Sper sa am intelegerea voastra si sa fiti cumniti cat timp lipsesc .

Voi modera comentariile si voi raspunde la ele, voi raspunde la emailuri si voi intra si pe twitter, asadar distanta nici nu se va simti, contactati-ma in continuare cu incredere

Succes

———————-

A devenit deja un leitmotiv pe forumuri  si bloguri tematice sa ii auzi pe din ce in ce mai multi oameni plangandu-se de conditiile de lucru de la locul de munca, in general, sau pur si simplu declamand antipatia totala (ca sa folosesc un eufemism) pentru jobul curent.

Inainte de a analiza putin implicatiile pe care le poate avea un job nepotrivit asupra omului sau un om nepotrivit asupra jobului, as dori sa remarc cateva lucruri in legatura cu acest fenomen generalizat de nemultumire fata de compania angajatoare, manifestata sau chiar cauzata de cele mai multe ori de relatia tensionata cu seful direct.

Exista o vorba – ce pare un truism, ca angajatii nu parasesc companii, ci sefi. In cele mai multe cazuri chiar asa se intampla. Iar explicatia este simpla: suntem fiinte sociale, sensibile si suntem mult mai afectati de relatiile interumane decat de eventuale probleme sau lipsuri materiale sau de natura tehnica (ca sa dau un exemplu concret, este mult mai probabil sa te deranjeze un sef sau un coleg cu mentalitati rigide si invechite decat o aparatura invechita de la serviciu – nu ca acestea ar fi dezirabile).

Deci, inainte de a spune ca nu-ti place locul de munca, gandeste-te foarte bine daca intr-adevar nu iti place, iar daca asa este, atunci incearca sa identifici motivul exact: atitudinea colegilor / sefului, anumite reguli, proceduri sau cutume din companie, conditiile de munca, nerespectarea angajamentelor din partea conducerii (intarzierea platii salariului etc) samd.

NU lucra niciodata pe o perioada mai indelungata intr-un loc (domeniu, companie, departament, oras, mediu etc) unde nu te duci cu placere sau unde nu gasesti cel putin cateva motive sa lucrezi cu placere. Iti va afecta nu doar performantele profesionale, dar si karma personala. Cand simti ca ai ajuns in atare situatie, trebuie sa iei o decizie ferma: fie schimbi jobul, fie faci o schimbare dramatica in propria ta atitudine. Pentru ca, asa cum enunta titlul acestui articol, poate fi vorba fie de jobul nepotrivit pentru tine, fie de omul nepotrivit acelui job. Iar daca vorbim de a doua situatie, omul se mai poate schimba, insa jobul, colectivul si compania raman pretty much the same.

Asadar, dat fiind ca nu suntem toti specialisti cu inalta pregatire intr-un anumit domeniu si deci, date fiind si conditiile actuale ale pietei fortei de munca, probabil nu ne gasim prea curand si prea usor un alt loc de munca (ma refer la unul convenabil), este foarte important sa incerci intai sa gasesti o modalitate de a te impaca cu jobul actual, macar pana ce se iveste o sansa pentru o schimbare benefica in cariera.

Primul si poate singurul lucru pe care ar trebui sa il faci este sa intocmesti o lista cu lucrurile care totusi iti plac sau macar iti convin la acest job. Trebuie sa existe ceva, altfel esti fie zombie, fie masochist. Pe urma compara aceasta lista cu motivele pentru care (banuiesti ca) ceilalti din cadrul companiei sunt inca totusi acolo. Nu se poate sa ramaneti toti in companie fara niciun motiv sau doar din nevoie. Trebuie sa existe un numitor comun, cel putin un motiv rezonabil ce nu tine de inertie sau de teama de nou.

Cand vei identifica acest motiv (sau aceste motive), te vei simti mult mai bine, situatia si starea de spirit ti se vor imbunatati considerabil si, in plus, vei constata cu stupoare cum se vor ivi oportunitati din senin, fie chiar in companie, fie din alta parte.

Succes

Constat ca in cateva judete (Alba, Bacau, Bistrita Nasaud, Botosani, Buzau, Caras Severin, Covasna, Dambovita, Gorj, Giurgiu, Harghita, Ilfov, Ialomita, Mehedinti, Maramures, Neamt, Olt, Salaj, Satu Mare, Tulcea, Teleorman, Vrancea si Vaslui) mai este nevoie de voluntari pentru cartare, de aceea scriu aceste randuri ca sa incerc sa dau si eu un imbold celor nehotarati sau celor care poate inca nu au auzit de aceasta actiune.

Daca estonienii au putut, sunt sigur ca putem si noi! Hai Romania, let`s fucking do it!

Daca vrei sa te implici, trimite te rog un email pe: voluntar@letsdoitromania.ro sau sustin@letsdoitromania.ro

Multumesc

Mentionez din start ca nu ma refer aici la studentii de la medicina sau alte facultati deosebit de dificile, unde studiile nu doar ca dureaza mult mai mult si presupun foarte multe activitati practice, dar acestia nici nu pot profesa in regim full time fara cativa ani de stagiatura, in prealabil.

Daca faci parte din restul de 90% de studenti care urmeaza o facultate obisnuita, indiferent de profil, este deosebit de oportun sa lucrezi ceva inca din timpul facultatii, chiar daca nu reusesti sa gasesti ceva chiar in domeniul pe care il studiezi.

Daca gasesti un job part-time sau temporar, pe timpul vacantei, intr-o firma care activeaza in domeniul pentru care te pregatesti, atunci nu mai este cazul sa aduc nici un fel de argumente, avantajele sunt evidente pentru oricine.

Insa daca nu ai acest noroc, totusi este recomandat sa lucrezi ceva. Poate ca nu vei acumula experienta chiar in specialitatea ta, dar cu siguranta ca vei acumula experienta de munca valoroasa, vei invata ce inseamna sa respecti anumite reguli, sa te adaptezi anumitor culturi organizationale, sa urmezi niste proceduri, sa te obisnuiesti sa lucrezi cu diverse documente si, cel mai important, sa relationezi cu sefii, colegii, clientii, colaboratorii.

Orice pregatire ai avea, doar 15% din conditia succesului este reprezentata de abilitatile specifice profesionale si 85% de abilitatile umane. (Exceptie fac doar acei mad scientist geniali, inchisi intr-un laborator si care nu prea au nevoie de interactiuni cu alti oameni.)

Asta nu inseamna ca nu trebuie sa fii un bun specialist si sa stapanesti meseria, din contra, dar daca de exemplu iei doi ingineri la fel de bine pregatiti, cu aceleasi competente tehnice si abilitati practice, fii sigur ca cel care stapaneste mai bine arta comunicarii si relationarii cu cei din jur va avea intotdeauna mai mult de castigat, pe toate planurile (profesional, personal, spiritual, material). [nu ma refer aici la pupincurism, sa fie clar]

Iar aceasta arta a comunicarii si relationarii cu ceilalti intr-o companie o poti deprinde si exersa in timpul unui job part-time sau temporar din timpul studentiei, care poate nu are nici o legatura cu domeniul sau specializarea ta.

Poti foarte bine ca lucrand intr-o shaormerie (cum dadea cineva un exemplu real), pe langa exersarea comunicarii cu clientii si colegii, sa inveti diverse lucruri de baza, cum ar fi documente care insotesc gestiunea de marfa, prin care se fac intrarile si iesirile sau se urmaresc stocurile si necesarul (bon fiscal, factura, aviz de insotire a marfii, bon de consum, NIR etc).

Un alt motiv ar fi faptul ca inveti din timp sa devii independent (chiar daca nu in totalitate) de cei care te intretin, probabil parintii.

Este, desigur, decizia ta, dar crede-ma ca aproape orice ai lucra, inseamna foarte mult si te va ajuta enorm dupa absolvirea facultatii, daca nu cu altceva, macar pentru ca angajatorul poate vedea ca te-ai straduit.

Pentru a dobandi experienta specifica in domeniul tau de activitate, cel mai recomandat si foarte important este sa cauti programe de internship (stagii de practica) oferite de diverse companii (multinationale, in general).

Nu sunt de neglijat nici activitatile de voluntariat, despre asta am scris mai pe larg in acest articol.

Succes

Vezi cum sunt hulite si terfelite notiunile de liber-profesionist, PFA (persoana fizica autorizata), cesiunea drepturilor de autor, contractul de colaborare samd.

Si nu doar de guvernanti, oarecum de inteles, ci si, din pacate, de multi oameni, simpli angajati si simpli spectatori, care sunt ferm convinsi ca, pe de o parte, este un abuz din partea angajatorului sa incheie un alt tip de intelegere cu un angajat decat CIM-ul (contractul individual de munca) si, pe de alta parte, ca aceste forme de colaborare si de plata reprezinta o substragere de la plata taxelor si contributiilor sociale.

Dar vai, cat de lipsiti de viziune sunt acesti oameni si cu ce handicap sunt nevoiti sa intre in cursa si sa faca fata schimbarilor care urmeaza, schimbari care pur si simplu ii vor matura pe cei care nu sunt in stare sa tina pasul, sa inteleaga ce se intampla si sa se adapteze.

Da, este adevarat, multe companii si multi angajati au ales diverse forme de organizare, de colaborare si de plata alternative (dar legale) pentru a eluda partial sistemul haotic, anacronic, abuziv si ineficient de taxare instituit de un guvern (de fapt, mai multe) incapabil sa inteleaga ca K.I.S.S. nu este numele unei formatii de rock ai carei membri isi vopsesc fetele, ci acronimul pentru Keep It Simple Stupid (pastreaza totul simplu, netotule; in traducere aproximativa).

Insa ce nu inteleg acesti oameni este ca, in ciuda abuzurilor si deturnarii sensurilor acestor termeni (colaborare, PFA, microintreprindere, drepturi de autor etc), de fapt chiar aceste forme de angajare reprezinta viitorul.

Viitorul nu apartine celor care semneaza un contract de munca si isi vand competentele, munca si timpul unui angajator contra unei remuneratii materiale limitate.

Nu.

Viitorul apartine celor care se vand nu ca pe un produs (candidat / angajat) ci celor care se vand ca un serviciu. Cei care vor intelege ca trebuie sa functioneze ca o firma in toata regula, care atata timp cat clientul ii cumpara serviciile, traieste de pe urma lui, in clipa cand acesta nu mai cumpara, isi cauta un alt client si gata.

Din ce in ce mai mult companiile vor cauta sa angajeze serviciile oferite de o persoana, nu persoana insasi. Cei mai multi vom lucra intr-o zi in calitate de PFA (sau alta forma de organizare similara), iar cateva lucruri se vor schimba radical:

Flexibilitate. Atat companiile, cat si angajatii vor beneficia de un grad mai mare de libertate, flexibilitate, maleabilitate, adaptabilitate, factori esentiali in noua ordine economica ce se prolifereaza deja la orizont si care este in primul rand caracterizata de un dinamism nemaiintalnit in istorie. Mark my words.

Profesionalism. Doar cei mai buni vor prinde contracte bune, colaborari avantajoase, ceea ce inseamna ca va conta din ce in ce mai putin ce studii, competente si experienta ai si din ce in ce mai mult ce stii sa faci, dovedit cu un portofoliu, nu cu un CV sau cu recomandari.

Specializare. Desi cuvintele de ordine vor fi flexibilitate si adaptabilitate, va fi totusi deosebit de important sa-ti stapanesti la mare arta profesia, sa fii un perfectionist si un autodidact neobosit.

Eu am vazut viitorul si ti l-am aratat. Acum ramane la latitudinea ta ce atitudine abordezi:

- poti sa te lamentezi, sa protestezi, sa incerci sa te opui, sa te zbati, sa te plangi, sa te vaicaresti, sa iesi in strada (in timpul programului de lucru, evident, nu in timpul liber ), sa citezi din Codul Muncii, din Constitutie si din Biblie, cautand pasaje care sa dovedeasca infailibil ca tu ai dreptul la un loc de munca si cineva (nu conteaza cine) trebuie sa iti asigure un job, indiferent cine esti si ce faci

sau

- poti sa intelegi, sa te gandesti, sa inveti, sa te pregatesti, sa te adaptezi si sa fii marele castigator al noului joc de-a Cine-i cel mai bun?

Succes

Acum cateva saptamani, mai precis exact in ziua in seara careia Adi Hadean ne gatea ceva exotic la Casa Latina, am avut un accident cu masina. Masina a fost destul de serios avariata si din pacate eu am fost de vina, atat dpdv legal (neacordare de prioritate), cat si spiritual, daca ma pot exprima asa, avand in vedere ca in zilele respective aveam o stare ciudata de nesiguranta psihica, stare care banuiesc ca, pe plan metafizic, a contribuit la provocarea acestui eveniment.

Dupa primul soc si constatand ca, desi masina este avariata, motorul functioneaza, ne-am deplasat impreuna cu celalat sofer implicat in accident si cu masina acestuia la cea mai apropiata sectie de politie.

Stiam ca urmeaza sa-mi fie suspendat permisul pe trei luni si sa primesc si amenda, dar nu aveam ce face. Ajunsi la sectia de politie, am completat toate formularele, am pregatit actele si cand am fost gata, un agent a iesit cu noi in curte sa constate daunele si sa le treaca in procesul verbal.

Si aici sa vezi prima surpriza: intreaba politistul “neacordare de prioritate, suspendarea permisului, dar de ce nu ati mers la `amiabila`?”. Habar n-aveam ca se poate asta (si numai pentru ca nu citesc atent blogul lui Arhi ) si, discret si pe nesimtite, ii iau politistului actele din mana, ii multumesc frumos pentru amabilitate si ii spun la revedere. Asa am scapat si de amenda, si de suspendarea permisului.

Pagubitul, adeca celalalt sofer, un mare domn si dansul, este de acord imediat sa facem constatarea amiabila, pe el intersandu-l doar ca reparatia masinii lui sa se faca pe RCA-ul masinii mele, cum era de altfel si firesc si cum s-ar fi intamplat oricum, indiferent ca imi luau permisul sau nu.

Ma inteleg cu pagubitul sa ne vedem a doua zi dimineata la un centru de constatare si plec la firma. Aici, primul lucru, ii marturisesc sefului ca am busit masina si recunosc ca eu am fost de vina. Isi exprima regretul ca s-a intamplat, dar imediat isi da acordul sa se faca reparatia pe CASCO-ul platit de firma si sa iau o alta masina din parcul firmei spre folosinta pana cand se repara masina mea.

A doua zi ajungem la asigurari, unde toate au decurs brici, in 3 ore totul era rezolvat, actele finalizate (pentru ambele masini si pentru ambele dosare, CASCO si RCA) si masina mea deja era bagata in service. In timpul acesta trebuia sa fac un raport important (fiind ultima zi lucratoare a lunii) si am apelat, telefonic, la un coleg, care m-a ajutat si cu asta.

Toti cei cu care am avut de-a face in urma acestui incident (politistul, celalalt sofer, seful meu si colegii, agentul de asigurare, persoana de la service) s-au purtat exemplar si cu mult bun-simt, facand ca lucrurile sa mearga bine si repede si sa se rezolve totul simplu si usor.

Iata, asadar, ca exista in tara asta si oameni de treaba si ca lucrurile pot sa mearga si bine. Si nu trebuie sa ne ghidam numai dupa (non)stirile de la ora 5, pseudostirile de la ora 19 (sau la cat or mai fi, ca nu servesc stiri la TV), analizele si reportajele tendentioase si voit apocaliptice de pe asanumitele televiziuni de stiri si (dez)informare. Trebuie pur si simplu sa vedem bunatatea omului de langa noi si sa manifestam toleranta, sa fim generosi si saritori si sa le zambim mai mult celor din jur.

Multumesc si succes

———-

multumesc lui hopotam

2. “Echipa tanara” – nu ne permitem decat studenti
3. “Mediu tanar si dinamic” – schimbam studentii in fiecare an

4. “Cu dorinta de autodepasire zilnica” – azi 8 ore la munca, maine 8.5, poimaine 9 etc

5. “Junior” – scriem asta in titlu ca sa fie clar cat platim, vin acuma si cerintele

6. “Mediu competitiv” – colegi care te sapa

7. “Pachet salarial motivant” – te motiveaza sa cauti in permanenta si altceva

8. “Telefon serviciu” – trebuie sa avem o metoda de a da de tine si sambata

9. “Creativitate” – O sa mai faci si munca altora

10. “Conditii de lucru la standarde occidentale” – Scaun cu spatar

11. “Program flexibil” – Se poate intinde oricat

12. “Companie in plina dezvoltare” – inseamna ca la interviu o sa ti-o bagam pe aia ca o sa te platim doar la inceput prost, pana ne ridicam

13. “Persoana cu capacitate de a lucra independent” – cum ziceam, vei avea de lucru si acasa

Si ultimul dar nu cel din urma:

14. “Simtul umorului” – mai ales in ziua de salariu

———-

inspirat (=copy/paste)  de aici

Salariul minim pe economie ar putea fi majorat de luna viitoare (money.ro)

ING: somajul va inregistra un maxim de 9,5% (financiarul.com)

Takata a ajuns la 5.000 de oameni in fabrica din Arad (profesiionline.ro)

Angajatorii incearca sa incheie cu salariatii contracte pe perioade fixe (business.rol.ro)

Contractul individual de munca VII (informatiiprofesionale.ro)

Cum folosesc unele companii criza impotriva angajatilor (Eduard Ezeanu)

Ce studii au cei care ne angajeaza (capital.ro)

Cele 7 pacate capitale in setarea obiectivelor (Mihai Stanescu)

Merg la interviu (cu un recruiter) (careeradvisor.ro)

Constiinta in companii – vis au realitate? III (empower.ro)

Rata somajului din Grecia a crescut la 10,6% la sfarsitul anului trecut (zf.ro)

Stabilirea obiectivelor (Marian Rujoiu)

Altex va creste cu 10% salariile angajatilor din magazin (capital.ro)

Multi oameni sunt dotati cu spirit de antreprenor si este bine ca se intampla asa. Sa va spun un secret pe care l-am invatat in experienta mea de angajator: cei mai buni angajati sunt cei care au spirit antreprenorial. Pentru ca ei se implica, gandesc dincolo de salariu, nu lasa pe maine ce se poate face azi, sunt proactivi si nu se jeneaza sa iti atraga atentia atunci cand gresesti. Si tot ei, tocmai pentru ca au aceasta atitudine, au sansa sa castige ca niste antreprenori, fara sa isi asume riscurile si durerile de cap ale propriei lor companii.

Totusi, privind cu luciditate in urma, imi analizez greselile pe care le-am facut cu perseverenta specifica unui antreprenor si sper ca macar o parte dintre cei ce se vor amuza citind cele de mai jos, sa se intrebe de doua ori inainte de a hotari ca pot fonda si duce mai departe o companie.

Si pentru ca au fost 7 ani in care am crezut in sansa si misiunea pe care o aveam, voi incerca sa imi grupez toate erorile in 7 mari ANTI-SFATURI. Iata ce trebuie sa faci ca sa NU fii un un anteprenor de succes.

1. Incearca sa faci afaceri fara sa intelegi prea multe despre managementul financiar. Si cand simti ca te depaseste, depaseste si tu momentul.

2. Ia decizii cu sufletul. Si daca ratiunea iti pune intrebari la care nu stii cum sa raspunzi las-o pe a doua zi cand vei uita de ele. Reactioneaza insinctiv dar nu iti asculta instinctele atunci cand chiar ar trebui.

3. Ia decizii pornind de la situatia “asa cum ti-ai dori tu sa fie”, nu asa cum este in realitate. Mai concret da bonusuri de unde nu ai, angajeaza cand nu trebuie si asa mai departe.

4. Gandeste-te, artunci cand angajezi, ca firma ta e prea mica pentru a avea pretentia ca vei gasi oameni buni.

5. Recompenseaza angajatii pe principii filantropice nu pe rezultate (ale lor sau ale firmei). Gandeste-te ca au si ei de platit o chirie, de cumparat tigari, nu te gandi ca tu personal nu ai ce duce acasa la copil.

6. In colaborarea cu clientii sau partenerii de afaceri, fii convins ca, daca esti bun profesionist, poti face treaba si fara sa ai relatii sau pile. Bazeaza-te pe persoane lipsite de responsabilitate. Cu siguranta ca interesul tau dar si factura ta vor fi ultimele pe lista de discutii.

7. Munceste pe rupte ca sa faci joburile bine si la timp, chiar daca termenele sunt imposibile si banii putini. Lasa pe a doua zi autopromovarea si cautarea de clienti noi. Pentru ca in a treia zi clientii tai „loiali” si „multumiti” te vor lasa balta pentru un partener mai sexi. Si uite asa va fi prea tarziu pentru new business.

Punctele de mai sus pot fi dezvoltate sau combatute, astept cu interes intrebarile sau punctele tale de vedere. Si daca pana aici nu ai fost deja demotivat si esti in continuare hotarat sa iti deschizi propria afacere, mai bine urmareste sfaturile oferite de Stefan, ca prim pas poti incepe raspunzand la intrebarea: Antreprenor sau angajat?

Articol scris pentru “Concediaza-ti seful!” de Roxana Farca