Am descoperit acest flyer într-o sucursală a Băncii Transilvania, în timp ce aşteptam frumos la rând să depun nişte bani şi mi s-a părut că sunt informaţii utile şi de bun simţ, ce merită împărtăşite nu doar potenţialilor clienţi ai Western Union (sfaturile se referă la transferurile de bani prin western union, dar cred că ele pot fi extrapolate şi translatate în aproape orice alt sistem de plăţi şi transferuri, pentru a te feri de ţepe, pe româneşte).

————————-

Fii foarte precaut în cazurile în care ţi se cere să trimiţi bani pentru:

- a face un depozit pentru un apartament pe care nu l-ai văzut încă

- o plată anticipată pentru bunuri sau servicii, înainte să le fi primit

- o ofertă de muncă în străinătate fără a cunoaşte firma sau compania

- a achita de urgenţă costuri de spitalizare în urma unui telefon de la un necunoscut

- taxe cerute pentru dobândirea unei aşa-zise moşteniri

- taxe sau plăţi în avans pentru un câştig neaşteptat la o loterie, campanie TV sau SMS

- oportunităţi de investiţii unice în viaţă primite pe e-mail

- returnarea în numerar a unei sume trimise de cineva printr-un cec

- cumpărături prin licitaţii online

- taxe sau plăţi pentru a intra în posesia unor câştiguri la loterie

- plăţi anticipate pentru a obţine avantajos un credit greu accesibil

- oportunităţi de investiţii unice în viaţă

- situaţii de urgenţă în care s-ar afla cineva pe care l-ai cunoscut doar online (deci twiterişti şi bloggeri care n-aţi fost la niciun tweetmeet, nu-mi solicitaţi ajutorul financiar niciodată )

Pune-ţi de fiecare dată întrebarea:

- cât de bine cunoşti respectiva persoană?

- oferta sună prea bine ca să fie adevărată? Cel mai probabil, aşa şi este!

- aceasta este singura posibilitate de plată? Orice comerciant respectabil ar trebui să-ţi poată oferi şi o alternativă de plată.

- banii chiar trebuie trimişi imediat?

——————–

Încerc să fac un sondaj legat de veniturile cititorilor mei (poate fi considerat un simplu test, deoarece experimentez acum cu mai multe platforme de poll-uri, dar chiar sunt curios de rezultate). Mulţumesc

Am auzit dimineaţa la radio că se vehiculează ideea eliminării cotei unice şi că guvernul ar plănui ca toate veniturile de peste 4000 RON să fie impozitate cu 25%.

Dacă este adevărat, trebuie să mărturisesc că mi se pare o mare porcărie (scuzaţi expresia), nu pentru că mă încadrez în această categorie a veniturilor, ci pentru că nu mi se pare normal să îi pedepseşti tocmai pe cei care s-au străduit şi s-au zbătut să obţină venituri cât mai mari, încurajându-i în schimb pe majoritatea să paraziteze abordând o atitudine pasivă şi plângăcioasă, cu veşnicul laitmotiv “să ne ajute statul în timp ce noi ne uităm la telenovele”.

Nu am cunoscut încă niciun om care străduindu-se şi investind isteţ timpul pe care alţii îl petrec în faţa televizoarelor să nu reuşească să obţină mai mult pe plan profesional şi financiar.

Ce nu înţeleg guvernanţii şi marea parte a populaţiei este că problema nu este cu cei care câştigă mai mult, ci tocmai cu cei care câştigă mai puţin dar nu sunt dispuşi să facă nimic pentru asta, preferând să-l ia în mână pe “nu pot”, “nu se poate”, “nu ne lasă”, “nu ne ajută”, “nu ne dă” şamd.

Şi spun că problema nu este cu cei care câştigă mai mult, deoarece aceştia vor găsi mereu o soluţie mai bună (PFA, offshore etc), dar cei 1,38 milioane de salariaţi care căştigă mai puţin de 1000 RON / lună (la care se adaugă milioane de pensionari, şomeri şi alţi inactivi) vor câştiga la fel de puţin şi vor trăi la fel de prost şi pe viitor, atât timp cât nu înţeleg că schimbarea nu începe din parlament şi că ajutorul nu trebuie să vină de la stat.

Îmi pare rău sincer de cei care au un venit foarte mic şi abea trăiesc de pe o zi pe alta, dar de-a lungul şi de-a latul întregului acestui blog am încercat să subliniez mereu şi să deschid ochii unora că singura soluţie sigură de a ieşi din impas este EDUCAŢIA (financiară, antreprenorială, motivaţională, profesională etc), nimic altceva nu ajută, decât rareori, incert şi temporar.

Succes

Încep să mă satur de şabloanele debitate de diverşi analişti, economişti, antreprenori sau manageri prin diverse ziare şi reviste de business:

“va dura câţiva ani până ce economia (sau industria x)  îşi va reveni”

“nu ne aşteptăm la o revenire la cifrele din 2007-2008 mai devreme de 2014 (sau 2012 sau 2016, după caz)”

“economia îşi va reveni numai când sau dacă…”

şi alte asemenea inepţii debitate din puţul gândirii economice.

Păi măi domnilor analişti (scuzaţi expresia) cu studii profunde în Berceni, Pantelimon şi Colentina, cât de greu este să înţelegeţi că de fapt ce s-a întâmplat în ultimii doi ani a fost reala, adevărata, necesara şi sănătoasa revenire a economiei?!

Povesteam prin 2006-2007 cu un imobiliarist îmbuibat, plin de sine şi convins că este genial pentru că a pus mâna ieftin pe nişte spaţii într-un oraş de provincie, pe care ulterior le vindea sau închiria la preţuri exorbitante şi l-am întrebat modest şi curios “dar cât pot să mai crească preţurile (la imobiliare, chirii etc)?”, iar răspunsul lui de afacerist deştept şi educat a fost “păi ştii cât este metrul pătrat la Londra?!” Subiniez că nici măcar nu deţinea spaţiile în Bucureşti, ci într-un oraş din provincie.

Atunci l-am întrebat doar “şi ce legătură au preţurile din Londra cu preţurile din Cochirlenii de Vale?”, acum l-aş mai întreba ironic “şi cât mai este metrul pătrat la Londra?”.

Ceea ce vreau să spun că acolo unde a ajuns economia, sau unde va ajunge când procesul de reaşezare se va încheia, acolo este locul ei, de acolo trebuie să faci calculele şi pentru acele cifre trebuie să îţi adaptezi planurile şi afacerile.

Dacă te aştepţi în continuare la tunuri cu creşteri anuale de zeci de procente şi îţi faci investiţiile pe acest pronostic, you are wrong.

Afacerile trebuie să crească organic, cu un procent de maxim 1 cifră (adecă sub 10%), iar sutele de mii (sau milioanele?) de şomeri să fie reintegraţi într-o economie sănătoasă, în care industriile nu cresc în salturi şi boom-uri, în care un proaspăt absolvent care scrie în CV că ştie să folosească Facebook nu îşi permite să ceară salarii de parcă ar avea 12 ani de experienţă, în care firmele de taxi nu îşi permit să îl ţină pe client 10-15 minute să aştepte, în care taximetriştii nu îşi permit să refuze comenzi de sub 10 RON, în care vânzătoarele nu îşi permit să mănânce compot când ar trebui să servească un client, în care un “agent imobiliar” (m-am simţit obligat să adaog ghilimelele) să nu încaseze un comision de 100 până la 3000 de EUR doar pentru că a făcut o plimbare cu un client până la un imobil.

Eu cred că economia este (sau va ajunge curând) acolo unde i-e locul şi, ca la poker, trebuie să ne obişnuim că se joacă cu cărţile pe care le avem în mână şi nu le putem schimba decât o dată şi parţial.

Şi mă bucur că în momentele de luciditate dintre două prize îmi dă dreptate şi Ion Ion Ţiriac junior:

“Niciodata nu vom mai vedea cresteri de 30-40% pe an cum erau in trecut. S-au dus. Gata. In plus, nici nu este sanatos sa ai cresteri atat de mari. Cum este posibil ca din 2002 pana in 2007 cu o medie de 40% pe an? Ce s-a intamplat atat de extraordinar la noi in tara ca sa ne permita asa ceva?” se intreaba retoric Tiriac Jr. (businessmagazin.ro)

Vă doresc succes şi afaceri cu creşteri sănătoase

Am avut onoarea să citesc cartea (sau ghidul, cum îi spune autorul) lui Paul Coman încă pe când era un manuscris şi îi mulţumesc pentru încredere.

Reguli de prosperitate este cartea pe care românii o aşteptau de mult, iar pe cei care nu o aşteptau îi compătimesc.

S-ar putea să te zdruncine un pic şi să te plesnească tocmai în moalele capului, deoarece unul din primele lucruri pe care această carte le face este să lovească în plin, cu o directă bine plasată, miturile legate de prosperitate: “nu poţi să te îmbogăţeşti cinstiti”, “bogaţii sunt nefericiţi”, “sărăcia este o virtute” şamd. Îmi pare rău să o spun, dar dacă această carte nu îţi deschide ochii şi nu te va convinge că şi tu poţi să trăieşti o viaţă prosperă şi tihnită, atunci sunt şanse mari să ai drepate şi (TU) într-adevăr să nu reuşeşti, dar din cauza ta, nu din alte motive.

Cartea te învaţă care sunt regulile şi principiile adevărate ale prosperităţii (evit în mod intenţionat să folosesc termenul bogăţie, pentru că nu despre a strânge o avere este vorba în carte, ci despre a trăi o viaţă împlinită).

Am citit cartea fără suflare, atât datorită subiectului interesant, cât şi datorită exprimării coerente şi textului clar şi fluent, cu ideile bine argumentate şi cu numeroase recomandări de alte resurse de studiu despre prosperitate.

Îţi doresc lectură plăcută

M-a intrebat un prieten de ce mai scriu (carti, articole etc). De ce incerc sa spun mereu lucruri noi sau de ce reiau aceleasi idei in articole sau in comentarii.

Scriu in primul rand pentru evolutia mea persoanala.

Iar in al doilea rand pentru ca am inteles ca doar un job de succes nu ajunge. A venit criza si a demonstrat ca nu ajunge sa ai un loc de munca sigur, este nevoie de ceva mai mult. Am vazut date la o parte persoane foarte bine pregatite, pur si simplu datorita conjuncturilor. Si am inteles atunci ca avem nevoie de mai mult decat de un job. Avem nevoie de educatie (motivationala, antreprenoriala si, mai ales, financiara).

De aceea scriu!

Si de aceea urmatoarele carti (la care lucrez acum) vor aborda aceste teme. La fel si articolele de pe acest blog.

Multumesc

——————

M-a intrebat fi-miu (nici 6 ani)  intr-o zi de ce a creat Dumnezeu bolile, suferinta, relele si moartea. Ei bine, nu am stiut pe moment ce sa-i raspund.

Voi ce i-ati fi spus copilului vostru daca v-ar fi intrebat asta?

Multumesc

—————

Multi oameni se intreaba de ce unora le merge mai bine si altora ba. Pentru mine, raspunsul l-a dat Jim Rohn: toti suntem supusi acelorasi conditii, toti ne nastem goi si plutim pe acelasi ocean, toti suntem in bataia acelorasi vanturi (taxe, legi, guverne, sistem etc) dar diferenta dintre noi este data de panzele pe care le folosim cand navigam. Unii au ales panze ciopartite (“eu nu pot”, “nu se poate”, “e prea greu”), altii s-au straduit sa teasa panze trainice (“cum as putea?”).

Succes

1. Invata

2. Economiseste

3. Invata

4. Investeste

5. Invata

6. Formeaza-ti surse de venit

7. Invata

8. Reinvesteste

9. Invata

10. Devino independent (financiar)

Succes

Cat de important este sa lucrezi cu un contract indiviudal de munca (CIM) si ca perioada lucrata sa fie trecuta in Carnetul de Munca? Foarte important, ar raspunde cei mai multi.

Si eu spun acelasi lucru, este foarte important sa lucrezi cu un CIM, dar nu pentru a-ti asigura statul o pensie, ci pentru a ti se respecta drepturile de munca.

Daca ai impresia ca pensia asigurata de stat iti va asigura un trai linistit, te inseli amarnic. Nu trebuie decat sa te uiti la milioanele de pensionari care isi duc traiul de pe o zi pe alta si care au crezut la fel.

Banii cu care contribui azi la fondul de pensii de stat nu se acumuleaza nicaieri, ci sunt platiti pensionarilor de azi. Cand vei ajunge la varsta pensionarii, iti vei primi pensia din contributiile celor care atunci vor fi activi in campul muncii, care azi probabil sunt foarte tineri, copii sau nici nu s-au nascut inca.

Asadar, trebuie sa intelegi ca valoarea pensiei pe care o vei primi la batranete de la stat nu are aproape nici o legatura cu contributiile tale de-a lungul vietii, ci va depinde in principal de sumele pe care statul le va putea colecta de la viitorii contribuabili.

Avand in vedere previziunile demografice pesimiste spre dezastruoase, unele studii indicand o scadere pana la 12-14 milioane a populatiei in Romania in deceniile urmatoare, ca sa nu mai pomenim de scaderea natalitatii si imbatranirea populatiei, ceea ce duce la un raport foarte prost intre pensionarii de intretinut si contribuabilii activi (capitol la care deja nu stam bine deloc), spun cu toata seriozitatea ca in planurile tale de trai linistit la batranete pensia asigurata de stat trebuie sa ocupe un loc neimportant.

Dar care este totusi solutia?

Solutia este in primul rand sa constientizezi ca nu te poti baza la infinit pe suportul statului si, mai ales, ca nu trebuie sa fii mereu la discretia milei guvernantilor.

Odata constientizat acest lucru, al doilea pas ar fi sa incepi sa cauti posibilitati, metode alternative sau complementare de a investi pe termen mediu-lung, investitii care mai degraba iti pot garanta la batranete un venit multumitor decat incerta pensie de stat. Cuvant-cheie: educatie financiara.

Posibilitati ar fi mai multe, precum plasamente in pensii private, asigurari cu capitalizare, fonduri mutuale, actiuni, obligatiuni, depozite bancare, chiar si implicarea in afaceri neconventionale, precum MLM-urile (dar aici recomand mare atentie, sunt foarte multe sistemele de tip SCAM, deci trebuie studiata atent piata inainte de a te implica intr-una din aceste afaceri de tip Network Marketing).

Pentru mai multe informatii in ceea ce priveste posibilitatea de a genera venituri pentru viitor recomand un studiu atent, cercetare minutioasa, iar un prim pas l-ar constitui urmarirea cu atentie a blogului lui Luca Dezmir, milionarulmioritic.

Iti doresc multa intelepciune in alegerea de pe acum a unei modalitati de a-ti asigura un trai linistit la batranete.

Succes

Uita-i pe Robert Kiyosaki, Zig Ziglar, Dale Carnegie, Napoleon Hill, Anthony Robbins, Norman V. Peale, Daniel Goleman, W. Clement Stone, Wallace d. Wattles, Charles F. Haanel, Peter Drucker, Og Mandino, Donald Trump, Jack Welch, Suze Orman, Tom Peters, Stephen R. Covey, Eugen Ovidiu Chirovici, Andy Szekely, Luca Dezmir, Andrei Rosca, Brian Tracy, Bob Proctor, John P. Kotter si pe toti ceilalti autori si speakeri motivationali din diverse domenii, precum dezvoltare personala, educatie financiara, business, management etc.

Uita-i pe toti acestia si citeste o singura nuvela de Ioan Slavici, `Popa Tanda`. Daca nu ai citit-o pana acum, fugi de caut-o si citeste-o imediat.

Pe scurt, Popa Tanda este un preot care isi pierde bunatate de post intr-o parohie prospera, ajungand preot sef intr-un sat de amarati, saraci lipiti samd. Dupa ce isi deplange soarta si se scufunda tot mai mult in namolul vaicarelii si autocompatimirii (suna cunoscut? ) isi da seama ca nu va reusi sa schimbe niciodata satul si satenii, daca nu se va schimba el intai.

Asadar, pana la sfarsitul povestirii, Popa Tanda ajunge cel mai mare erou pentru mine, lasandu-i cu mult in umbra pe de-alde Ford, Edison, Trump sau Matsuhita.

Trei sunt lectiile pe care le putem invata de la Popa Tanda:

1. oricine poate schimba lumea

2. schimbarea incepe intotdeauna cu tine

3. nimeni altul decat tu esti cauza si sursa saraciei si nefericirii tale, sau dimpotriva, a prosperitatii si fericirii tale

Lectura placuta si succes

“The most important word, in the English language, for the rich, is CASHFLOW“

“Repeat after me: assets put money in your pocket, whether you work or not”