Concediaza-ti seful!Personal

Ia o pauza, fa o depresie

Stefan Murgeanu — Sun, 30 Oct 2011 23:28:46 +0000

Nici un om nu este imun. Toți oamenii au momentele lor mai proaste în viață, oricine mai face din când în când câte o mică depresie. Din Noul Testament reiese clar că și Isus a avut momentele lui când și-a pierdut cumpătul, sunt convins că și Buddha până ce a ajuns în Nirvana a experimentat câteva clipe mai triste în viață, iar de Mahomed ce să mai zic? El a dus adevărate războaie pentru impunerea islamului, sunt sigur că nu era tocmai zen când măcelărea mii de necredincioși.

Și atunci, de ce un cel mai optimist blogger nu ar avea momentele lui când lasă garda jos? I am only human.

Ce-i drept, mi se întâmplă extrem de rar să am momente proaste, dar le am și eu. Astfel, în cursul lunii trecute am experimentat și eu de-a lungul a 1-2 săptămâni ce înseamnă să nu fii cu moralul la maxim, să nu sari dimineața din pat plin de energie și să strigi ”Bună dimineațaaaaaaaaaaa, am o lume de cucerit!”, să nu îți iasă lucrurile tocmai cum îți dorești, să nu ieși din casă cu zilele, să îți găsești alinarea doar în mâncare și alcool, iar dacă aveam televizor probabil că nu mă dezlipeam din fața lui.

Cine a trecut prin așa ceva știe cât de neplăcut și cât de chinuitor poate să fie, mai ales când nu există un motiv anume (astea-s cele mai nasoale depresii, trust me!), când nici nu găsești plăcere în nimic, nici nu pare să iasă ceva bine și nici nu prea te interesează, dar simți că te dărâmă.

Ei bine, toate acestea până într-o zi când am fost nevoit să mă trezesc mai devreme, iar atunci am zis: ”Până aici. În acest moment se încheie tot rahatul ăsta de depresie. A fost de ajuns!”. Mi-am băut vesel cafeaua și am ieșit pe ușă spunând ”Mă duc să cuceresc lumea!”.

Mă credeți sau nu, din acea zi toate lucrurile au început să meargă bine și chiar din acea zi au început să curgă veștile bune și să îmi meargă toate din ce în ce mai bine.

Am încheiat o lună extraordinară pe toate planurile și cu adevărat am înțeles semnificația expresiei totul e bine când se termină cu bine.

Cheer up și succes! Se întâmplă și la case mai mari. Din când în când, când simți că nu mai poți, când te simți copleșit, este ok să mai iei câte o pauză și să faci o mică depresie. Doar să nu îți faci din asta un stil de viață.

Nu sunt articole asemanatoare

Cine ma ajuta cu un sfat?

Stefan Murgeanu — Thu, 01 Sep 2011 05:52:18 +0000

Până acum tot eu dădeam sfaturi și îndrumam oamenii prin cărțile și articolele mele. Uite că a venit momentul să mai schimbăm lucrurile și să apelez și eu la ajutorul și la înțelepciunea cititorilor mei.

Despre ce este vorba:

De două luni sunt pe picioarele mele, adică am renunțat la job și mi-am păstrat doar activitățile independente pe care le fac. Vreo șase săptămâni am tot călătorit prin țară (am și făcut vreo 8000 km), iar apoi vreo două săptămâni le-am pierdut cu mutatul.

Practic abia de azi, din întâi septembrie, îmi intru în pită și încep o viață, personală și profesională, nouă.

Planul meu este destul de simplu și realizabil, zic eu.

Intenționez ca până la sfârșitul acestui an să obțin un venit stabil din blog și din afacerea pe care o dezvolt. Cifrele nu sunt relevante, dar pentru a avea niște obiective clare mi-am planificat și valorile minime pe care vreau să le ating (lunar 1000 EUR din blog și 3000 EUR din Lyoness). Dar nu cifrele sunt importante, ci atingerea unui venit stabil și constant (sau în constantă creștere, de fapt ).

Întrebarea (și rugămintea) mea este simplă:

mă poți ajuta cu un sfat pentru a-mi putea atinge acest deziderat?

Mulțumesc!

Nu sunt articole asemanatoare

Baiet fiind, prin telefon epatam

Stefan Murgeanu — Sat, 19 Mar 2011 04:51:08 +0000

Să tot fi avut vreo 10-12 ani când l-am sunat o dată pe tata la serviciu. Lucra într-o companie de construcţii, de stat, evident, era la resurse umane (biroul personal, cum se spunea pe atunci) şi avea funcţia de Inspector Principal Personal (ţin minte şi acum ştampila cu numele şi titulatura pe care o aplica în interiroul tuturor cărţilor pe care le cumpăra şi pe care ulterior şi eu le citeam).

Aşadar, sun eu şi răspunde centralista, iar ca să arăt cât de citit sunt şi cât de multe cuvinte cunosc, îi spun foarte mândru la telefon:

- Sărâmâna, sunt Junioru, cu domnul Senioru de la Personalitate, vă rog.

Nu sunt articole asemanatoare

Uneori nu e chiar atat de usor

Stefan Murgeanu — Tue, 04 Jan 2011 08:09:56 +0000

Uneori nu e chiar atat de usor sa iei anumite decizii. Deoarece uneori consecintele acestor decizii inseamna durere si/sau nefericire. Si poate ne fac chiar rau. Si poate nu intotdeauna putem repara ce am stricat. Dar uneori trebuie sa luam si astfel de decizii.

Eu am luat ieri o astfel de decizie si numai viitorul va spune cat timp o sa doara si daca a fost o decizie buna pe termen lung.

Nu sunt articole asemanatoare

Cum am slabit mult si bine

Stefan Murgeanu — Thu, 21 Oct 2010 10:25:12 +0000

…si cum sper sa o fac din nou!

In 2007 am slabit 25 kg in 3 luni, aproape effortless (ei bine, nu tocmai, ci cu un plan riguros de care m-am tinut cu sfintenie).

Afla detalii in guestpost-ul scris de mine pentru dietetik.ro

Nu sunt articole asemanatoare

Cum explici o poveste unui copil

Stefan Murgeanu — Wed, 20 Oct 2010 18:56:59 +0000

Astă seară i-am citit lui fi-miu o poveste de Andersen, Spiriduşul şi femeia. La sfârşitul poveştii există o remarcă foarte haioasă a spiriduşului, când acesta îşi dă seama că stăpâna casei e de fapt mai bună decât îşi imagina: “De-acum încolo n-am să mai las mâţa să-i mănânce smântâna, treaba asta am s-o fac eu singur.”

Pe mine m-a apucat un râs isteric, dar el, la 6 ani şi ceva, n-a prea înţeles poanta, aşa că i-am explicat:

“Uite, Filip, e ca şi cum ţi-aş fi spus eu ţie: <<Filip, azi ai fost foarte cuminte, aşa că nu o mai las pe mami să te bată, o să te bat eu! >>”

A avut efect, a înţeles şi a izbucnit şi el într-un râs isteric nedisimulat .

Noapte bună!

Nu sunt articole asemanatoare

Viata este un bun pedagog

Stefan Murgeanu — Wed, 13 Oct 2010 02:03:18 +0000

Am citit mii de cărţi, am şi scris câteva.

Am citit zeci de mii de articole, am şi scris câteva.

Am participat la sute de evenimente. Am şi prezentat la câteva.

Dar nimic din toate acestea nu m-au învăţat atât de multe despre lume câte m-a învăţat viaţa însăşi, care este, până la urmă, cel mai bun pedagog.

Succes

Nu sunt articole asemanatoare

In viata nu exista buton de ReTweet

Stefan Murgeanu — Fri, 08 Oct 2010 05:39:03 +0000

Am citit recent pe un blog despre cineva care spunea ca are 408 “prieteni” pe Facebook, dar nu are cu cine ieşi sâmbătă după-amiaza. Mesajul articolului era ceva de genul că deşi internetul ne deschide mai multe orizonturi, de fapt suntem din ce în ce mai singuri. Adecă în ce mod online-ul ne afectează relaţiile interumane.

Replica mea a fost că îl compătimesc pe bietul om şi că în opinia mea, ca să ai cu cine ieşi la o bere sau oriunde într-o sâmbătă nu are importanţă ce fel de platforme online foloseşti, ci doar ce fel de om eşti.

În viaţa reală nu există un buton de RT pe care să apeşi ca să faci un serviciu cuiva sau să demonstrezi cât de mult îl apreciezi. În viaţa reală trebuie să fii acolo fizic lângă prietenul tău (observaţi că de data asta nu am folosit ghilimelele) când acesta are nevoie de tine, indiferent că este vorba să-şi mute mobila, să-l duci la medic sau să-i împrumuţi 100 de lei.

Aşa ceva nu se rezolvă cu un RT (da, un RT poate ajuta, dar nu rezolvă), ci numai cu prezenţa fizică.

Iar dacă ai pe cine să ajuţi sau ai cine să te ajute la nevoie, atunci vei avea întotdeauna cu cine să ieşi sâmbătă după-amiaza la o bere sau oriunde.

Think about it

Nu sunt articole asemanatoare

Tu cum vei schimba lumea?

Stefan Murgeanu — Wed, 29 Sep 2010 13:31:19 +0000

…în bine, evident!

Cum ai schimba lumea nu mă interesează. Ce schimbare ai vrea să vezi în lume e problema ta. Ce dorinţe şi visuri ai, nu vreau să dezbatem acum.

Spune-mi un singur lucru: tu cum vei schimba lumea?

Concret, la obiect, în mod clar şi elocvent, fără dar, poate şi dacă.

Până una alta îţi voi spune cum voi schimba eu lumea în trei paşi simpli:

pasul 0. (preambul) câştig cele două cărţi oferite de Andrei Roşca, din care una chiar tratează în mod direct această problemă

pasul 1. mă schimb pe mine (devin mai bun, mai generos, mai influent, mai bogat, mai puternic, mai inteligent şamd)

Cred sincer că nu poate nimeni schimba lumea doar dorindu-şi asta. Să schimbi lumea e nevoie de voinţă, implicare, putere, ambiţie, persuasiune şi, mai ales, de puterea exemplului.

(acest pas este on-going momentan)

pasul 2. implementez un sistem de educare prin care oamenii vor fi plătiţi atât pentru a învăţa, cât şi pentru a convinge pe alţii să înveţe

Sistemul pe care l-am gândit este destul de complex, dar are în principal 3 module:

modulul 1 – educaţie elementară (doar pentru zonele unde analfabetismul încă este o problemă)

modulul 2 – educaţie alternativă (financiară, antreprenorială, motivaţională, morală, spirituală etc)

modulul 3 – formarea de educatori (unii dintre cei care au trecut de modulul 2 vor deveni educatori pentru alţii)

Ideea este că indiferent în care modul se va încadra o persoană, va fi plătită pentru a învăţa (o sumă mai mică pentru participare la cursuri şi o sumă mai mare pentru absolvirea cursului), pentru a convinge pe alţii să înveţe (printr-un sistem basic de tip afiliere) şi pentru a învăţa la rândul lui pe alţii

pasul 3. pentru oamenii care au trecut de modulul 2 se vor acorda diverse granturi, burse sau microfinanţări pentru studii, mici afaceri, cercetare etc ori pot deveni la rândul lor educatori, ca parte din proiect

Resursele pentru acest proiect vor fi asigurate din fonduri proprii (1.000.000 USD / zi) şi de la fundaţiile corporaţiilor şi/sau oamenilor bogaţi ai planetei (49-99.000.000 USD / zi) pe care îi voi convinge că educaţia este singura metodă de a combate sărăcia şi alte năpaste ale lumii (intoleranţa, violenţa, boli etc)

Iniţial va exista un proiect pilot într-o ţară (sau mai multe) care nu este afectată de războaie, violenţe interne generalizate, dictaturi etc, unde singura sau cea mai mare problemă a populaţiei este pur şi simplu sărăcia

Desigur, planul pe care l-am conceput este mult mai vast şi mai complex, am încercat să prezint aici doar ideea de bază şi principiul motor.

Am convingerea fermă că educaţia este singura metodă de a aduce schimbări de durată în bine, dar am observat că oamenii fie nu pot, fie nu prea vor să înveţe, uneori din lene, alteori din ignoranţă (pur şi simplu nu realizează cât de mult i-ar ajuta asta), tocmai de aceea trebuie să îi stimulezi să înveţe, iar cea mai simplă şi la îndemână metodă să faci asta este să-i plăteşti pentru asta.

În lume există în acest moment 4 miliarde de oameni care trăiesc cu mai puţin de 1 dolar / zi, deci practic, plătind oamenii cu cel puţin 1 dolar pe zi pentru a învăţa, avem un punct de start (este doar un etalon de calcul, nu este suma alocată / persoană).

Iar pentru a ajunge la cât mai mulţi oameni, îi plăteşti şi pe cei care conving alţi oameni să vină să înveţe.

Elementar, dragul meu Watson

Bun, deci cam ăsta ar fi planul meu concret de schimbare (salvare?) a lumii, aşa că repet întrebarea:

Tu cum vei schimba lumea?

Mulţumesc

PS: dacă vrei să îmi laşi mesaj cu “eşti nebun”, “visezi”, “niciodată”, “habar n-ai ce vorbeşti”, “aşa ceva nu se poate” şamd, te rog de pe acum: nici nu te mai obosi

Nu sunt articole asemanatoare

It’s a new dawn, it’s a new day, it’s a new life

Stefan Murgeanu — Tue, 03 Aug 2010 06:06:55 +0000

Cei care mă cunosc bine ştiu că am trecut prin câteva momente neplăcute în ultima perioadă, perioadă nefastă care a culminat cu un deces în familie, dar nu (doar) despre asta e vorba.

Cei care mă cunosc şi mai bine ştiu că nu a fost o perioadă uşoară (deloc!), că mă trezeam dimineaţa cu stări de anxietate, că încercam să mă refugiez în mine, că evitam compania oamenilor, că nu mă puteam concentra la job, că nu puteam să scriu şi în general nu doar că nu puteam face nimic, dar simţeam o teamă viscerală să fac ceva, orice.

Poate părea surprinzător pentru cei care mă cunosc mai superficial, dar acesta este adevărul: sunt şi eu uman (măcar parţial ) şi am şi eu perioade mai proaste (ce-i drept, destul de rar). It’s a fact of life, nu am de gând să mă plâng acum: îmi port crucea şi merg mai departe.

Aşa că de azi încep o viaţă nouă, and I’m feeeeeelin good!