Cel mai riscant e sa nu-ti asumi riscuri
Amintește-ți de perioada în care erai copil și când îi admirai la culme pe puștii din cartier care se urcau pe cea mai înaltă trambulină a piscinei. după care săreau fără nicio ezitare în apă. Amintește-ți apoi de sentimentele pe care ți le-a trezit în sufletul tău un astfel de salt ”riscant” al unui alt copil, atunci când l-ai privit pentru prima dată. Dacă nu ai fost foarte diferit de marea majoritate a copiilor, cel mai probabil te-ai simțit ușor stânjenit de propria ta lașitate, pierzându-ți într-o oarecare măsură respectul de sine. În cele din urmă, ca să scapi de această stânjeneală, ți-ai adunat tot curajul și ai urcat tu însuți pe trambulină, sărind în apă. Amintește-ți acum cât de bine te-ai simțit după ce ai sărit în apă, dovedind astfel lumii întregi că și tu poți face acest lucru.
După această călătorie imaginară în trecut, revino în momentul prezent. Gândește-te la milioanele de oameni care, la fel ca un copil ce se uită cu teamă la trambulină, ar dori să își părăsească slujbele actuale, să devină independenți și să facă ceea ce le place, dar care nu îndrăznesc să își asume acest risc din cauza fricii copleșitoare de eșec. Din cauza acestor temeri, acești sărmani nefericiți nu își adună niciodată curajul de a sări în gol. De aceea, ei ratează nenumărate oportunități pe care li le oferă viața. Încă și mai trist este faptul că ei nu ajung niciodată să sondeze ”profunzimile” propriilor lor resurse interioare. Veșnic speriați că nu vor reuși, că vor pierde, că vor da greș, ei preferă să păstreze status quo-ul (situația actuală) și să nu facă nimic.
Ironia sorții face ca ei să eșueze oricum din când în când, oricât de mult s-ar strădui să nu își asume niciodată vreun risc. La urma urmelor, ce contează dacă dai greș? Un ”eșec” nu transformă pe nimeni într-un ”ratat”. De fapt, singurii ratați sunt cei care refuză să mai încerce o dată. Oamenii care merg mai departe în pofida eșecurilor de pe parcurs nu devin niciodată niște ratați, pentru simplul motiv că își păstrează capacitatea de a mai încerca o dată.
——————————————————————
[fragment din cartea lui Bob Proctor, You Were Born Rich]
Știu că am mai scris despre asumarea riscurilor, însă atunci când am citit acest pasaj în cartea lui Proctor, am simțit că trebuie să o împărtășesc, căci exprimă atât de plastic și de elocvent ceea ce încercam și eu să spun.
poate ca da, poate ca nu …
@newdada: nehotararea e la fel de riscanta ca neasumarea unui risc
http://www.concediaza-ti-seful.ro/2010/04/despre-decizii-pe-scurt/
La fel, amintiti-va si de stirile de la TV sau din viata de zi cu zi de accidente, de inotatori priceputi care s-au inecat, de tragediile de care ati auzit.
Nu pledez pentru frica, nu spun sa nu va asumati riscuri. Spun sa va asumati riscuri “calculate” (daca se poate spune asa). Spun sa ganditi bine inainte de a face orice, de a spune orice.
Uneori in viata nu exista plasa de protectie, viata este un “circ” riscant.
Am fost zen, nu?
In asigurari este o vorba : Oamnenii destepti transfera riscurile catre alti.
Intelege-ti ce vreti.
Cred ca deja stii foarte bine parerea mea despre riscuri… Fara ele am fi ingrozitor de plictisiti… (vorbeste un om dependent de adrenalina)
Eu unul daca am 10 optiuni o aleg pe cea mai provocatoare si cea mai riscanta, deoarece asta este modul in care traiesc si in care nu ma plictisesc!
Nu regret nici un esec de pana acum, din toate am invatat cate ceva!
Bafta!