Ce îmi scapă?

Nu sunt articole asemanatoare

Nu sunt articole asemanatoare

 

« You can often measure a person by the size of his dream. » Robert Schuller

 

« Wanting something is not enough. You must hunger for it. » Les Brown

 

« The first man gets the oyster, the second man gets the shell. » Andrew Carnegie

 

« We teachers can only help the work going on, as servants wait upon a master. » Maria Montessori

 

« There is no man living that can not do more than he thinks he can. » Henry Ford

 

« The greatest deception men suffer is from their own opinions. » Da Vinci

 

« You never achieve success unless you like what you are doing. » Dale Carnegie

 

« Concentrate your energies, your thoughts and your capital. » Andrew Carnegie

 

« When you want something, all the universe conspires in helping you to achieve it. » Paulo Coelho

via Inspirational Quotes Blog

Nu sunt articole asemanatoare

Cam așa mi-am petrecut (și-mi petrec) weekend-ul, cu adevărat business & fun. Watch & enjoy!

Baie afară, la -10, -15 grade și tu te bălăcești în apa termală de 36 de grade… priceless.

Nu sunt articole asemanatoare

Autor: Semanticus (twitter, blog)

———————————————

Ori Brafman, Rod A. Beckstrom- Steaua de mare și păianjenul-Puterea de neoprit a organizațiilor fără lider, București, Editura All, 2010

Urmăresc, de mai mult de un an, diverși blogări, în timp am reușit să găsesc câteva elemente de reper, modul lor de a se afirma, de a genera proiecte cu ecou, brandul personal, preferințele pentru anumite domenii. Interesanți sunt și cei din provincie sau cei care încearcă să genereze proiecte, rețele cu blogări din alte orașe. Dacă este vorba doar de un simplu eveniment sau de un proiect de durată problema constantă rămâne cum să sporești eficiența unei rețele foarte descentralizate, în condițiile în care proiectul îți cere să ai o minimă organizare, să generezi elemente de substanță și să  genereze un impact măsurabil.

Metode și strategii pentru a asigura această eficiență sunt destule, unele sunt, hai să le spunem, generale, structurale, axate pe respectare unor pași iar altele se plasează la polul opus, sunt pur și simplu centrate pe o personalitate, pe un blogăr cu renume, un om care atrage, are carismă, reprezintă ceva de mai mult timp pentru o comunitate din online sau din offline.

Sigur că, cele două categorii prezentate mai sus sunt pur teoretice, în realitate avem o combinație. Astfel avem blogări care ajung să folosească foarte bine ambele categorii de strategii.

Există însă și un al doilea nivel al acestor blogări, adică, dintre cei care reușesc să ajungă în top, care aplică bine un spectru larg de strategii, unii chiar ajung să devină antreprenori, se selectează un grup care chiar mai fac un pas. Un pas mare, cred eu. Pasul de fapt este o idee sugerată de cartea scrisă de Ori Brafman, Rod A. Beckstrom, și se referă la cei care reușesc să sporească valoarea rețelei sau comunității cu care intră în contact.

Sunt multe idei valoroase în această carte, însă cea enunțată mai sus mi se pare că oferă și o direcție dar și un obiectiv pentru un blogăr. Cartea tratează de fapt tema noului mediu de afaceri în care organizațiile descentralizate contează din ce în ce mai mult. Pornind de la această teamă, a trecerii de la sisteme ierarhice corporatiste la organizații ”stea de mare”, autorii explică succesul unor proiecte ca Wikipedia, Craiglist și Skype dar și ce implică această evoluție pentru indivizi, pentru cei implicați în asemenea proiecte.

Astfel sunt identificate 5 elemente de bază sau ”picioare ale organizației-stea de mare” care ar trebui înțelese și urmărite, cred eu, foarte utile nu doar în sfera clasică a afacerilor ci și când încercăm să inițiem ceva în mediul online sau în blogosferă.

Primul picior îl constituie cercurile, o comunitatea descentralizată este compusă din cercuri. Aceaste structuri, cât timp a dominat mediul offline, erau supuse unor reguli foarte stricte de acces. În momentul apariției mediului virtual, structurile de cercuri ridică alte probleme. Ele pot fi din ce în ce mai mari și, lucru care ridică destule probleme de adaptare, au o diversitatea sporită.

Al doilea picior îl reprezintă catalizatorul, adică acel tip nou de lider care pune în mișcare organizația, cercul, grupul, și care după accea cedează poziția de lider. Autorii observă că acest transfer de responsabilitate de la lider la organizație este pasul prin care se asigură perpetuarea cercurilor și multiplicarea lor.

Al treilea picior îl constituie ideologia. Sentimentul de apartenență și loialitate față de o organizație se bazează pe diverși factori, printre care și ideologia. Unele organizații au o combinație de factori motivaționali prin care indivizii intră în relații de durată, dar specificul organizațiilor descentralizate este această monospecializare pe dimensiunea ideologică. Acest concept trebuie însă înțeles în sens larg, nu doar politic. De la grupul alcoolicilor anonimi până la cele ecologiste, profesionale etc liantul rămâne cel ideologic.

Al patrulea picior este existența unei rețele. Orice organizație descentralizată  se lansează, se dezvoltă, folosind o rețea existentă. Să luăm de exemplu grupul de persoane cu conturi din Google, pe baza acestora se pot genera mai ușor Cercurile Google.

Al cincilea picior este activistul, acesta fiind de fapt cel care va continua munca celui numit catalizator. Acesta din urmă este carismatic, activistul este însă omul care trebuie să lucreze full-time într-o organizație descentralizată și la un alt nivel de profunzime. El este comunicatorul în acțiune permanentă.

Închei cu o sugestie de reflecție și analiză pornind de la prezentarea celor ”5 picioare” ale stelei de mare. Vă sugerez să încercați să identificați și să comparați două fenomene folosind grila de mai sus. Încercați să identificați ce ”picioare” sunt prezente  și ce ”picioare” au lipsit din cadrul protestelor din luna ianuarie  și proiectul ”Împreună 2012 (http://www.facebook.com/impreuna2012 )”. Protestele au fost o combinație de offline și online, în timp ce proiectul ”Împreună 2012” este online. Așa sunt convins că veți înțelege mai ușor cum pot fi generate organizații-stea care se pot multiplica și deveni relevante, care pot schimba ceva.

Nu sunt articole asemanatoare

PS: toate pozele cu mine de la #ziuaZ sunt contrafăcute!

Nu sunt articole asemanatoare

Aș dori din start să subliniez că am o părere foarte bună despre conținutul revistei Decât o revistă și că admir oamenii care se află în spatele ei.

Încă de la apariția ei am avut o mare reținere față de titlul revistei, reținere pe care mi-am exprimat-o public în mediile sociale (în special twitter și facebook), motiv pentru care probabil nici nu am fost vreodată invitat la vreun eveniment organizat de/pentru ea.

Știu că problema este la mine și că eu trebuie să-mi depășesc blocajul în primul rând, dar trebuie să înțelegeți că atunci când am ajuns în București am suferit un șoc (cultural) atât de puternic la auzul formei agramate a cuvântului ”decât”, încât nici azi, după 5 ani, nu am reușit să trec peste.

Șocul a fost cu atât mai mare cu cât știam că în toate cărțile, în toate manualele din țara asta este folosită forma corectă (cu negație), prima mea concluzie când am auzit ”mai stau decât un pic” a fost că toți aceștia nu au citit o carte în viața lor, nici măcar din cele care erau lectură obligatorie la școală.

Așadar, de ce consider eu nefericită alegerea acestui titlu pentru o revistă faină, de altfel: există 3 categorii de oameni care vor vedea pe rafturi revista.

1. Agramații, cărora li se va întări convingerea că vorbesc corect. (acesta mi se pare aspectul cel mai dăunător)

2. Neagramații cool, în speță noi cei care suntem foarte activi pe Social Media și înțelegem ironia din spatele titlului (dar pe noi nu ne ajută cu nimic)

3. Neagramații necool sau normali, dacă vreți. Aici ar intra intelectualii care nu sunt foarte activi în online, dar au un grad de cultură peste medie. Un exemplu ar fi soția mea, profesoară de limba română, care a fost oripilată când a auzit că există o revistă cu un asemenea titlu. Degeaba i-am spus că este doar o ironie, e scrisă de oameni faini, primul număr era chiar cu Dobrovolschi (pe lângă românia Cultural, ascultam destul de mult și Guerrila), neîncrederea a fost mare. Însă e clar că o asemenea persoană dacă pur și simplu ar vedea pe tejghea o asemenea enormitate (mă refer la titlul agramat), ar simți dezgust, nicidecum curiozitate.

Bun, acestea sunt motivele mele, peste propriile mele blocaje voi trece și nu voi strâmba din nas de câte ori voi citi titlul revistei.

Iar dacă doriți un abonament la revistă (recomand cu încredere, merită), dați un click aici.

Nu sunt articole asemanatoare

Menționez că mă refer la blocaje interioare, mentale, nu la eventuale blocaje exterioare (părinții mei sunt săraci, locuiesc într-un oraș mic etc etc).

Așadar, cel mai frecvent blocaj pe care îl experimentăm și îl întâlnim în viața noastră este acela al unui loc de muncă nepotrivit, dar pe care nu îl putem părăsi din diverse motive. Motive care ar putea fi: fie confortul (de fapt este un fals confort, abia la următorul tip de blocaj vei vedea ce înseamnă un adevărat confort), fie, de cele mai multe ori, teama (din ce-mi voi plăti ratele, chiria etc?), fie altceva, vreo situație specială. Aș numi acest blocaj de tip teamă.

Cel mai simplu și eficient mod de a depăși acest tip de blocaj este să te întrebi și să îți răspunzi foarte serios la următoarea întrebare: dacă în următorii 5 ani voi face exact ce fac azi, viața mea cum va arăta?

Dar răspunde-ți foarte sincer! Nu te amăgi cu speranțe deșarte și probabilități statistice (poate voi fi promovat, poate îmi lansez propria afacere, poate firma câștigă un proiect în Dubai și voi fi transferat acolo), imaginează-ți doar că totul va fi la fel în următorii 5 ani ca în ultimele 3-6 luni de exemplu, și gândește-te dacă așa vrei să arate viața ta și, mai ales, dacă sunt șanse să evoluezi până atunci cât de cât.

De cele mai multe ori, dacă omul este sincer, atunci rezultatul este un șoc. Te vei înfiora la gândul cum va arăta viața ta peste 5 ani.

Dar mai există și alt fel de blocaje, cum ar fi un job potrivit și bun. Un astfel de blocaj am experimentat eu în ultimele luni când am lucrat ca angajat. Aveam un job fain, la o companie ok, cu colegi faini, atmosferă caldă, condiții foarte bune, beneficii materiale satisfăcătoare, competitive și direct proporționale cu munca depusă și cu responsabilitățile, nu făceam ore suplimentare șamd.

Doar că eu eram deja copt pentru nivelul următor, independența, însă nu conștientizam asta din cauza acestui blocaj de tip confort. Șansa mea a fost un moment de tensiune care a venit exact în perioada în care încercam să-mi stabilesc foarte clar prioritățile, ceea ce a dus la ruptură, eliberându-mă astfel.

Însă metoda ideală de a depăși acest tip de blocaj este să îți stabilești foarte sincer prioritățile și, indiferent de situația din prezent și de beneficiile pe care le ai la un job bun, gândește-te care ar fi acea activitate, acel proiect care ți-ar aduce în următorii 10 ani cele mai multe și mai satisfăcătoare rezultate.

Fii sincer, stabilește-ți prioritățile și te vei elibera, te asigur.

Al treile tip de blocaj despre care vreau să vorbesc l-aș numi blocajul antreprenorului. Este vorba de persoana care a investit bani, timp, efort într-o afacere proprie, iar când aceasta nu a produs rezulttele scontate și a luat-o pe pantă în jos, nu se poate debarasa de ea. Cauza este deseori faptul că nu vrea să piardă banii deja investiți, dar de cele mai multe ori cramponarea de o cauză pierdută duce la pierderea a și mai mulți bani, ca să nu vorbim de timp și energie.

Singura soluție este o analiză la rece a situației și cântărirea foarte clară a opțiunilor, inclusiv asumarea riscurilor și a pierderilor. Nu insist prea mult asupra acestui punct, deoarece vorbim de o categorie aparte, antreprenorii, oameni de o altă factură, care au o anumită viziune și mentalitate, care fie știu instinctiv ce au de făcut, fie pur și simplu învață pe pielea lor.

Ultimul și cel mai teribil blocaj despre care aș dori să vorbesc este blocajul de tip rutină. Acest blocaj face cel mai mult rău, este cel mai des întâlnit și este cel mai greu de depășit.

Am fost învățați și condiționați mental încă de mici să urmăm anumite rute fixe, să acceptăm anumite idei preconcepute, în speță să credem orbește că singura metodă de a trăi este rutina muncii nine-to-five, iar dacă vrem să ne mai permitem din când în când câte o excursie în țară sau în străinătate, eventual să ne renovăm casa ori să cumpărăm un autoturism, atunci musai trebuie să lucrăm 10-16 ore zilnic.

Nu cunosc altă modalitate de a depăși acest blocaj decât conștientizarea lui, educația (financiară) și decizia de a ieși din el.

Iar cea mai mare problemă este că probabil cei care sunt prinși în această capcană nu citesc acest articol și șanse sunt să nu-l citească niciodată.

Însă, dacă tu cunoști pe cineva în această situație, fă-i un bine și îndrumă-l încoace.

Mulțumesc și succes!

Nu sunt articole asemanatoare

Dar sunt șanse să ți se mărească salariul ori pensia chiar și cu 10%, 20% sau 50%, dacă vine Ponta (insert any name here) la putere. Sau cel puțin tu așa crezi, speri.

În primul rând că salariile chiar dacă vor crește, măririle vor fi nesemnificative și nu vor aduce nicio schimbare în viața ta, iar dacă vorbim de pensii, din păcate din ce în ce mai bine se vede că sistemul de pensii de stat este o schemă Ponzi. Iar în viitor vor exista din ce în ce mai puțini bani pentru pensia ta, situație perfect valabilă de altfel și în alte țări din America sau Europa.

Iar acum te mai între o dată: cât timp ai de gând să te mai amăgești singur? Cât timp vei considera că trăiești prost din cauza lui Iliescu, Băsescu sau alt escu? Cât timp ai de gând să muncești 10-16 ore pe zi doar ca să-ți permiți o excursie în Austria de crăciun?

Cât timp te vei mai ascunde în spatele unor scuze convenabile (șeful e de vină, parlamentul e de vină, guvernul e de vină etc etc)?

Cât timp îți va mai lua să îți descoperi și depășești teama care te reține și să ieși din zona de confort?

Nu sunt articole asemanatoare

Așadar, în ceea ce privește evenimentul acesta, locația, locul, data, ora, tematica, participanții și așa mai departe, iată totul dat în vileag aici și acum… ah, nu… m-au prins, m-au imobilizat… nu mă lasă să scriu… ajutr…fjkyser8we84r7tfhgcuc…………………………………………………………………..

Nu sunt articole asemanatoare