Inca o data despre siguranta locului de munca
Părăseam compania în care am lucrat aproape 4 ani în urmă cu câteva luni, luând cu mine mesajele de bine și de încurajare ale colegilor. Intenția mea nu a fost niciodată să îmi găsesc un alt job, ci să îmi văd de viața mea. Ceea ce și fac. 
Însă aflu cu stupoare la câteva luni de la plecarea mea că 25% (da, un sfert) dintre foștii mei colegi urmează să fie puși pe liber (concediați, bănuiesc că prin restructurare).
Am scris de nenumărate ori că siguranța unui job este doar o iluzie, pur și simplu nu există așa ceva. Iar vremurile care vin vor oferi din ce în ce mai puțină siguranță și garanție angajaților și din ce în ce mai multe oportunități celor care sunt dispuși să își ia viața în mâini proprii și să devină independenți, lucrând ca antreprenori, liber-profesioniști, colaboratori externi. De ce cred eu că se va întâmpla asta, am dezvoltat mai detaliat în acest articol.
Mark my words: din ce în ce mai mult companiile vor căuta să angajeze serviciile oferite de o persoană, nu persoana.
Adevărații câștigători vor fi cei care înțeleg că vremurile se schimbă și se adaptează. Este inutil să înoți împotriva unui tsunami, mai bine te urci pe placa de surf și te folosești de puterea valului și de abilitățile tale să ajungi departe.
Tu ce alegi? Siguranța iluzorie a unui job sau garanția efortului corect direcționat?
Orice ai alege, eu îți urez succes!
Daca muncesc 10 – 12 ore pe zi, muncesc pentru visul meu, nu pentru visul vreunui patron.
Iar faptul ca am fost slugoiul unui patron, ma motiveaza sa nu mai doresc sa fiu.
@Sorin: nu e nimic rau in a avea un loc de munca
eu nu am considerat ca sunt vreo sluga atunci cand aveam un job, dimpotriva, imi facea placere, caci ma pasiona ce fac
ideea articolului este ca trebuie sa fim constienti de faptul ca un loc de munca nu prezinta siguranta sau garantie, asa cum majoritatea oamenilor cred
Eu am un loc de muncă şi, mai mult decât atât, chiar îmi place foarte mult ceea ce fac. Însă câteodată îmi vine să ies pe uşă şi să nu mă mai întorc la muncă… şi asta din cauza că şeful are griă în fiecare zi să ne amintească faptul că dacă vrea ne poate concedia pe toţi în orice moment şi că de fapt ne ţine că aşa are chef. Cumva, într-un fel ciudat, el are dreptate, dar asta face ca locul meu de muncă să fie(sau să îmi pară) mai nesigur decât este de fapt… şi atunci ce pot face? Încerc să îmi găsesc altul care probabil va fi la fel… Apoi ămi amintesc de rata la casă şi stau cuminte în banca mea gândindu-mă că o să se termine şi ziua asta şi o să vină una mai bună. Cât despre renunţarea la serviciul clasic (cu şef şi colegi) eu îi admir pe cei care au curaj să facă asta. Eu nu fac pentru că în momentul ăsta nu am destul curaj, sau poate nu sunt destul de deranjată de nesiguranţă.
@Oana
iarta-mi limbajul, dar eu cred ca seful tau e un idiot! concediaza-l!
Tranzitia in sine NU este usoara, mai ales cand ai rate si altele pe cap. Eu am avut norocul sa fim toti dati afara si industria in cauza (mass media) sa fie atat de ‘in bot’ incat sa nu am absolut nicio sansa de a reveni pe ‘val’. Asa ca am trecut la freelancing cu disperarea omului care a ramas gol golut, dar nici nu mai are ce sa piarda.
Am 2 ani si jumatate deja. Castig foarte bine, muncesc mult, calatoresc la fel. Am libertatea de a lucra de oriunde si ma folosesc de ea cat se poate.
In general varful valului da rau de inaltime si lumea e rezistenta la schimbare.
Sincer nu cred ca exista decat un singur lucru foarte sigur pentru oameni: Ca vom muri!
Am fost disponibilizat, impreuna cu alti ~500 de colegi, de la una dintre cele mai “sigure” companii din romania, care a inchis fabrica unde lucram si eu. Am stat acasa fix 4 zile si m-am angajat la alta firma. De acolo, dupa aproximativ 1 an, am fost luat de alta firma care facea cam acelasi lucru. Dupa aproximativ 4 luni am fost luat si de la asta la o multinationala. In tot timpul asta am mai avut si jobul care inca il detin, de 4 luni m uncite pe an.
Chiar daca nu exista nimic sigur in afara de moarte cred ca in legatura cu jobul trebuie numai sa fim permanent “pe val” cum zice dojo.
Atata timp cat nu te opresti din evolutie nu cred ca exista riscuri. Esti pierdut cand te plafonezi!