa dupa o saptamana de frecat menta, am intrat intr-un fel de depresie. Starea aia cand nu gasesti motive de a te ridica din pat dimineata, ca si cum n-ai avea nimic de facut… Inca astept sa imi treaca. 2am, frec menta pe net, maine dimineata chiar am ceva super important de facut… offfff
Daca “murdaria este buna”
(reclama detergent),
este evident ca si depresia
este buna,
fiind doar un moment de regasire,
pana la urma:
tot raul este spre bine
sau ce nu te omoara
(din pacate, n-a fost cazul Madalinei)
te face mai puternica,
deci …
@Gioka: daca afli cauzele sa-mi spui si mie, te rog
@ikinga: gaseste-ti ceva de facut, ceva util, un hobby, o pasiune, un job, un proiect
@newdada: frumos, multumesc
Şi eu am avut săptămâna trecută o perioadă cu energia scăzută , aşa că bănuiesc că circulă ceva prin aer… Încă nu mi-am permis să-mi dau demisia, dar stă scris- 1 august 2012, aşa că nu -mi bat capul , am un termen. Faza bună e că am slăbit vreo kg în urma unei nesuferite colici biliare care m-a trîntit în pat.Partea proastă e că am dat astfel kile jos. De arte marţiale, habar n-am dacă m-ar ţine încheieturile, cert e că încă am reflexe, iar fi-miu care schimbă curînd centura verde , incă nu îmi dă de capăt.
În rest,încă mai pornesc să cuceresc lumea
ar fi bine sa nu avem si zile din astea mai negre…dar daca nu ar fi zilele astea clar nu ne-am bucura la fel de mult de celelalte zile frumoase, doar asa apreciem toate lucrurile bune ce ni se intmapla
simt ca intru in depresie in tara asta de cacat