Idei, modele și creativitate
Această recenzie face parte din proiectul Te plătesc ca să citești. 
Autor: Semanticus (twitter, blog)
———————————————
Edward de Bono – Gândirea laterală, Editura Curtea Veche, București, 2006
Ești blogger de vreo câteva luni, ai rezolvat primele probleme tehnice, îți faci un plan pentru conținut și apar primele provocări. Primești o leapșă, ești poate al 10-lea, ai impresia că cei care au scris deja au cam epuizat abordările posibile. Ce faci ? Sau, ești blogger deja bine cunoscut, mergi la evenimente de ceva vreme și, din senin, primești o invitație să vorbești la un eveniment. Trebuie să ai o prezentare strălucitoare, să atragă, să fie interactivă, să vii cu ceva nou într-un domeniu în care alți bloggeri deja îl stăpânesc. Ai o soluție ?
În ambele cazuri, știm cu toții, pornim simplu, de la o idee. În realitate, de Bono ne spune că pornim de la mai multe idei, adică, de la o situație în care avem sau asimilăm idei opuse. Starea de conflict dintre două idei este de obicei rezolvată printr-o alegere, o idee devine dominantă. Am mai putea avea și o situație în care o idee veche este amendată printr-un set de informații noi. În primul caz, ca să putem alege dintre mai multe idei avem nevoie de criterii obiective de evaluare. Dacă însă apar informații noi care nu pot fi evaluate obiectiv, atunci noile informații sunt de obicei filtrate sau respinse prin prisma vechii idei.
Dilema care apare din ambele situații ar fi următoarea: pe ce te poți baza atunci când nu poți evalua ideile conflictuale și nici nu știi cum să spargi tiparul vechilor idei în lipsa unor criterii obiective ?
Un exemplu concret legat de situația cu leapșa și care să traducă dilema de mai sus în termeni simpli, enunțată în spiritul lui de Bono, ar suna cam așa: ai 2-3 modele de a rezolva leapșa, știi că unul dintre modele este vechi dar eficient și ai câteva elemente noi pe care vrei să le adaugi la modelul eficient amintit. Cum poți să spargi acest model, apreciat de alții, pentru a insera elementele personale ?
Soluția lui de Bono la această dilemă are la bază 3 procese psihice: intuiția, creativitatea și dispoziția și un concept care le întegrează pe toate, gândirea laterală. De Bono este părintele acestul concept, iar cartea îmbină aspectele teoretice și cele practice ale înțelegerii, învățării și utilizării gândirii laterale, inclusiv ca element de dezvoltare personală, nu doar în cadrul consacrat al literaturii privind creativitatea.
Față de ceea ce suntem înclinați să credem despre gândire, că este profundă, complexă, greu de descifrat, cartea ne propune un alt unghi. Mai precis, pentru de Bono, gândirea este în primul rând eficientă, lucru care se observă în faptul că suntem înclinați să folosim modele în rezolvarea unor sarcini. În opoziție cu gândirea eficientă, numită și verticală, de Bono este interesat de gândirea creativă, laterală, care se opune unor modele vechi.
Cartea mai distruge un mit, acela că ideile noi apar când și cum vrem, de fapt, și aici de Bono fixează un principiu de aplicabilitate fundamental, nu suntem mereu în situația în care conștientizăm că avem nevoie de idei noi. Modele vechi sunt atât de puternice încât este nevoie de re-învățare pentru că abordarea creativă are nevoie deopotrivă de intuiție dar și de dispoziții, deprinderi noi. Un caz amuzant de care îmi aduc aminte este cel al unui secretar de stat al apărării din SUA care exclama cu năduf, citez aproximativ: ”Întotdeauna primesc recomandări cu 3 scenarii posibile și mereu mi se recomandă să îl am vedere pe al doilea, cel din mijloc !” Vedeți deci cum modelul îți face implacabil datoria, el rezolvă probleme, nu creează altele noi.
Pentru asimilarea acestui tip de gândire care se ocupă cu spargerea modelelor, cartea oferă un set de tehnici prezentate și organizate în așa fel încât să poată fi asimilate gradual, cu activități, aplicații și comentarii.
De exemplu, extrem de util pentru un blogger în devenire ar fi capitolul privind Ideile dominante și factorii esențiali. Ai un blog, să zicem generalist, și vrei să postezi periodic un fel de revistă a blogosferei. Pentru asta trebuie să transmiți cu claritate cititorulu câteva idei dominante din peisajul blogosferic . Alegi câteva articole de pe alte bloguri și nu știi cum să prezinți totul. Nu doar în blogging se întâmplă.
Ce constată de Bono? ”Toată lumea e convinsă că știe despre ce se vorbește, că înțelege ce citește sau ce scrie, dar dacă îi ceri cuiva să desprindă o idee dominantă, apar dificultăți. Este greu să transformăm o imagine confuză într-un enunț precis. Enunțul se dovedește fie prea lung și complicat fie pierde din vedere prea multe aspecte. Unori, diferitele aspecte ale unui subiect nu se reunesc pentru a rezulta o temă unitară”.
Situația descrisă mai sus nu este doar enervantă, poate fi chiar neproductivă și periculoasă, iar de Bono atrage atenția: ”Dacă nu detașăm ideea dominantă, vom fi noi dominați de ea…Unul dintre motivele principale pentru care trebuie să desprindem ideea predominantă este acela de a ne elibera de acțiunea sa. E mult mai simplu să scăpăm de ceva precis decât de ceva vag. ”
Valoarea strategică a deprinderii să găsești ușor ideea dominantă să zicem a zecilor de reacții sau comentarii, dintr-o campanie care se desfășoară pe vreo 20-30 de bloguri este mai mult decât utilă, devine chiar profitabilă.
Cum ne sfătuiește de Bono să găsim idee dominantă ? El prezintă câteva activități pentru a identifica posibilele idei dominante dar principala definiție propusă este accea că ”ideea dominantă nu se referă la situația în sine, ci la modul în care privim acea situație.” Acum, când trebuie să ne cunoaștem cât mai bine cititorii de pe blog, a identifica modul dominant în care ei privesc o tema postată pe blog este la fel de important ca și alte elemente de profil.
Vă las pe voi să descoperiți și alte capitole dedicate unor tehnici creative din carte: brainstorming, analogia, alegerea punctului de acces și a zonei de atenție, stimularea aleatorie și altele. Carte este organizată în așa fel încât are o dublă finalitate, să ne familiarizeze cu conceptele gândirii creative dar și să ne formeze, prin practică, obiceiul de a gândi lateral.”
De ce nu te afiliezi la o librarie online, e pacat cum e poza cartii, sa nu se intample nimic atunci cand dai click pe poza
zice ceva sorin acolo !
[...] Multumesc celor de la DreamTeamRO Chinezu, Marius , Vlad , Nicu, Stefan si Claudiu ! Ma simt ca si cum as fi la decernarea premiilor Oscar…happy! [...]
Am dat peste conceptul de gandire laterala a lui Bono in cartea “Bine ca esti tu destept” de John Farndon si imi place foarte mult. Daca o sa cititi cartea (e vorba de faimoase intrebari Oxbridge puse de profesorii universitatilor Oxford si Cambdridge – care mai de care mai amuzante) o sa descoperiti ca la aceste intrebari nu exista un raspuns corect si tocmai de aceea, gandirea laterala isi propune sa depaseasca nivelul cunostintelor si incearca sa ajunga la modul CUM gandeste o persoana propunand si alte idei, cu totul noi (cam ceea ce am numi to have a mind of our own
) fata de cele “standard”
Cambridge, pardon!