Ce îmi scapă?

Nu sunt articole asemanatoare

Aș dori din start să subliniez că am o părere foarte bună despre conținutul revistei Decât o revistă și că admir oamenii care se află în spatele ei.

Încă de la apariția ei am avut o mare reținere față de titlul revistei, reținere pe care mi-am exprimat-o public în mediile sociale (în special twitter și facebook), motiv pentru care probabil nici nu am fost vreodată invitat la vreun eveniment organizat de/pentru ea.

Știu că problema este la mine și că eu trebuie să-mi depășesc blocajul în primul rând, dar trebuie să înțelegeți că atunci când am ajuns în București am suferit un șoc (cultural) atât de puternic la auzul formei agramate a cuvântului ”decât”, încât nici azi, după 5 ani, nu am reușit să trec peste.

Șocul a fost cu atât mai mare cu cât știam că în toate cărțile, în toate manualele din țara asta este folosită forma corectă (cu negație), prima mea concluzie când am auzit ”mai stau decât un pic” a fost că toți aceștia nu au citit o carte în viața lor, nici măcar din cele care erau lectură obligatorie la școală.

Așadar, de ce consider eu nefericită alegerea acestui titlu pentru o revistă faină, de altfel: există 3 categorii de oameni care vor vedea pe rafturi revista.

1. Agramații, cărora li se va întări convingerea că vorbesc corect. (acesta mi se pare aspectul cel mai dăunător)

2. Neagramații cool, în speță noi cei care suntem foarte activi pe Social Media și înțelegem ironia din spatele titlului (dar pe noi nu ne ajută cu nimic)

3. Neagramații necool sau normali, dacă vreți. Aici ar intra intelectualii care nu sunt foarte activi în online, dar au un grad de cultură peste medie. Un exemplu ar fi soția mea, profesoară de limba română, care a fost oripilată când a auzit că există o revistă cu un asemenea titlu. Degeaba i-am spus că este doar o ironie, e scrisă de oameni faini, primul număr era chiar cu Dobrovolschi (pe lângă românia Cultural, ascultam destul de mult și Guerrila), neîncrederea a fost mare. Însă e clar că o asemenea persoană dacă pur și simplu ar vedea pe tejghea o asemenea enormitate (mă refer la titlul agramat), ar simți dezgust, nicidecum curiozitate.

Bun, acestea sunt motivele mele, peste propriile mele blocaje voi trece și nu voi strâmba din nas de câte ori voi citi titlul revistei.

Iar dacă doriți un abonament la revistă (recomand cu încredere, merită), dați un click aici.

Nu sunt articole asemanatoare

Așadar, în ceea ce privește evenimentul acesta, locația, locul, data, ora, tematica, participanții și așa mai departe, iată totul dat în vileag aici și acum… ah, nu… m-au prins, m-au imobilizat… nu mă lasă să scriu… ajutr…fjkyser8we84r7tfhgcuc…………………………………………………………………..

Nu sunt articole asemanatoare

Eu am crezut că odată cu sosirea iernii s-a spart și revoluția, însă cu atât mai mare mi-a fost surprinderea (și recunosc că și admirația) să găsesc zeci de oameni în frig care purtau pancarte  și scandau diverse sloganuri.

Am mers în treaba mea, am băut un vin fiert și am purtat o discuție plăcută, iar după vreo 2 ore am revenit în fața teatrului, înainte de a coborî la metrou. Parcă era mai multă lume de data asta, însă centrul de greutate s-a mutat în partea cealaltă, la fântână.

O persoană (sau mai multe, nu știu sigur) împărțea felii de pizza printre protestatari, ceea ce mi s-a părut un gest frumos și nu am observat eu, dar sper că cineva s-a gândit să le ducă oamenilor și ceva băuturi calde.

Pe pancarte găseai absolut orice doreai, de la flotă la Roșia Montană, inclusiv una cu ROMÂNII SUNT FRUMOȘI , pe bune! .

Una peste alta, singura mea concluzie la ce se întâmplă este că sper din tot sufletul ca toți cei care au participat și au susținut revoltele din ultimele zile să se prezinte la alegeri, să voteze și chiar să schimbe ceva.

Nu sunt articole asemanatoare

În caz că m-ai căutat și te-ai întrebat de ce am telefonul închis de o săptămână, acum știi…

Nu sunt articole asemanatoare

copiii – aici nu mai e cazul să dăm explicații

televiziunile – s-a dat liber la știrile apocaliptice (”trafic paralizat” ”orașe sub asediu” ”coșmarul alb” ”viscolul mayașilor” ”infernul de gheață” ”gerarul jihadist” șamd – nu am văzut nici o știre zilele acestea la TV sau în ziare, dar sunt sigur că așa sunau)

băsescu și boc* – revoluția s-a pus pe ”pause”, acum se pot lupta cu USL-ul la căldurică, în parlament, dar numai după ora 14:00, când binevoiește și domnul Antonescu să se trezească

Oprescu – pentru că se află în centrul atenției (e drept că e și ținta multor înjurături, dar selavi )

agricultorii – oh, da, a trecut un an aproape fără nici un fel de precipitații, aceste zăpezi vor mai aduce un pic de apă în sol

noi toți ar trebui să ne bucurăm de cele câteva zile de frig (mie mi se pare că nici nu e suficient de frig), ca să mai piară din microbi

…alte sugestii?

În ceea ce privește remarcile insipide gen ”iar i-a luat iarna prin surprindere” ori ”muie boc, muie Oprescu”, ar trebui să vă dați seama că atunci când e viscol orice ai face va fi zăpadă peste tot. În Germania, Canada sau România. Eu văd peste tot utilaje și știu că se face (sper că) tot posibilul pentru a controla situația. Nu știu dacă și nu cred că e meritul lui boc sau al lui Oprescu, însă întreaga noapte echipaje și utilaje (adică mulți oameni) sunt la muncă peste tot prin București.

———————-

* în mod ciudat am simțit un impuls să scriu numele celor doi fără majusculă

Nu sunt articole asemanatoare

——————————-

“Am o cunostinta din Ploiesti care este intr-o situatie disperata.

Nu are niciun ban, sotul a murit astazi dimineata in urma unui infarct la Braila, nu are sicriu, bani sau posibilitate de transport, bani de pomana, nici curent acasa.
Incerc sa o ajut cumva.

Cu cca 2 ani in urma au dat faliment, dupa care si-au pierdut casa, dupa care sotul dansei a incercat sa se sinucida (nu a reusit si s-a zbatut luni bune intre viata si moarte, suferind repetate interventii chirurgicale la ficat; astazi i-a cedat inima). Au o fata care a facut la un moment dat o semipareza, inainte de a incepe problemele cu firma, dar si-a revenit. Ii cumparasera un aparat de exercitii Kettler si ar dori sa-l vanda; pentru ca se zbateau de multe luni la limita existentei au tot cautat sa-l dea, insa nu au gasit pe nimeni. E singurul lucru pe care l-ar mai putea vinde acum.

M-au intrebat daca stiu pe cineva care ar putea sa fie interesat si am trimis pe la cunostinte.
Daca esti interesat sa cumperi un aparat ca si cel descris la link-ul care urmeaza acestui post, la comment, da-mi te rog de veste sau suna la numarul de mai jos!

Pretul ar fi fost de 3000 de lei, in conditiile in care produsul nou costa peste 5000 de lei, dar in situatia disperata in care se afla, ar fi bucuroasa si cu 2500. Ar reusi sa gaseasca o iesire.

Nu am vazut bicicleta, dar doamna spune ca este absolut ca si noua; nu a fost folosita decat extrem de putin. Pe ea au dat cca 7000 de lei la vremea respectiva. Nu stiu daca (si nu cred ca va fi posibil) sa ofere factura.
Poate reusim sa o ajutam…

0721539863 – doamna Iacob”

Nu sunt articole asemanatoare

 

« The way to become rich is to put all your eggs in one basket and then watch that basket. » Andrew Carnegie

 

« Success is not final, failure is not fatal: it is the courage to continue that counts. » W. Churchill

 

« Every human has four endowments- self awareness, conscience, independent will and creative imagination. These give us the ultimate human freedom… The power to choose, to respond, to change. » Stephen Covey

 

« More gold has been mined from the thoughts of men than has been taken from the earth. » Napoleon Hill

 

« We are not animals.We are not a product of what has happened to us in our past.We have the power of choice » Stephen Covey

 

« Develop an attitude of gratitude, and give thanks for everything that happens to you, knowing that every step forward is a step toward achieving something bigger and better than your current situation. » Brian Tracy

 

« Great spirits have often encountered violent opposition from weak minds. » Albert Einstein

 

« The meeting of preparation with opportunity generates the offspring we call luck. » Tony Robbins

 

« Who sows virtue reaps honor. » Da Vinci

 via Inspirational Quotes Blog

Nu sunt articole asemanatoare

transpir rău de tot

Later edit:

———————–

am fost la toaletă. E nașpol. Am ajuns la Arad. Nu e de bine. Luminile s-au stins de toooot!

————————–

Înainte de toate cele doresc să-mi cer iertare și înțelegere față de toți timișorenii pentru cuvintele ce le voi scrie despre gara din Timișoara și despre trenurile din el.

(la 15 secunde după ce am început să scriu acest articol s-a stins lumina în compartiment, mă întreb dacă e vorba de o coincidență…)

Am petrecut două zile fabuloase la Timișoara, productive și plăcute, dovedindu-mi-se încă o dată că toți timișorenii pe care i-am cunoscut până acum sunt oameni faini.

Trecem repede peste detalii insignifiante gen business în centru și ganja în complex, vreau să trec direct la momentul gara din Timișoara, plecare spre Cluj.

Pur și simplu nu pot să cred că gara din Timișoara arată absolut execrabil și incredibil de jenant. Și îmi cer iertare încă o dată, dar pur și simplu nu mi-aș fi imaginat că în România mai există stații de tren (în orașe mari!) care îmi pot produce o atât de mare dezamăgire și dezgust. În toaleta din gară (un WC ordinar) mi-a fost teamă până și să mă spăl pe mâini.

La sosire, ieri dimineața, nu am remarcat aceste detalii pentru că am fost complet distras și absorbit de un eveniment neplăcut (mi s-au furat telefoanele) imediat ce am ajuns în Timișoara (urmăriri, declarații la poliție, disperare și, în cele din urmă, calm și going on). Însă acum am putut observa aceste detalii până la momentul îmbarcării.

Gara arată sub orice critică, eu încă nici acum nu cred că am văzut gara orașului Timișoara!

Iar trenul… jesus!… trenul. M-am mirat eu puțin, dar nu mult, căci n-am acordat importanță, când mi-am luat biletele în București, că pe relația Timișoara-Cluj nu există vagon de dormit sau măcar cușetă, dar în cele din urmă mi-am luat bilete de clasa I, relaxat.

Dar acum, stupoare: clasa I pe acest tren este efectiv numai cu numele: nu există priză, între scaune este plin (plin!) de coji de semințe, scaunele nu se pot întinde să te întinzi, luminile sunt stinse (așa cum am precizat la început), iar pe mine pur și simplu mă încearcă o serioasă teamă să adorm, de teamă să nu fiu prădat. Da, pe deasupra (sau din fericire?!) sunt și singur în compartiment, iar în tot vagonul sunt (cred) doar câteva persoane.

Desigur, toate aceste lucruri sunt absolut nesemnificative și irelevante față de lucrurile minunate ce mi s-au întâmplat la Timișoara, le notez aici strict ca pe o relatare documentară și o experiență de viață.

Acum doar stau și mă gândesc cum naiba să mă duc la toaletă… și să iau cu mine bagajele.

Nu sunt articole asemanatoare

PS: sâmbătă seara probabil voi avea câteva ore libere în Timișoara, cu cine beau și eu o bere?

Nu sunt articole asemanatoare